miercuri, 29 iulie 2009

Ce bine ca esti!


E o intamplare a fiintei mele si atunci fericirea din inauntrul meu e mai puternica decat mine, decat oasele mele, pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare mereu dureroasa, minunata mereu.


Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart fluviul rece in delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt.


Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se amestecindu-se...
Nichita Stanescu

Multumesc pentru fotografii domnului Catalin Stelian