Fara voie, nu pentru ca incalc vreo cutuma,
dar...
Avand sansa sa o intalnesc cu multi... uf !...multi ani in urma, sa fim colegi in scoala de teatru, mai tarziu parteneri de scena in cateva spectacole frumoase, sa facem turnee, sa petrecem zile si nopti in discutii, sa ne contrazicem chiar sau sa consimtim armonios...as fi fost tentat sa spun ca o cunosc destul de bine pe Eugenia Şerban.
As fi gresit...
Dincolo de cariera publica, de fard, frumusete si zambete, actorul, dispare lin dupa fiecare spectacol, catre viata sa. Acolo este uneori si mama si tata, platitor de impozite si biruri, gospodina si deseori militant activ in aceasta jungla urbana, ce ne-a cuprins ireversibil pe toti.
Eugenia reuseste sa depaseasca, tulburator pentru mine, de fiecare data pragul imposibilului, al lehamitei, sau al unei asa-zise sigurante asigurata de o cariera artistica meritorie, inceputa inca din anii '80, ca actor in Teatrul de Stat Turda. O face demn, cu statornicie si fara patima, construind pas cu pas, depasind inteligent orice obstacol in lupta pentru fiecare vis al sau.
Dincolo de felicitari si ganduri bune pentru tot ceea ce inseamna astazi Eugenia Şerban, va invit sa o revedeti pe scena, acolo unde straluceste, dand masura talentului si profesionalismului sau. O puteti revedea in spectacolul "Spovedania in fata luminii", regia Constantin Rădoacă, Duminica, 4 Noiembrie, ora 19.00, la Sala Rapsodia din Bucuresti.
