duminică, 13 septembrie 2009

Aproape mort.

De fapt mare lucru nu e…

Ce daca ditamai galiganii de 20-25 de ani se ascund ca speriatii de viata... ? Ce daca bisericile sunt goale si la vot nu se mai prezinta nimeni...

De fapt de ce sunt nelinistit ? De ce ma uimeste atat starea de cersetor in care a ajuns totul aici? O exista si aici o virtute...

Ma intreb ce s-ar intampla daca acum Romania ar fi atacata si asa cum se cuvine s-ar convoca toti barbatii in putere sa o apere...Unde si cum ar reusi sa fuga ? Ca sa fugi trebuie timp. Trebuie spatiu. Trebuie solutii. Ce circ ar iesi...

De fapt de ce nu accept ? Ce-ar fi fost altfel ? Cum ar fi aratat treaba, daca parintii nostrii nu zbierau ca apucatii inspre tribunele conducatoare. Ne-a intrat asta ca model si gata. E un dat...Eterna fatalitate sub care esti obligat sa traiesti. Romaneste! Al 28 vagon! Care fiind mai la urma, sare, scartaie si e agitat...Aici sunt trimisi talharii, sefii de tren nu intra niciodata. De frica. Suruburile de la frane le-au furat insa nimeni nu isi face probleme. Canta muzica si e veselie!

Daca esti putin "iesit" din tocatoare, daca cumva nu esti inrobit de un credit in care sa iti platesti “renaultu” vechi de 5 ani cu 12.000 de E...daca cumva zambesti cand zbiara ca nazistii functionara de la ghiseul unde stai la coada sa iti platesti impozitele, daca il pastrezi pe Dumnezeu cu tine si la bune si la rele si ii ierti parintelui cu pieptul plin de cruci batute in diamante care nesatul isi mai trage un rand de case si o masina prin “natura serviciului”...daca la ura esti inca capabil sa ii zambesti, esti aproape mort.


Adica cu tine, candva, s-a intamplat ceva care te-a adus foarte aproape de starea de “disparut”.


Esti aproape mort pentru ei...Am vazut-o in ochii functionarei de la banca in momentul in care mi-am inchis conturile firmei la fel cum am vazut-o in ochii parintilor ce isi lasau asta vara de cu dimineata copii pe plaja nemancati, fara nici o protectie in plin soare ce secera totul la 38 de grade si carora le aduce-ai seara pruncii veseli si gangurind fericiti...

Am vazut-o in ochii colegilor pe care uneori ii intalnesc si carora le raspund ca nu sunt angajat nicaieri. Am vazut-o in disperarea lui Diaconescu trecand deunazi pe langa un televizor...am vazut-o pe scena la actorii ce si-au cumparat examenele pe cand erau in scoala...sau la presedintele tarii care a fost contrazis de cineva...

De la gunoaie, gropi, mizierie, coruptie, minciuna, tradare, disperare pana la indiferenta, uitare si ura, toate cele ce ne-au fost date sa le traim impreuna le vezi si tu...

Numai ca numai ai timp. Esti aproape mort .