Azi, am mai facut un pas.

Azi mi-am luat inima in dinti si am facut inca un pas spre ce am numit "renasterea mea". Da, vreau sa ma urc pe scena din nou, pentru a spune o poveste lumii.

Nu este nici o diferenta intre emotiile pe care le aveam ca tanar actor al Teatrului National sau fiorii ce ma cuprind acum la aproape 40 de ani de viata. Nimic nu deosebeste cele doua stari. Copilul din mine, naiv si increzator are acum...sper, un sprijin in cel ce am devenit.

Nu vreau sa ma prabusesc pe panta melancolica a subiectului. Astazi am scris pe blog-ul unui om talentat, un om frumos, despre ideile mele. Sper sa ma auda. Sa inteleaga. Am vorbit si cu Catalin care este gata sa se mai incarce pe langa cate are si cu aceasta. Astept un raspuns de la Amalia si Radita. Am sa mai incerc si cu Ioana.

Sper sa am suflu. Am reinceput de un an studiul cu maestrul Gheorghiu, am cumparat o instalatie performanata de lumini de scena. O instalatie de sunet de putere completa. Am o sala faina de repetitii, am terminat si studioul. Acum am si instrumentede calitate, am gasit si cativa oameni talentati ce pot interpreta libretul. Kevo a fost foarte entuziast de plan si m-a asigurat de sprijinul lui. Marius a terminat macheta noii scene, pe care trebuie sa o construiesc. Am o mica echipa tehnica. Sper sa am suflu. Ma rog lui Dumnezeu sa imi dea putere. Stiu ca toata investitia asta nu este in zadar. Sunt ani din viata mea. Am incredere si merg inainte.

Azi, am mai facut un pas.