24 sept. 2011

Mulţumesc!


A fost emoţionant. Mulţumesc tuturor celor care ne-au însoţit ieri în demersul nostru artistic. O sală plină şi caldă aşa cum îşi doreşte orice actor. Nu este adevărat că publicul doreşte maculatură. O dovedesc fie şi numai chemările la rampă ce mi-au umplut sufletul de emoţie. Păcat că între noi şi public există atât de mulţi paraziţi...

De acum căutăm şi aşteptăm pe toţi cei care doresc să distribuie acest nou spectacol, ce de ieri noapte şi-a regăsit primii săi prieteni!

23 sept. 2011

Pe diseară.

"Mai e o zi pana la Premiera si ca in totdeauna este cea mai lunga...Au muncit mult, au transpirat, s-au batut cu propiile convingeri, au plans, au ras, s-au consumat cu toata fiinta(cum altfel?) si acum sunt pregatiti sa va transmita toate aceste emotii care se cer impartasite si care nu mai pot fi oprite. Veniti sa-i vedeti cand si cum puteti, macar pentru o autoevaluare personala a spatiului si timpului pe care il locuiti in acest moment...Bucuria, este unicul loc in care se regasesc toate constiintele vasale ei."

Adrian Berinde


Fotografii realizate de Cătălin Stelian

22 sept. 2011

Comunicat de presă.

EU, CÂINELE
Dupa “Buzunarul cu pâine” de Matei Vişniec
Regia: Adrian Berinde
Cu: Victor Vurtejanu şi Cristina Pleşa

Un caine captiv intr-o fantana secata ... Acesta este pretextul pe care Visniec a brodat un dialog ametitor, un cerc vicios verbal din care cei doi salvatori de ocazie rateaza mereu iesirea. In viziunea lui Adrian Berinde, conversatia nu se mai poarta intre doi domni oarecare, ci intre Om si propria sa Constiinta, intre Fiinta si Ego, intre idealist si carcotas, intre ingerul si demonul de pe umerii fiecaruia dintre noi. Cel mai simplu si aparent banal schimb de cuvinte devine astfel un conflict dramatic, in care Omul, bland si usor naiv, este permanent intors din drum de Constiinta. Glasul ei sacaitor este intrupat intr-o faptura ireala, nascuta parca din propriile ganduri - hidoase, ridicole, diabolice si inocente deopotriva.

Spectacolul scoate la iveala un tipar, sablonul dupa care pare a fi croita chiar fiinta umana, disociata dureros intre aspiratie si lasitate, intre elan si comoditatea amanarii, intre entuziasm si justificarea propriei slabiciuni. Intelegem ca dupa acelasi calapod sunt cladite si sistemele sociale, in care cei care sunt “deasupra” si care ar trebui sa faca ceva, nu fac decat sa se invarta in gol, acoperindu-si neputinta cu vorbarie despre adevaratii vinovati, cu alegerea minutioasa a pietrei cu care sa arunce si cu discutii aprinse despre… nimic.

Vartejul creat de cei doi actori, Victor Vurtejanu si Cristina Plesa pe scena, ne pune in fata o oglinda – o oglinda in care ne vedem pe noi insine, cu penele umflate ale binefacatorului care se crede bun si marinimos, salvatorul celui aflat in nevoie, cand de fapt singurul gest de care suntem capabili este doar acela de a-i arunca celuilalt cateva firimituri… O oglinda in care ne descoperim, desi ne credeam mai presus, asemeni bietului caine al lui Visniec, prizonieri in abisul propriei noastre fantani, in plina noapte, la mana altuia, a Celui de Sus, care ne arunca, in final si el cateva firimituri … de paine.

“Eu, Cainele” este un spectacol manifest, un tur de forta prin constiinta omului modern, o privire lucida, surprinzatoare, agresiva si tandra totodata, in fata careia orice spectator onest va rade cu lacrimi si va lacrima, zambind.


Fotografie realizată de Cătălin Stelian

21 sept. 2011

Eu,Câinele - backstage.

Azi noapte s-a tipărit afişul şi grafica spectacolului nostru "Eu, Câinele". Ceva retuşuri, câteva probe de culoare, un proof şi în câteva ore vom avea afişul gata. Urmeză uscarea, tăierea, ambalare şi suntem gata de drum.

O producţie serioasă şi de anvergură în care ne-am implicat cu toate forţele şi cu toată dragostea, pentru că avem un spectacol ce merită toate eforturile. Doar două zile până la premieră !!!




20 sept. 2011

Un gest frumos şi de folos !

Ne-a vizitat la una dintre repetiţiile generale, actorul Cătălin Stelian care ne-a făcut primele fotografii în costume şi lumini de scenă. Mulţumim frumos şi pentru fotografia de afiş...sau cum se spune pe la casele boiereşti, poster ! Un gest frumos şi de mare, mare folos Cătălin !