miercuri, 22 aprilie 2009

Nu mai sunt singur.

Dureroasa fotografie a lui Catalin.

Portul din Eforie, prilej de noi reflectii...

Cam zece mii, insa alesi de spranceana mortii si a vietii.

Alchimistul ce ingenuncheaza durerea in suras

Tinerele ce mi-au reamintit de Hristos, de dragoste, de viata, cu oua si cozonac in ploaia ce a urmat "acelei zile"

Aici m-am nascut, aici traiesc si sper sa pot porni tot de aici.

Plaja din Satul de pescari.

Apa, gsm...finalul asteptat. Noi am cautat insa marea ce ia, nu mai da inapoi.

Curtea Manastirii din Teghirgiol.

Deci inca 2 carduri, apoi un snur pentru capac, nu am luat nici laptopu' sa descarcam...off

Cu brevetul meu de marinar de apa dulce am ramas doar la pupa navei.

Actorii sunt gata si in viata. Angajam public doritor...

Si parca nimic nu se va schimba...
Parca toate vor incremeni la fel ca la inceputuri. Cei ce se vor incumeta, cei ce vor accepta sa lupte. Cei ce vor fugi, cei ce vor ramane vorbind doar... Cei ce vor incerca. Cei ce vor pierde. Cei ce vor uita. Tarfele si hotii...

Toate sunt acolo...

De ce el le stie canta lumii, calm cu un zambet usor cinic afisat mai tot timpul in obraji si cu paharul de tarie in mana dreapta? De ce imbecilitatea de politician roman prefera sa se tarasca la picioarele Artistului...decat sa inceapa treaba? De ce romanilor le place "Bun e vinul ghiurghiuliu" sau cele patru masuri in mi minor din "Ciocarlia" numai atunci cand le asculta furate (preluate se pune oficial, nu?) si mondializate de la est la vest? De ce pierdem fara sa ne prezentam? De ce preferam atat de mult fuga de noi insine...va ramane doar o alta taina insa pentru cei mai multi dintre obositii sau deznadajduitii orasului gri...

Doar vreo zece mii de suflete au fost acolo si au inteles. Cati vor aplica, veti vedea voi in anii ce urmeaza.


Goran Bregovici la malul Marii Negre - sau 1000 de km in 2 zile si 2 nopti. Peste 5 Giga de fotografii, 8o de minute de reportaj live, 35 de litri de motorina pe traseul Bucuresti - Fetesti - Cernavoda (prospectii) - Constanta - Eforie - Constanta - Mamaia - Constanta - Eforie - Mangalia - 2 Mai - Manastirea Teghirghiol - Constanta (Portul Tomis) - Fetesti - Bucuresti. Prea putini acumulatori si carduri foto. Intalnirea cu doua tinere studente, ce ne-au tratat dragute cu oua rosii, galbene si cozonac in parcare, desi unii spuneau ca...ploua, insa mai ales au contribuit substantial la constructia noului sediu "vodafonecosmoteorange" prin programul "Hai si tu sa ne tocam banii si la sfarsit gsm-ul".

Cateva lacrimi sterse pe furis, chelia ce ma face sa rad caci incepe sa apara discret, amintirile ce te izbesc imediat ce zaresti MIG-ul 21 din curba Fetestiului, "Oceana" ce se tine scai de mine plangand "deep/inside..." Cateva fotografii ce trebuiau sa se nasca, multe sms-uri nesemnate ce ma indeamna sa pasc linistit si fericit. Capacul de la camera Olympus ce ne-a parasit si se odihneste acum in rada portului Tomis. Indicative de spp-isti codate in scenarii de nunta, locul de cort ce ma asteapta pazit de cei patru catelandrii din satul de pescari ajunsi acum dulai in toata regula, dar care imediat ce le vorbesc, ma recunosc si sar fericiti aruncandu-si urechile in aer chemandu-ma la viata.

Este peste toate ocrotindu-ma, dragostea si curajul camarazilor mei dragi Catalin Stelian, Sebastian Plamadeala si Calin Dumitrescu ce se incapataneaza sa ma apere, avand grija de mine in pofida tuturor necazurilor. Ei fara de care m-as simti la fel de trist ca cel ce sta departe de focul Credintei, al Nadejdei dar mai ales al Dragostei! Sunt putini cei ce inteleg.

Ce inteleg eu ?
Ca nu mai sunt singur!

Hristos a Inviat!