29 iul. 2020

Poate


Salutări, prieteni!

Nu vă anunț nimic...

Nu vă invit la spectacol, nu vă invit la concert, la recitaluri sau premiere cinematografice. Nu vă rog să dați like-uri la nicio producție "on-line", nu am pisici să vă arăt și nici vacanțe de vis...
Să vă fie bine, prieteni! Vom trece și de asta și...cine știe..? 
Poate vom zâmbi din nou!
Speranță și gânduri bune!

21 iun. 2020

Atelierul Roman de Cultura


Într-o euforie juvenilă, mental vorbind, visam să deschid un loc drăguţ, plin cu de toate, pentru noi ăştia căzuţi în freză după cultură şi frumos. Am documentat tot, am fost la discuţii şi prospecţii cu meseriaşii în domeniu de prin Germania, Austria, Suedia, Franţa... 

Am şi acum proiectul prin computere şi nu încetez să mă minunez de diversele răspunsuri la numeroasele "adrese" şi scrisori de intenţie, adresate către partid şi tovarăşii de la autorităţi... Identificasem locuri lăsate în paragină, pe unele le tot postez pe aici, inutil, desigur... Cam toate, în subordinea primăriilor, diriguite de comisii de mass-media şi cultură, în fapt, birouri pline de rudele agramate ale parvenitului respectiv...

În anii '80, îndrăgostit de muzică ca toţi cei din generaţia mea, mergeam în locurile acelea zilnic. Erau acolo, cluburi de chitară, pian, tobe, cluburi de fotografie, cine-cluburi, aeromodelism, navomodelism, şi câte şi mai câte, chestii fantastice, ce mă ajutau enorm. Acum s-ar spune "formare" sau "dezvoltare personală"... Zi cum vrei...pentru mine era, o enormă bucurie!

Mă durea la bascheţi că pe uşă scria..."Clubul Muncitoresc Griviţa Roşie", "Ecran Club", "Modern Club","Ecran Club", "Casa Pionierului" sau "Înfrăţirea între picioare...aaa..popoare".. Mergeam acolo pentru că găseam oameni asemeni mie. Avizi de informaţii, dornici să înveţe, să încerce şi să experimenteze. Găseam acolo oameni maturi, pregătiţi, pasionaţi, ce ne iubeau şi ne învăţau, ba chiar pe unul mai răsărit îl şi ajutau să răzbească. Prin festivaluri, concerte, tabere artistice sau manifestări şcolare, deveneau cu timpul şi prin muncă, artişti profesionişti! Găseam acolo şi o bază materială consistentă! Materiale diverse, reviste, fotografii, informaţii de specialitate, aparatură, instrumente, echipamente de scenă, nu de ultimă generaţie însă performante şi robuste, pe care ne făceam mâna.

Dar cel mai important, toate erau accesibile! Te înscriai şi frecventai un curs. Gratuit! Ar fi multe de spus însă inutil totul, acum, aici...

Ultima mea încercare s-a numit "Atelierul Român de Cultură". La numai doi ani de la înfiinţare, aveam o echipă extraordinară, două locaţii unde desfăşuram cursuri pentru copii, săli de repetiţii, echipamente de scenă, transport, tehnicieni, management profesionist, susţineam şi produceam concerte, tabere artistice pentru copii, proiecte culturale, materiale audio-video, toate din fonduri private, bineînţeles... Două chestii ingrozitoare care mi-au afectat sănătatea tot ar fi de spus:

Prima: La cererea adresată către serviciul urbanism al Primăriei sectorului 1, în care solicitam autorizaţie pentru amplasarea pe gardul locaţiei închiriate în sistem privat, a unui banner cu numele şi descrierea activităţii, răspunsul oficial a fost următorul: "În vederea autorizării vă solicităm un proiect cadastral autorizat a locaţiei, cu precizarea exactă a numărului de canale, stâlpi de iluminat, a lăţimii deschiderii stradale din faţa locaţiei...etc" Aici m-a luminat ţiganul din colţ cu grătarul de mici...care mă iubea că făcea mate şi română la club: 

- Pune-o! Dacă te întrebă cineva, îi dai 100 de lei şi tace. Da' matale n-o să dai şpagă că eşti de "ăla pe corecte, mândru", aşa că te învăţ şi asta! Te duci la Taxe şi Impozite şi zici aşa: Vreau să vă plătesc pentru firma de la poartă! E tot şpagă. Dar e legală, că e cu statu'!"


A doua: Informare de la Registrul Comerţului Român (ONRC):
"- Având în vedere că titulatura dvs. conţine cuvântul "Român" conform legilor în vigoare, aveţi termen 30 de zile pentru a ne solicita o nouă denumire care să nu conţină cuvintele: România, Român, Naţional sau derivatele acestora."
©Victor Vurtejanu

15 iun. 2020

Mana curenta


Prima dată, am auzit expresia asta din gura vecinului terorizat că luam luciul balustradei pe care mă dădeam, ca orice puştan crescut la bloc, pornind de la etajul al 10-lea până jos, la parter, zilnic, până mă ustura curu'..Cumva, pentru multă vreme, mi s-a înşurubat în minte ca fiind ceva legat de curentul electric...

Târziu, când munceam în fabrică la Atelierele Griviţa, ca "lăcătuş-mecanic" - de fapt, trăgeam până înnebuneam "la şaibă" şi furam la greu "glumele de autobază", gen "ulei de pilă"...etc.. a venit în imensa hală, unde se desfăceau uriaşe boghiuri de pe vagoanele CFR, un nene îmbrăcat cu halat bleumarin, călcat la dungă, cu ecuson colorat în piept şi creion pus strategic "la ureche", agitând câteva foi pline cu instrucţiuni şi "şchiţe". Vizibil tulburat, transpira abundent, pentru că nu era învăţat să vorbească unor maimuţe murdare din cap până în picioare de ulei şi şpan de aluminiu, ce molfăiau nonşalant, chiştoacele stinse de "Carpaţi fără"... şi se uitau la el, ca la un bou...

Tipul venise "pe linie de NTSM". Dacă nu ştiţi ce este asta, aţi pierdut unele dintre cele mai tragi-comice şi burleşti, scenarii născocite de minţi preocupate doar să îşi frece "ness-ul" zilnic "până la spumă", prin birourile de conducere, din fabrici. Erau supranumiţi "TESA"! Grei şi importanţi, frecau tot ce puteau, departe de maimuţele murdare, boghiuri sau şilduri ce trebuiau "debavurate" la pilă, de absolvenţi de liceu, fără..."pile". Şi pe linia asta de vrăjeală si norme ce nu se puteau aplicau niciodată, maistrul ăsta m-a luminat!

Am aflat (cu greu, este foarte adevărat) că ceea ce credeam eu că se cheamă balustradă, "pă şchiţa NTSM" se numeşte: "mâna curentă"! Şi dacă nu te ţii de ea...cu mâna ta...te rişti!.
-"Că 'ntreprindierea, băă..maimuţeeelor!, nu răspunde dacă aluneci şi crăpi! Clar?"
©Victor Vurtejanu

10 iun. 2020

Online



Cu puţin noroc, platim chiria!

Datoriile, combustibili, hrana, imbracaminte, banuti de buzunar copilului, cadoul bunicii, medicamentele, controalele, tratamentele post-operatorii, corzi noi la chitara si multe altele, pot sa mai aştepte! 

"Traiască online-ul!" 
pfff...!
©Victor Vurtejanu

2 iun. 2020

Kristine si Dinu Lazar


Pentru ca data de 2 Iunie este importanta pentru ei. 
Pentru ca ei sunt foarte importanti, pentru mine.

Primindu-ma in viata lor cu inima deschisa,  viata mea s-a schimbat fundamental. Sunt onorat si fericit. Unul dintre putinii fericiti care au avut onoarea sa ii faca sa rada cateodata si...nadajduiesc ca nu doar atat...

La multi, multi ani, Kristine si Dinu Lazar si iertati-ma, ca nu am avut indrazneala de a va spune, cat de mult va iubesc. O fac aici, in scris, cu bucuria unor clipe unice, sublime si atat de dragi inimii mele!

©Victor Vurtejanu

28 mai 2020

Ziua Eroilor


Cu gandul la bunicii mei ce au facut frontul, in goana drumului o fotografie mica, intr-un cimitir mic, dintr-o tara mica, ce uita tot mai des greselile trecutului, repetandu-le...

©Victor Vurtejanu

Anul


Anul asta esti al nimanui
Strada-i goala si n-ai cui sa spui

Esti singur cu tine
Stai cu poftele-n cui...
©Victor Vurtejanu