Despre moarte, jertfa si iubire

Timpul isi rade in barba. Stie ca va invinge. Mereu se intampla asa. Insa vrea sa para generos...
Alerg, alerg aproape de limite, insa nu le mai simt. Ma intareste vantul ce va aduce neaua curand. Si eroii. Cei ce nu au incetat lupta. Cei care traiesc si lupta. Cu ei, in primul rand.

Spuneam in spotul situl-ui http://www.atelierul.com/ despre toate acestea. Intalnirea cu tine insuti! Mi-au trebuit ani de lupta ca sa ma regasesc. Ca sa inteleg. Abia acum am inceput sa actionez. Unii au ras deja aplicand laconic stampila lui "prea tarziu" sau a lui "merita"?

Nu este prea tarziu! Hristos nu a fost si nu va fi invins! De ce tocmai cei care nu fac mai nimic sunt primii care fug? De ce tocmai ei se tem atat de tare si paralizeaza in momentul in care ar trebui sa actioneze. Sa decida. Sa isi decida soarta. De ce e prost si "aiurea" la cel ce se lupta si incearca si schimba variante si cauta...? Urcati Dealul Mitropoliei zilele acestea si veti intelege. Cautati putinele clipe de liniste ale parintelui Iustin Parvu si veti fi uimiti.
Cautati sa priviti spre maestrii, spre eroi. Spre lumina. Spre asumare. Spre datorie. Spre onoare.

Da. Atunci veti incepe lupta. Atunci intunericul va incepe sa isi ceara drepturile...Sufletul se va indoi si mintea va incepe sa oscileze... Abia atunci lupta cea mare va incepe. Abia atunci prietenii, "amicii", fratii, familia, colegii si toti cei ce va inconjoara acum cu zambet, se vor infatisa asa cum sunt.

Jertfa, onoarea, cuvantul, lupta, nu vor mai parea cuvinte in vant. Vor capata dimensiune, consistenta. veti incepe sa pareti niste ciudati pentru cei din jur. Asa cum au fost toti cei care au inteles. Niste ciudati...
Dar ciudatii astia...

Ganduri de pe drum. Soapte scapate de vantul ce va aduce neaua. Lupta si vei fi liber! Traieste intru Hristos si vei gusta din toate!