duminică, 2 august 2009

Punct necesar.



Noutati, decizii si sfarsitul ce naste poate noi inceputuri. Am hotarat sa accept propunerea si ajutorul prietenilor de a imi vedea un timp de mine. De sanatatea, de mintea si sufletul meu. De incerca sa imi recapat armonia si suflul aproape pierdut dupa ultimele "spizturi"primite si in acest an.

Ultimele despartiri de oameni pe care i-am primit si i-am cultivat in inima mea, ultimele dezamagiri si bubuiturile administrate de oameni pe care i-am crezut altceva decat sunt in definitiv...apoi usoara mea dezorientare ce tinde sa se amplifice vis-a-vis de perspectivele si directiile zonei pentru care m-am pregatit atatia ani. O operatie pe care o aman inconstient de mult si apoi, strigatul care deja mi-a ajuns in gat si care sta acolo gata sa iasa...

De aceea in acest rastimp poate si pentru a reaminti cat de important este spiritul in fata materialului, a negustoriei de iluzie seaca si de deznadejde, administrate constant, constient si criminal de cei ce ne vor pierduti, am centrat ultimele articole catre cultura autentica catre forta datatoare de speranta si Nadejde.

Pentru ca indiferent de revenirea sau disparitia a inca "unuia" sa fi stiut ca am facut. Ca nu am fugit ca un bezmetic speriat de prima pala de vant. Ca in dreptul meu chiar si aici in ultima mea reduta, locul unde pot impartasii cu oamenii si Neamul care m-a crescut si m-a format, sa fi lasat un semn de Credinta si de Nadejde.

Daca veti cauta in acest blog veti gasi semne de la oameni care intr-adevar au biciuit si au urnit mentalitati si destine. Printre ei, v-am spus si eu o poezie, v-am scris si un cantecel, asa cat si cum m-am priceput si eu, incercand sa lupt cu toata dibacia si puterea, construind, recicland si culegand tot ce nu le era lor de folos...

Le multumesc tuturor celor care m-au ajutat si au ramas lanaga mine atat cat au putut, le raman recunoscator tuturor colaboratorilor, partenerilor, clientilor, dar mai ales publicului care vreme de mai bine de zece ani cu rabdare si cu Dragoste a construit tot ceea ce astazi ramane in dreptul numelui meu si al lor.

Alaturi de medicii ce m-au readus mereu inapoi, alaturi de fratii si monahii din manastire fara de a lor care rugaciuni nimic, nici macar o singura zidire de a mea nu ar fi rezistat, cu dragostea iubitelor de ieri ce astazi au devenit Mame si se incrunta usor cand ma pomenesc, cu forta ce mi-au daruit toti cei care au fost mai ieri "CEATA", "A.R.C." sau "V.S.U.", cu inima stramosilor si Credinta parintilor, cu Nadejdea in Dumnezeu va multumesc voua, tuturor celor care mi-ati daruit Dragostea voastra!

Cu recunostinta,

Andrei - Victor Vurtejanu


fotografie realizata de Lucian "Lulu" Tudoran