Societatea poate să se opună unei măsuri tiranice sau imorale numai când e ea însăşi foarte morală. Cu atât mai mult o democraţie ea nu se poate lipsi de morală. Cu cât se merge mai departe cu dreptul de vot, cu atât democraţii ar trebui să se sprijine pe cele mai rigide principii morale.
Sufragiul este acum absolut: dacă deţinătorii lui nu sunt înfrânţi de morală, vor putea face orice vor, vor putea proclama cele mai imorale măsuri pe cale de lege. Pentru a putea fi liberală societatea se cere să fie întâi supusă moralei.
Trebuie să ai curajul de a spune lucrurilor pe nume: nu ajunge cultura, mai e nevoie de morală. Ăsta-i cuvântul pe care îl evită cu toţii şi de care se tem: morala. Cultura singură nu ajunge: poţi să fii instruit şi totuşi brutal, simplist, nătâng şi elementar.
"Cultura adevărată", "adâncă", "ştiinţă înaintată", spirit democratic "puternic" sau "înalt": vorbe goale, mă. Câtă vreme ţine de ele, libertatea dansează pe o sârmă subţire, e o ladă cu indicaţia "atenţie! fragil" încăpută pe mâini de hamal ameţit. O consolideză morala, numai ea. Morala e izvorul libertăţii, morala e condiţia libertăţii, morala e pavăza libertăţii.
poveste din "Jurnalul Fericirii" de Nicolae Steinhardt
