Gala desenului animat.

Pe vremea lui "Moş Gerilă" cei din generaţia "cu cheia de gît" din care fac şi eu parte, aveau câteva bucurii. Una dintre ele ne aduna fără drept de apel în faţa televizorului, propulsându-ne din gri-ul general, direct într-o magie. Pentru munca şi tenacitatea de a rezista, pentru bucuria şi emoţia ce mi-au născut amintiri de neşters, mulţumesc frumos Viorica Bucur ! Fie ca bunul Dumnezeu să vă odihnească în pace.

Trei Parale şi o noapte faină.

O noapte excepţională. Despre frumosul ei şi despre cei ce ne-au ajutat să o conturăm ar trebui spuse foarte multe ! Cei ce au fost acolo ştiu că au simţit şi au trăit la maxim toată emoţia şi bucuria noastră.

Mulţumesc în mod special artiştilor de la "Trei Parale" - Florin şi Beatrice Iordan, Dinu Petrescu şi Daniel Pop pentru căldura şi pasiunea lor dar şi pentru jam session-ul ce m-a bucurat teribil !!! Mulţumesc încă o dată echipei V.S.U. - Sebastian Plămădeală şi Sorin Păun şi nu în ultimul rând tuturor celor ce ne-au înconjurat cu dragoste şi prietenie !

Stop pe piept.

Finandezii ne-au adus sănătoşi până în Germania, navigând pe o furtună teribilă  pe Marea Baltica ce separă Suedia de Europa. Apoi mi-am condus conştiincios cei 2500 de km pînă în România, traversând pe rând Austria, Germania, Ungaria, după care obosit după 4 ore de condus în România..frânt şi cu stele verzi...m-am oprit.

Mă bag la somn prin Băile Olăneşti încercînd o aclimatizare la praf, mizerie, răutate şi şofat românesc...că de drumuri numai...de bine...

Hej dö Sweden!

Ritmul galopant, pulsul real al vieții si goana de a încerca să acopăr cât mai mult din ceea ce se întâmplă pe aici m-au ținut departe de "dätör"...computer pe româneste. Programul l-am ținut însă cu strictețe, sper să găsesc timp cândva să pot povesti despre cele văzute si învățate pe tărâmul vikingilor.

La noapte însă pornim către casă. E timpul să ne întoarcem...preț de încă 3000 de km...dar cu finlandezii si răbdarea trecem marea...! Popasul principal va fi la binecunoscutul Thomann apoi "directly to home". 

Sper să ne revedem sănătosi si totul să fie bine!

Pentru că la ei contează...?

Treaba cu munca este luată foarte în serios aici pentru toată lumea, desigur fără excepția cazurilor consacrate pe mapamond...Si nu pentru că esti mânat mereu de la spate de cineva sau foamea te alungă afară din casă. Există un cult al muncii bine făcute, al amănuntului.

Când te apuci de o treabă e musai să o faci temeinic si atent pentru că ea te reprezintă. Abia când o termini si esti multumit tu de rezultat te poți apuca să cotcodăcesti. Dar suedezii nu o fac pentru că nu au timp si nici educația pentru asa ceva. Zâmbesc mereu iar la sfârsitul zilei înainte de a se urca pe bicicleta si a pedala către casă mai privesc odată spre ce au muncit, conturându-si planul pentru a doua zi.

Nu este nimic fanatic sau demonstrativ, dimpotrivă. Fotografia nu am făcut-o în fața vreunui monument sau obiectiv turistic...fata din imagine scoate cu un spaclu iarba crescută în pavajul din fața unei toalete publice...!

Pentru că la ei contează...?