In loc de rămas bun.

Tăcând ne-am dat deoparte.

Cu lacrimi furis ascunse in suflete
Ne-am ingropat cantecul si dorurile.
Nu am uitat nicicand sa iubim si sa cantam,
Dar de acum toate, le-am ascuns doar

Pentru cei ce vor veni.
Caci cei de acum ne vor asa, reci si goi.

Nicicand nu am uitat cine suntem si de unde venim,
Dar si asta am pus-o in glotul tarii parjolit

De focul uitarii.
Si ne urcam iar muntii proprilor noastre visuri,
Uitand de ura ce va biruit firea.

Ne recunoastem doar dintr-o privire,
Ne tradeaza ochii ce lasa sa cada o lacrima
In fiecare mormant de frate pierdut…

Ne nastem doar in cei ce au fost si in cei care vin,
Pierduti de parinti si ingropandu-ne frati,
Aducem slava lui Dumnezu si cantand, murim

Murim, asa, simplu...
Asa cum trecem si pe aici cateodata,
Sperand sa ne auziti,
Si sa va gasiti dorurile
Dupa care uitati si sa aprindeti lumanarile.

De acum straini de toti, flamanzi dupa timpul infint,
In goana noastra nebuna dupa vant
Va plangem si pe voi in ceas tacut,

La fel ca pe un frate ce-am pierdut…

Cu mintile intregi ramase cand prapadul firea si-a intins,
De-i moarte, noaptea care va sa vie

Zambiti macar acum.
Ca voi sa nu platiti,

Unul dintre ai nostri moare!

Si asa in lumi diferite,

Vom duce prapastia ce ati pus-o intre noi,
Ingenunchind ne alungam durerea.
Parinte Sfinte lasa-ne deoparte,
Ne vom intoarce chiar si tacand din moarte
NOI…

"Tăcând ne-am dat deoparte" de Victor Andrei Vurtejanu
Fotografie realizata de Călin Dumitrescu