29 apr. 2019

Povestea Cântărilor

Hristos a Înviat ! 



"Iata Mirele" - extras de pe CD-ul "Cântările Postului Mare" interpretate de strana formata din calugarii din Manastirea Sinaia si o grupa de studenti din cadrul Universitatii Nationale de Muzica Bucuresti, condusi de neobositul protosinghel Mihail Harbuzaru - Mihail Protos, sub binecuvantarea si ajutorul parintelui starea, arhimandritul Macarie. 

Este primul material audio pe care l-am realizat in calitate de producator artistic, reusind performanta de a inregistra in intregime cele 12 piese interpretate in stil psaltic cu ison de voci barbatesti si solist, chiar in Biserica “Sfânta Treime” din Mănăstirea Sinaia.

Acolo am urcat modestul meu studio audio, ajutat de o mana de prieteni inimoşi - Liana Șega, Alex LambrinoLucian Tudoran, Ender Aslan, Dan Teodorescu, Mara Istina, Andrei Stancevici si in Saptamana Patimilor din anul 2005, bunul Dumnezeu a deschis o cale pentru noi.

"Cântările Postului Mare interpretate de călugării din Mănăstirea Sinaia"

tehnician de sunet: Ender Aslan & Lucian Tudoran

mastering: Andrei Stancevici - Diesel Comp
producator executiv & inregistrări audio: Victor Vurtejanu
grafica: Mara Istina
fotografii: Ştefan Varga
©Victor Vurtejanu

11 apr. 2019

Tata, eu vreau sa dau la teatru


Efervescenta, sincera, plina de energie dincolo de limite, se ridica cu zambetul pe buze de fiecare data cand viata o tranteste cu capul de toti peretii. Exista in ea un preatimpuriu stoicism in fata greutatiilor. Tineretea prin definitie este cumva mai aproape de inocenta decat fata de intelepciune si nu gaseste lesne resurse pentru a rezista in fata agresiunii... Si totusi ea razbate, cu intelepciune si farmec dincolo de apocalipsele prezentului. Caci cotidianul artistic, mai ales pentru o actrita tanara, talentata si frumoasa, este deseori strabatut de gri, raceala si interes meschin.

Continuand sa ma uimeasca, imi aminteste adeseori de finalul celebrului film "Zorba", cand protagonistul principal incepe sa danseze liber si fericit, indemnandu-si partenerul devastat, sa rada de proportiile dezastrului si sa se bucure de frumusetea vietii.

Oferind emotie si bucurie, se dezvaluie cu deplina sinceritate oricui are ragazul de a se apleca o clipa, asupra unui actor tanar, extrem de inzestrat, daruit de Dumnezeu cu o forta dramatica tulburatoare si din pacate extrem de putin folosita. Increzatoare in tot ceea ce viata i-a daruit, isi continua exceptional demersul artistic cu franchete si neastampar elegant, alegand sa raspunda cu inteligenta, generozitate si farmec oricarei neputinte trecatoare.

Dincolo de cuvinte, intre vis si dorinta de zbor, inocenta dar profunda, Călina este prezenta vie, neconditionata si indispensabila destinului provocat, atunci cand a rostit simplu dar absolut: 
"Tata, eu vreau sa dau la teatru".

©Victor Vurtejanu

3 apr. 2019

Spectacole în aprilie



Vineri, 5 Aprilie, ora 19.00 – Eu Dau Banu', Eu Dau Ora Exactă! de Nicole Dutu, regia Razvan Oprea - Teatrul Principal, sala Dalles.

Vineri, 13 Aprilie, ora 19.00 – Eu Dau Banu', Eu Dau Ora Exactă! de Nicole Dutu, regia Razvan Oprea - Teatrul Principal, sala Lipscani.

Vineri, 19 Aprilie, ora 19.00 – Nunta lui Krecinski, regia Mihai Bendeac - Teatrul de Comedie.

Sâmbătă, 20 Aprilie, ora 19.00 – Nunta lui Krecinski, regia Mihai Bendeac - Teatrul de Comedie.

Mai multe informaţii despre spectacole, distribuţii şi cronci pe: actoru.ro/agenda


Fotografie realizată de Lazar Dinu
©Victor Vurtejanu

22 mar. 2019

EDB - Cronica de Adrian Onicescu


Miercuri, 20 martie, la Casa de Cultura a Sindicatelor Galati a avut loc spectacolul „Eu Dau Banu’, Eu Dau Ora Exactă", cu trupa Teatrului Principal din Bucuresti. In distribuţie: Carmen Tănase, Ion Ionuţ Ciocia, Victor Vurtejanu, Maria Radu, Silvia Stanciu, Călina Epuran, Răzvan Bănică şi Gabriel Fătu; scenografia: Simona Marcu; costume: Geanina Punkosti, regia: Răzvan Oprea.

"Victor Vurtejanu joaca magistral subalternul, cu toata paleta diversa a viermuirilor acestuia dinaintea autoritatii, cu izbucniri de competenta abil strunite dupa criteriile conformismului, cu accente de un uman lesne inteligibil in conditia sa subalterna si cu izbucnirile teluric-sulfuroase ale vulcanului secret de parvenire atunci cand prinde vantul oportunitatiilor favorabile in panze. 

Impresionante la el sunt alternarile registrului vocal, modularile vocii pe subiect, stantele sculpturale, marca a vechii scoli de teatru a profesorului Dem Rădulescu."

Intreaga cronica scrisa de domnul Adrian Onicescu, caruia ii multumesc si pe aceasta cale, o puteti citi aici.


©Victor Vurtejanu

18 mar. 2019

Singur printre poeţi.


- Surioara draga, am...
Am venit sa-mi dai și mie...
Pan’ la primavara...
- N-am.
- ...un graunte... ai o mie.
- N-am.

- Dar toata lumea stie:
E doar lucru cunoscut.
- Am, da’ nu vreau
sa-mprumut!
Astă-vară ce-ai făcut?
- Am cantat...
- Acuma joaca!
- Imi e foame, c-as juca...
- Joaca...
- Nu ma enerva,
Ca-s nervos... imi dai, or...
- Ba.

- Esti zgarcita...
- Ma inchin.
- Da’ o sa te-ntind putin.

Si-agatand vioara-n grinda
Greieru-nsfaca furnica
Si-ncepu „sa o destinda”.

Si-a batut-o zdravan, vere!
Apoi s-au oprit. Tacere.
Amandoi stateau ca muti.

- Ei, acuma ma-mprumuti,
Surioara?
- Cu placere.

Greierele şi furnica - Marin Sorescu

15 mar. 2019

Gloria


Actorii la fel ca profesorii, avocatii sau medicii, prin natura profesiei lor, trebuie sa invate, sa se perfectioneze, sa cerceteze si sa culeaga permanent informatii din toate domeniile pentru a reusi sa performeze. 

Pentru a gasi angajamente in afara celor din teatru, actorii trebuie sa se prezinta la concursuri (casting-uri) unde sa sustina scurte partituri, sa fie fotografiati si catalogati in banci de date ce vor fi prezentate diversilor angajatori din publicitate si rareori televiziune sau film. 

Cu ceva ani in urma,  am intalnit pe holul unei agentii de casting, o actrita inalta, tanara, blonda, frumoasa si deosebit de grabita... Ceva o mana din spate si o deosebea fundamental de restul actritelor ce completau plictisite fisele de date. Am urmarit-o destul de atent pentru ca deranja enorm linistea si monotonia instalate pana la aparitia ei. Si asta mi-a placut. Am stiut cumva, ca o voi mai intalni. In paranteza marturisesc, ca exista in mine o intuitie pe care desi nu o pot controla pentru a-mi crea beneficii, ea functioneaza si ma face deseori atent... 

Actrita grabita, cauta un pix, scapa pe jos fisele ce trebuiau completate, vorbea bartitonal si la telefonul mobil si cu agentul de casting si... toate in acelasi timp, ca intr-un sincron comic atent pregatit. Intreaga incapare era subjugata de carisma si forta acestei actrite, inclusiv eu care am renuntat sa imi completez fisele si am inceput sa urmaresc atent intreaga desfasurare de forte. 

Printre zambete aruncate rapid, impunea hotarari ce dadeau peste cap intregul program al casting-ului. Se anunta in diverse locuri prin telefon, se scuza si cauta un loc pe scaunele aflate in incapere. M-am facut ca ploua... Nici prin cap nu imi trecea sa ii ofer locul. Deja vizualizam scena in care agentul de casting vine si isi cere scuze cerand sa ii cedez locul la proba, actritei grabite pe motiv ca...

Asa a si fost.
Actrita a intrat peste mine la proba. Eu m-am enervat si am plecat. Dar am stiut ca o voi mai intalni si asa a fost.

Am petrecut multe ore in repetitii exceptionale la Teatrul de Comedie, unde Mihai Bendeac ne-a reunit in minunata poveste care astazi este spectacolul "Nunta lui Krecinski". Asa am aflat ca actrita intalnita cu ani in urma la un casting, este un om deosebit, sensibil si atent. Dincolo de tinerete, este un vulcan creativ ce reuseste sa compuna si sa impuna iar fiecare clipa din viata ei este strans legata de Arta actorului. 

Lidocika, personajul intruchipat de ea, ma emotioneaza profund si ma tulbura de fiecare data cand ingerul se coboara si impreuna urcam pe scandura scenei, umar la umar, ea fiica si eu tata.

La mulţi, mulţi ani Gloria Găitan !

fotografie realizată de Mihnea Irimia

©Victor Vurtejanu

21 feb. 2019

Să mă chemaţi, eu vin!


Si uite cum viata iti daruieste uneori bucurii surprinzatoare. La sfarsitul uneia dintre reprezentatile cu spectacolul "Eu Dau Banu', Eu Dau Ora Exacta !" 
de Nicole Duţu, regia Răzvan Oprea, de la Teatrul Principal, sala Dalles, ne-a vizitat, maestrul Mitică Popescu.

Ne-a felicitat, am facut fotografii impreuna si am avut sansa de a schimba cateva cuvinte despre ceea ce ne uneste. Dincolo de bucuria intalnirii, 
de sansa de a-l avea ca spectator riguros si deosebit de atent, desi spectacolul acesta dureaza peste 2 ore, am descoperit insa  si o unda de tristete.



Maestrul Mitica Popescu face parte din galeria acelor actori care depasesc orice bariere indiferent de vremuri sau de partituri. Cu o experienta de viata si de scena absolut colosale, o vitalitate iesita din comun la cei peste 80 de ani, cu umor si modestie, actorul Mitică Popescu "singurul artist care a facut dintr-un nume comun, un nume propriu", dupa cum spunea intr-un "citat cu suflet" poetul Adrian Păunescu, are inca multe, foarte multe de destainuit publicului. Iar publicul are nevoie de actorul Mitică Popescu! 
 
Din usa cabinei salutand, maestrul ne-a suras in stilul inconfundabil si a spus:
"Să mă chemaţi, eu vin!"

 

 Fotografii de Gabriel Fătu
© Victor Vurtejanu

13 feb. 2019

World Radio Day!



Ziua mondiala a radioului.
Cu bucurie salut marea mea dragoste, Radioul!  In lume sunt peste 51 de mii de posturi de radio si mai mult de jumatate dintre oameni spun ca asculta in fiecare zi radioul, cea mai acesibila si mai raspandită forma de media. 

In 13 februarie, anul 1946 este transmisa prima emisie a postului de radio al Natiunilor Unite (UN Radiosi de atunci povestea continua. In speranta ca voi regasi calea catre tine, iti urez din toata inima:

La multi ani RADIO !!!