Cum se înţeleg ţăranii.

Straja satului vine la casa unui țăran și-i bate în geam. Se încinge o conversație:
— Hei, mă din casă!
— Cine?
— Tu!
— Eu?
— Păi cine!
— Ce-i?
— Cum ce-i?
— Păi ce-i?
— Ai o scrisoare!
— Cine, mă?
— Tu.
— Eu?
— Păi cine.
— Ad-o-ncoa!
— Ce, mă?
— Scrisoarea.
— Ce scrisoare?
— Știu eu ce scrisoare?
— Trebuie să plătești!
— Ce, mă?
— Cum ce?
— Ce să plătesc?
— Porto.
— Cine?
— Tu.
— Eu?
— Păi tu.
— Ce porto, mă?
— Iaca, porto.
— Cum așa?
— Păi, știu!
— Nu-i plătită?
— Ce?
— Scrisoarea.
— Ehei!
— Cum ehei?
— Ai să dai, măi!
— Ce?
— Bani.
— Ce bani?
— Porto.
— Cât, mă?
— Ce cât?
— Câți bani, mă?
— 15.
— Cum 15?
— Păi!
— Dar de ce, mă?
— Nu știu.
— Iaca 15.
— Așa.
— Ei, dă-mi-o!
— Ce, mă?
— Scrisoarea.
— Ce scrisoare?
— Care ai adus-o.
— Eu, mă?
— Păi cine?
— N-am adus-o.
— Păi cum?
— Nu-i la mine.
— Asta-i!
— Cum asta-i?
— Unde-i, mă?
— Cine?
— Scrisoarea.
— La primărie.
— Ba la dracul!
— Ba, așa.
— Păi, cum?
— Să te duci să ți-o iei.

text:"Cum se înţeleg ţăranii" de Ion Luca Caragiale

fotografie realizată de: Dinu Lazăr

Invitaţie.

Pentru cei ce nu au reuşit să intre la premiera spectacolului "EU CÂINELE" în regia lui Adrian Berinde, distribuţia: Victor Vurtejanu şi Cristina Pleşa - anunţăm o nouă reprezentaţie pentru vineri 30 septembrie 2011, orele 20.00 la Cafeneaua CARADA.

Rezervări la telefon: 0766.358.654

Cafeneaua Carada: Strada Eugen Carada, nr. 5-7 (în centrul istoric, langa BNR )

Învaţă să te miri, că ai de ce!

Sunt 11 ani de când a plecat...

Dar îl simt aproape

Şi continui să-i mulţumesc,

Şi voi continua să îl pomenesc !

Runcu în 10.

Acum nu că mă aşteptam să dau peste Malmo Festival şi nici mari speranţe nu trăgeam de la "Festivalul Tradiţional Răvăşitul Oilor - Runcu - judeţul Dâmboviţa" dar nici nu mă gândeam la atâta asemănare cu bâlciurile de prin anii '80...

Atâta bănet aruncat în van...rar mi-a fost dat să văd dar omul cât trăieşte învaţă şi pare că în România organizatorii de evenimente agreaţi de oficiali sunt nişte foarte meseriaşi, mai presus de orice şcoala sau un necesar minim de bun simţ....

Probabil că dacă aş fi editat cadrele alb negru asemănarea cu bâlciul impozitat de nea' Nicu ar fi fost evidentă...În rest inutil să mai spun că nici o oaie nu era prezentă, darămite să fie răvăşită sărmana... nici un crescător sau...în fine..."un ceva"...tradiţional nu a călcat prin..."festival"...dar ce m-a rupt în două a fost minunea din ultimul cadru!!! Să autorizezi tu  autoritate şi comisie locală de cultură...pe banii tăi, bubuială manelistică la 5 metri de Centrul de Psihiatrie secţia Nevroze...bate orice închipuire...oricât de imaginativ ai fi... Treaba e bună, spor la bani, răvăşitul rullez !!!

De la capăt.

E luni dimineaţă, foarte dimineaţă. M-am trezit cu gura uscată. De două zile mă doare spatele şi iau ceva hapuri. Probabil ele mă usucă sau poate că este doar aerul murdar pe care îl respir. Plin de gaze, de eşapamente grăbite şi de praf. M-am culcat devreme încercând să nu mă încarc de ură. Acelaşi scenariu, altă filmare...tot noaptea, tot parcare, tot central. Acum mi-au spart stopul la maşină...şi iar  va trebui să o iau de capăt...Declaraţii, poliţe de asigurare, service, magazine...Abia terminasem cu spoiler, aripă, parbriz...

Copilul doarme cele încă câteva ore până se luminează. Apoi o pornim către şcoală. Am făcut bastonaşe şi am mâncat pizza. După şcoală plec către cursuri, apoi trebuie să fac o nouă radiografie la plămâni şi să mă pregătesc de reabilitarea blocului. E ceva ciudat...M-am mutat dintr-un bloc reabilitat sperând să scap de termopane, schele şi moloz. M-au ajuns şi aici...

Casa la curte întârzie să devină ceva real, aşa că o iau de la capăt. O iau de la capăt. Aş mai scrie odată asta... E târziu şi ar trebui să dorm...căci o iau de la capăt...