17 sept. 2009

Impreuna.

Poate ca ar trebui sa pomenesc cate ceva si despre experienta acestei veri. Tocmai pentru ca a fost atat de bogata in intamplari, prefer sa le las sa se aseze frumusel fiecare la locul ei, apoi cu putina energie si ceva timp sa incep sa selectez cateva fotografii faine si abia atunci sa ma reintorc cu gandul la ea.

Deocamdata caut. Adulmec precum cainele de vanatoare. Ascult...ma cam uimesc ce e drept de ce aud, insa reusesc sa fac tot ceea ce simt, tot ceea ce stiu. Imi adun toata energia si toate resursele pentru a continua drumul catre Arta Spectacolului. Am povestit multora, am scris si pe aici despre entuziasmul ce ma cuprins atunci cand a renascut in mine dorinta de a urca din nou pe scena si de va prezenta un spectacol de teatru construit dupa priceperea si puterile mele. Proiectul inceput alaturi de cativa oameni dragi cu care am sperat sa reusesc, din pacate nu s-a concretizat decat in cateva intalniri si ceva pagini frumoase scrise "la cald" dar care aveau nevoie de multa munca statornica si sustinuta.


Ce este bine dincolo de nereusita? Ca am aflat cam pe unde ne aflam fiecare, ce se mai intampla prin targ vis-a vis de generatile de actori din ce in ce mai numeroase ce raman deseori vorba lui Mircea Danieliuc la "aceasta lehamite"...

Este bine ca am reusit sa salvez studioul si sala de repetitii de furia "devastatorilor legali". Ca am gasit inca cateva raspunsuri la intrebarile pe care mi le adresez mie sau colaboratorilor mei. Si ca toate impreuna, dincolo de dezamagiri sau cateva nebuloase ce inca persista, mi-au intarit dorinta de a continua sa cred ca voi putea construi un nou atelier cultural.

Cred ca este nevoie de o alternativa reala la fitzele si lichelismul monopolului detinut de stat in privinta culturii. Este nevoie sa producem impreuna filme independente, concerte, evenimente, spectacole itinerante si alte productii culturale pe care sa le prezentam si in Hunedoara, Moldova, Fetesti sau in cate si mai cate alte locuri uitate ba mai rau...ocolite de catre "independentii" sau institutionalizatii ce isi asteapta lesa salariala sau nasterea unui alt "ciudat", "entuziast naiv" vezi Maia Morgenstern, Andrei Serban, Lucian Pintilie, Dan Puric si inca cativa, care sa ii mane de la spate asa cum mana ciobanii oile. Care cu bata, care cu zaharelul...dar caruia toti la unison sa-i rupa gatul cu prima ocazie...


Cred. Si nadajduiesc! De aceea marturisesc deschis si continui sa caut oameni entuziasti, capabili, dar mai ales statornici. Pentru ca si asta am reusit sa inteleg vara aceasta. Cei care au primit salutul tacut al delfinilor aproape de plaja din "Rezervatie" poate vor intelege despre ce vorbesc. Caci altfel nu ai cum...Nu poti intelege daca nu ai fost atins de plecarea atator mari suflete de Artisti atat de grabnic...

Nu poti intelege daca nu existi langa durerea copiilor ce isi cauta scolile. Sau gradinitele. Transformate mai nou in santiere sau afaceri imobiliare. Nu poti daca nu ai fost atins de tristetea lui Mark care a chiuit pentru fericirea ta in Delfinariu si care ajuns printre ai lui, ne-a intors celor catorva "specimene din Rezervatie" asa cum ne-a numit cineva, bucuria de a fi impreuna, puterea de a visa ca intr-o zi vei reusi!

Caci despre vis, despre Nadejdea si statornicia de a visa, de a crede si de a darui voi continua sa iti vorbesc. Voi incerca inca odata sa te caut, sa ascult, sa adulmec precum cainele de vanatoare...

Stiu ca tu actorule sau tu instrumentistule, sau tu scenografule, sau tu producatorule, sau tu operatorule, sau tu editorule, si tu si tu...Voi toti! cei de care publicul este insetat de atata vreme, existati! Cu adevarat! Ca nu sunteti o plasmuire a vreunei minti frustrate sau a unui "ciudat"...asa cum am fost numit.

Stiu! Si simt. Cu toata fiinta mea! Stiu ca si tu cauti. Cu adevarat! La fel de insetat ca si mine si tu cauti calea de a deveni parteneri in marea aventura a intalnirii cu tine insuti acolo in Arta Spectacolului. A povestilor. Acolo unde toti suntem si ramanem in pofida tuturor piedicilor, statornici si demni, impreuna!
Fotografie realizata de Calin Dumitrescu.

2 comentarii:

  1. tu Victor,mi-ai produs o emotie atat de puternica incat ceea ce scriu acum,aici, scriu cu lacrimi in ochi...
    tu prieten,chiar si aici.multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. hehe, si noi am vazut delfiinii in vara asta

    RăspundețiȘtergere

Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.