Prospecţii în Oltenia.

Din nou la drum. Pornim în prospecţi pentru o nouă tabără de creaţie pe care sperăm să o organizăm în preajma Sfintelor Paşti. Vom căuta de data aceasta către Oltenia, o locaţie, artişti populari şi câteva izvoare de artă tradiţională românească.

Sperăm să ajungem la Horezu, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Costeşti, Mănăstirea Cozia, Valea Oltului şi dacă timpul ne permite către  Târgu Jiu, prin satul Tismana. Încercăm să mărim numărul de participanţi de la 12 la 20 de persoane, perioada de desfăşurare de la 3 la 7 zile şi să construim tot evenimentul în regim privat. Sperăm să reuşim tot ce ne-am propus şi să găsim parteneri şi pentru această nouă producţie dedicată elevilor din ciclul primar.

Primăvara.

Vine, încet, temătoare, dar vine.

Poveste de sezon.

Povestea este simplă, ca a oricărui luptător. Iată:

Patruzeci de soldaţi creştini, au refuzat să se închine idolilor păgâni. Siliţi de guvernatorul Armeniei, Agricolae care aflase de credinţa lor, au fost întemniţaţi timp de 8 zile. Apoi bătuţi cu pietre. Au încercat apoi - cum se întâmplă de obicei - să îi cumpere cu daruri...

Păstrându-şi dreapta credinţă şi întăriţi au fost însă condamnaţi la moarte. Prin îngheţare. In lacul Sevastiei. Unul din cei 40 de soldaţi a cedat şi a ieşit din lac dar a murit pe loc. Un altul s-a grăbit să îi ia locul. Apoi gheaţa s-a topit şi apa s-a încălzit, astfel că dimineaţa au fost scoşi vii din apa. Le-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să moară. Rămăşiţele lor au fost arse, cenuşa a fost aruncată în lac.

-----------------------

Astăzi, prin dragostea lui Dumnezeu mâncăm..."mucenici" preparaţi de Mame şi de Bunici. Încheiem cu capricioasele "babe" ale iernii şi ne pregătim să întâmpinăm "moşii", zilele calde ale primaverii, făcând un foc pe creste, ca odinioară.

Cineva îl va vedea.

Curând ne vor auzi.

Vom fi împreuna.

O campanie şi o atitudine ticăloasă.

Dincolo  de mârşăvia celor care au conceput şi executat o astfel de campanie, dincolo de modul, viteza şi amploarea susţinută de aceştia, dincolo de servilismul finanţatorilor care au disponibilizat bugete colosale pentru propaganda unei astfel de campanii, dincolo de serviciile ce avizează strict, la sânge şi fără milă orice afişaj promoţional al oricărui eveniment cultural, ca să nu mai pomenesc de lipsa de deschidere şi susţinere a unor evenimente cu nuanţă naţională, tradiţională, românească, dincolo de adormitele servicii, comisii şi comitete ce trăiesc şi sunt create tocmai pentru a nu exista astfel de situaţii, un lucru mi se pare cu adevărat ticălos.

Acesta este lipsa de reacţie a societăţii civile. Nu mă aşteptam să sară ONG-urile, "fundaţiile culturale" sau "religioase", nu mă aşteptam la mitinguri de protest, campanii tv, dezbateri şi alte soluţii paşnice organizate de vreun organism cultural, educaţional sau religios. Cu ăştia, după mine, treaba e clară şi nu merită adusă în discuţie.

Aşteptam un semn de la omul normal, cetăţeanul...participantul la viaţa cetăţii...O campanie de fotografie, de filme independente, de reportaje, de semn, de atitudine, oriunde...ceva...:"Băi radioule, băi agenţie de retarzi, băi primărie...suntem încă în viaţă !!! Şi nu ne place ce scrieţi voi acolo !!!" Aiurea...câinii latră, caravana trece. O singură atitudine demnă de semnalat la domnul Roncea, mă face să cred că nu sunt singurul căruia această campanie i se pare o mare porcărie.

Încearcă odată să vezi şi reversul acestei situaţii măcar printr-un experiment simplu. Ia o foaie de hârtie şi scrie: Onor primărie, în ziua de...anul...subsemnatul împreună cu 3 colegi, dorim să ne eliberaţi o autorizaţie pentru următoarele activităţi desfăşurate pe domeniul public....(alege tu zona) pe perioada...(idem)

1. Subsemnatul recită 3 poezii de Marin Sorescu.

2. Colega Maria suţine un moment din "La Tragédie de Salomé" de Florent Schmitt.

3. Colegul Marius susţine un recital  de chitară Castelnuovo.

Precizăm că toate fondurile obţinute dorim să le donăm Şcolii de Muzică nr.1 care nu mai are acoperiş. Mulţumim. Şi semnezi.

Apoi caută biroul şi depune hârtia. Iar dacă primeşti vreun răspuns poţi chiar să te consideri norocos ! Chit că ajuns la treaba, te vei pomeni cu 7 poliţii pe cap, 3 inspectori de la Primării, 3 echipe tv....şamd.

Eu am făcut acest experiment de mai multe ori. În parcul Kiseleff, în spitalul Sfânta Maria, în Maternitatea Filantropia, în leagănul de copii Sf. Elisabeta, în azilul de bătrâni din sectorul 1. Peste tot am fost trataţi ca nişte suspecţi şi ca nişte intruşi. Sunt martori câţiva membrii din CEATA la evenimentul din anul 2006 când am fost reţinuţi de poliţie pentru că susţinem gratuit un recital de colinde la metrou...fără un aviz al sindicatului metrorex. Dacă te pune naiba şi mai vrei să faci şi o poză ca amintire te sfătuiesc să ai un avocat bun, căci sigur ţi-ai găsit beleaua.

Fotografie preluată de aici

La începutul Postului cel Mare.

Doamne şi Stăpânul vieţii mele,

Duhul trândăviei, al grijii de multe

al iubirii de stăpânie şi al grăirii în deşert

nu mi-l da mie !

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit,

al răbdării şi al Dragostei,

dăruieşte-mi mie, slugii Tale !

Aşa, Doamne, Împărate,

dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele

şi să nu osândesc pe fratele meu,

Că binecuvântat eşti în vecii vecilor.

Amin.

Cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul şi cu psalitica "Iată Mirele" susţinută cu atâta dăruire de strana Mănăstirii Sinaia putem începe un drum către Lumină. Tuturor vă doresc o perioadă liniştită şi  plină de împlinire sufletească.