Stroe Fulgeratu si Popa Sapca

In decorul unei productii ce nu s-a turnat inca, impreuna cu prietenul Nae Alexandru si pistoalele sale, pozam cu sanse reale pentru rolurile haiducilor Stroe Fulgeratu' si Popa Sapca... !

Umbre calatoare

Vremurile sunt tulburi, nu mai este timp pentru actori si arta lor. Noi insa muncim...!

Cine stie candva, cineva va dezgropa bucuria si atunci...

Umbre Calatoare
versuri: William Shakespeare
recita: Victor Vurtejanu
muzica si aranjamente orchestrale: Victor Vurtejanu
extras de pe CD-ul CREDINTA - VICTOR VURTEJANU 
fotografie: Andreea Gruioniu

Dumnezeu sa il ierte

L-a barbierit o tiganca priceputa dupa ce-l imbarcasera cu costumul negru cumparat pe cativa lei cu o zi in urma. In picioare i-au pus ciorapi albi. Nu se gandea nimeni ca se vor zari de sub pantalonii negri si oricum nu mai conta...

Pantofii negrii din guma ieftina iti sareau in ochi de sub voalul alb ca de perdea. Palarie nu i-au pus...

Lumea intreba mereu cate ceva. Ba ca... de ce ?  Ba ca... cum ? Dar nimeni nu raspundea. Ce era de facut se face repede si in tacere.

Au aprins lumanari. Lumanarile sunt facute din ceara. Ca niste tuburi care au la mijloc un fitil. Adica un fir de bumbac alb. Ele sunt galbene si ard putin, insa lumineaza.

S-au strans multi. Si de aia si de aia. A venit popa, diaconul si mai tarziu candelereasa cea suie si deselata care pute a gaz. Fiecare a aprins o lumanare de la chibritul candeleresei iar ea le-a pupat mana. La amandoi. S-a asezat mai in fata, mai aproape.

Tiganca l-a stropit cu spirt indoit cu apa pe obraji. L-a sters cu un prosop curat. L-a mangaiat si a cerut suta de lei. A facut apoi o cruce mare, pana in pamant. Si a plecat razand.

Unii au inceput sa bea. Altii injurau si jurau razbunare. Doi l-au asezat, incet, cu capul catre usa. Popa a inceput sa cante. Femeile au aprins tamaia si norii au cuprins totul. Undeva departe se vedea un om si un cal. Tamaia sfaraia si alunga mirosul florilor ce il cuprindeau incet.

Zgomotul lingurilor de lemn lovite de cani si farfurii acompania dangatul spart al clopotului din poarta tras de copii. Se atarnau de sfoara lunga si zburau catre cer. Un dangat, un copil. Dar nimeni nu auzea.

Tiganii spargeau seminte atarnati de caruciorul paradit cu roti de cauciuc. Ocheau cate o femeie, se scarpinau intre picioare si scuipau. Le ramanea mai mereu cate o coaja pe buza de jos cand isi dezveleau gingiile vinete. Unul aducea lopeti si harlete. Era descheiat pana la brau si cand mergea salopeta se umfla de aer.

Omul si calul au plecat cand au aparut pasarile. Un stol a trecut deasupra noastra aranjat in "V". Una dintre pasari s-a pierdut obosita de card si a cazut. Restul au croncanit si au pastrat formatia. 

Se insera. Departe soarele se stingea intr-un foc nemaivazut.

Au mai venit apoi cativa, s-au mai strans si norii se rispeau. Dar nu a durat decat o clipa...

Cand a zis popa "Dumnezeu sa il ierte ! ".  Am raspuns cu totii:

Dumnezeu sa il ierte !

Manastirea din munti

Manastirea Sinaia ctitorie a spatarului Mihail Cantacuzino intr-un tur virtual sustinut exceptional de vocea Ieromonahului Mihail Harbuzaru

Ramas bun Sobi !

Am incercat atunci cand credeam ca se mai poate face ceva alaturi de cativa colegi de breasla, sa ajut. Am scris aici cate ceva din anii frumosi in care ne-am intalnit. M-am rugat si am sperat ca vom reusi insa... saltul acesta nu ne-a fost ingaduit.

Sunt dezorientat si mahnit tare... Nu pot sa adun cuvintele. Este greu si va fi greu mult timp de aici incolo...

Condoleante familiei...Dumnezeu sa il ierte si sa il aseze in Ceata Dreptilor...

Multumesc, multumesc pentru tot Sobi !