Esi sori shedi lluna

Imensa si neobosita hora armaneasca din BallRoom - Crown Plaza

Gica Caraulani si trupa Vlahos sau bucuria muzicii vii si autentice!


Elena si echipa sa intr-un recital de exceptie ce ma facut atent inca de cand am aflat numele piesei ce va reprezenta Romania in concursul Eurovision.


Elena cantand impreuna cu trupa de dansatoare. In spate Sorin Paun - tehnicul echipei VSU

Elena Gheorghe si Victor Vurtejanu

In ignoranta mea, manipulat de catre hiene ca si voi...am identificat neamul armânesc sau popular spus pe "machedoni" cu sarmana creatura ce paraziteaza targul Bucurestilor. Un Gheorghe candva transformat in "Gigi"...

Si pentru asta imi pare rau. Imi pare rau pentru ca fara sa cunosc cu adevarat pe machedoni mi-am creeat o impresie gresita. Pana azi noapte...

Am avut bucuria sa organizez un eveniment cu ocazia nasterii unui punc armân. Ana a venit pe lume, intr-o familie frumoasa, dintr-un neam mandru, bogat si bland.

Acesti oameni au onoare. Acesti oameni sunt culti. Si asta, pentru ca in primul rand au Credinta. Autentica, nu...spoiala mediatica. Sunt seriosi si respectosi in tot ceea ce intreprind. Au un cult si o dragoste nemaipomenita pentru familie si pentru prieteni. Sunt profund legati de traditii, de pamantul romanesc si pentru asta, in pofida tuturor greutatilor au ramas optimisti.

Am vazut si organizat multe nunti si botezuri in acesti ani de pribegie. Ei...Doamne! Pai invita un tanar roman sa danseze o hora sau o sarba...si ai sa vezi cum se prezinta. Sa vezi cat de rusine ne este sa ne manifestam public autentic! Sa vezi desertaciunea ce cuprinde pe tanara sau tanarul nascuti pe malul Dambovitei, la auzul "Ciocarliei" sau a "Calusului oltenesc"....

Onoarea ne mai este salvata de catre bunici sau de cei din tara care pe alocuri mai inteleg sa pastreze traditiile.

Aici am vazut si simtit bucuria unei sali de peste 200 de persoane de la primul acord al trupei Vlahos, invitate din Constanta pentru acest eveniment, pentru ca trupele din Bucuresti nu canta decat "cover-uri" la Nunta sau la Botezul Crestin...

Au tasnit efectiv intr-o imensa si neobosita hora legândau-se unul cu altul, tanar si batran, fete si baieti vreme de peste patru ore, rezonand impreuna la versuri, la schimbarile de ritm si la tot ceea ce inseamna vibratia emotionanta a Adevarului ce strabate mode, timpuri sau "curente"...

Sunt fericit pentru ca am fost o parte a acestui eveniment si de aceea marturisesc si voua aici. De ceva vreme primesc confirmari ca exista oameni care, la fel ca mine strabat perioade grele. Nu se pot manifesta in plenitudinea talentelor daruite de bunul Dumnezeu decat in intimitatea unui eveniment sau a unor stari artistice produse si finantate de ei...insa si asta o fac cu bucurie. Cu onoare si responsabilitate. Si astfel sunt autentici si unici!

Asa poate si un artist ca Elena Gheorghe, frumoasa fata de preot din Dobrogea, din neamul aromanilor, cantand mandra si bucuroasa, sa coboare arta sa si in zona de buna dispozitie a unei petreceri, ridicand stacheta unor astfel de evenimente la intensitatea unui act artistic autentic!

Cultura inseamna identitate! Nu chestii supte din deget si aruncate de a valma inspre oameni...Aceea este ideologie. Si ea apartine celor carora le este rusine cu Neamul din care au primit marea taina a Vietii. Le este frica si nu stiu incotro sa o apuce...pentru ca nu vor sa priveasca spre Dumnezeu. Spre Lumina si Adevar.

Intalnirea cu Ana Iorgulescu din prigonitul Neam al Aromanilor m-a ajutat sa il inteleg si pe cel de care, la auzul numelui sau, machedonii pleaca capul in jos si mahniti imi spun...

Ne-a facut de rusine domnule Vurtejanu...

Multumesc Ana, Cristian, Ana si Mihai Iorgulescu. Multumesc lui Gheorghe Caraulani liderul trupei Vlahos din Constanta. Multumesc domnisoarei Elena Gheorghe si echipei sale, reprezentantii Romaniei in Europa muzicala. Le multumesc tuturor romanilor si aromanilor prezenti ieri noapte in sala BallRoom a complexului Crown din Bucuresti, care au avut incredere in noi si ne-au invitat sa ii bucuram cu ideile, priceperea, echipamentele si viziunea noastra de a organiza un eveniment privat.

Multumesc lui Dumnezeu pentru ca ma ajuta sa inteleg Adevarul si de la cei ce au pierdut aproape tot...de la tara la limba natala, de la pamantul stramosesc la averi si Neam. Neamul Armânesc care incet-incet se stinge...

Multumesc eu, fericitul roman ce traiesc inca liber in tara mea. In care Neamul meu este inca viu, dar din ce in ce mai fricos...mai aplecat spre somn si lene, intrand inca in biserici, insa nemarturisind-ul pe Hristos...

Multumesc echipei mele ce resimte puternic socul intalnirii cu hienele ce inca ne dau tarcoale. Le multumesc si pentru ca ma sprijina sa duc la indeplinire toate ideile si proiectele ce Dumnezeu ni le daruieste.

Datorita Marei Istina, lui Sorin Paun, Robert Weiss si a lui Sebastian Plamadeala am reusit si acum sa ne prezentam la inaltime, punand inca un pas pe Calea catre Adevar si Viata, ocrotiti de Dragostea lui Dumnezeu.