Am fost la Sinaia. Sebi s-a milostivit de mine şi mi-a auzit ruga. Trebuia sa ies măcar o zi. După spital, spital, spital, analize şi ridicări din umeri trebuia să văd munţii...mă sufocam. Aşa că am tras pe la Mănăstire. Părintele Mihai a binecuvântat maşina, eu m-am bucurat teribil şi am poposit la castel să bem o cafea.
Doamneeee!!! Mă fraţilor!!! O fi blogul ăsta trist, o fi greu să te înţelegi cu un actor, admit, admit, admit! Domnilor, doamnelor, vă rog frumos mergeţi la Peleş. Sau mai bine spus la ce a mai rămas din Peleş. De ce ?
"păi dacă tot îl ia ăla...ce mai contează".
Incredibilul jaf şi kitch din Bucureşti nu este nici la degetul mic faţă de dezastrul ce a cuprins bătrânul castel. Am făcut poze, am vorbit cu prietenii dragi care încă trudesc cu greu şi se amărăsc de tot ce se întâmplă însă...doar atât
Eu mă voi întoarce acolo cu o echipă de filmare dacă voi reuşi să găsesc banii pentru o zi de filmare. Voi încerca ce se poate încerca, însă mergeţi să vedeţi şi voi statuile fără braţe, firele atârnând pe pereţii de pe care se scurge o pictură excepţională, Economatul strivit sub reclame de bere, felinarele ruginte şi rupte, marea de gunoi de pe peluza centrală, macrameurile şi iepuraşii de lângă papagalii de tombolă...
P.S. Maşina, un sh pe care nu am achitat-o s-a stricat. Am umplut tot oraşul de ulei de bună calitate, franţuzit în China şi luat de la ţigani. Apoi astăzi am gasit-o lovită în parcare. Pe a lui Sebi au ridicat-o direct hingherii de la rutieră. Şi-a găsit-o după 5 telefoane date în diverse direcţii....Cu 3 zile în urmă au lovit-o şi pe a lui. Tot în parcare, tot noaptea.
Fără nici o legătură cu cele de mai sus însă mă apuc de bicicletă, ca tot e o isterie generală. Acolo ce să strice, boii ?
