Cornel

Cu adanca tristete am aflat ca astazi prietenul Cornel Marin ne-a parasit. Instrumentist desavarsit, polivalent, un om care a pus umarul si a ridicat trupe exceptionale inca din anii '80, amintesc doar - Transilvania dar cate si mai cate...

Bateam drumul cu chitara in spate in troleibuzul care ma ducea in apartamentul lui din cartierul Rahova, ca sa descopar rasturnari si inlantuiri de acorduri, armonii, scoteam piese impreuna, proiectam constructii de instrumente si efecte fantastice care ne erau complet inaccesibile in acei ani si orele zburau pe muzici ce ne dadeau aripi.

Repetam apoi prin subsoluri de Case Studentesti si cluburi, pe amplificari ce doborau mizeria si gri-ul acelor ani... De la Cornel am invat enorm in instrument dar mai presus de toate am invatat ca poti face enorm cu putina Dragoste !

Dumnezeu sa il odihneasca in pace...

 

Fotografie preluata de aici

Tu şi eu

Atunci cand gasesc un colt care sa ma primeasca si o mana de oameni ce isi doresc sa asculte si sa evadeze din gri, imi incarc bruma de scule necesare in micuta mea camioneta si ma ofer. Asa cum sunt, cu bucurie si entuziasm. 

Uneori un binevoitor imi trimite cate o fotografie si imi multumeste. Alteori copiii din parc ma opresc si intreaba cand mai vin sa cantam si sa povestim...

"Cantecul Actorului", un spectacol itinerant pe care l-am nascut departe de marile scene si distributii aglomerate, mult prea ocupate. Aici suntem doar noi.

tu si eu...

 

management spectacol "Cantecul Actorului" -  contact@actoru.ro

Ţărână şi Lumină

 

Întotdeauna vor exista distanţe...Oamenii atât de diferiţi şi totuşi atât de asemănători...Idealuri, vise, speranţe, delăsări şi poticneli...Întotdeauna între râs şi zâmbet la fel ca între ceruri şi pământ, ca între vibraţie şi letal: Omul! Plămădit din infern şi paradis!

Restul...?

Doar o mână de artişti neluaţi în seamă decât arareori şi numai după ce teşchereaua e plină şi burtihanul umplut...

 

Fotografie Victor Vurtejanu

Chuck Berry

Ingerul a strigat si inca o chitara maiastra a pornit Rock&Roll-ul in ceruri...

Charles Edward Anderson „Chuck” Berry

18 octombrie 1926 - 18 martie 2017

O poveste din Sevastia

40 de soldaţi creştini, au refuzat să se închine idolilor păgâni. Siliţi de guvernator, au fost întemniţaţi timp de 8 zile şi bătuţi cu pietre. Apoi, cum se întamplă de obicei, au încercat să îi cumpere... Păstrându-şi credinţa, au fost condamnaţi la moarte. Prin îngheţare. În lacul Sevastiei.

Unul din cei 40 de soldaţi a cedat. A ieşit din lac, a murit pe loc. Altul, s-a grăbit să îi ia locul. 

Gheaţa s-a topit şi apa s-a încălzit. Dimineaţa au fost scoşi vii din apă. Le-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să moară. Rămaşiţele lor au fost arse. Cenuşa a fost aruncată în lac...

Unora dintre noi ne-a rămas bucuria de a avea trecut. De a avea pentru ce să luptăm şi ce să apărăm. Bucuria că nu suntem dezorientaţi. Că nu suntem haos. Sau laşi. Sau puşi pe fugă....

Toţi simţim frica. Unii ne-o asumam şi trăim cu ea, transformând-o cu Credinţă, Nădejde şi Dragoste în trezvire. Apoi continuăm să luptăm.

Împreună astăzi, prin dragostea lui Dumnezeu, mâncăm "mucenicii" preparaţi de Mame şi de Bunici. Încheiem cu babele, capricioasele zile ale iernii şi ne pregătim să întâmpinăm moşii, zilele calde ale primăverii.

Uneori mai facem un foc pe creste, aşa ca odinioară... Cineva îl va vedea, cineva ne va auzi.

Vom fi împreună !

Maestrul

Exceptionalul spatiu cultural, scoala de fotografie, bun simt artistic si viata - fotomaniacu.blogspot.ro - devine de astazi o amintire... anunta public autorul sau.

Cine  nu a petrecut nopti in sir cu creionul si caietul de notite, scormonind pagina dupa pagina in informatiile si discutiile  de pe blogul-scoala sustinut neobosit de artistul Dinu Lazăr nu are cum sa inteleaga ce simt acum miile de oameni care au gasit aici oaza necesara dezvoltarii personale, schimbului de experiente dar mai ales informatiei corecte, selectionate si probate personal de autor inainte de a fi publicate.

O aventura unica si irepetabila !

Aceasta scoala pe langa site-ul www.fotografu.ro/, devenit si el amintire de curand, alaturi de cursurile de la Dalles si alte zeci de conferinte, intalniri si evenimente sustinute de inimosul artist devenit profesor pentru multi dintre noi, au marcat cu siguranta pe toti aceia ce au avut curiozitatea de a tasta pe orice motor de cautare, doua cuvinte:
Dinu Lazăr.

Restul...? Venea de la sine, asa cum a venit si la mine si poarta acelasi nume Dragoste ! Iar Dragostea razbate dincolo de orice tristeti, uitari sau nepasare. 

Si pentru toate maestre Dinu Lazăr, eu va multumesc !

Rapsodie

Sus prin crangul adormit,
A trecut in taina mare,
De cu noapte, risipind
Siruri de margaritare...

intr-un teatru trist si gol, Nae l-a adus pe Toparceanu. 

si m-a bucurat nespus !

Mim in efemer

"Un actor reuseste sau nu reuseste. Un scriitor mai pastrează speranta, chiar daca este ignorat, crezand ca operele sale vor depune marturie despre ceea ce a fost el. Actorul, in cel mai bun caz, ne va lasa o fotografie, dar nimic din ceea ce a fost el insusi – gesturile si tacerile sale, rasuflarea sa obosita sau de dragoste – nu va ajunge pana la noi."

Albert Camus

http://actoru.ro/

UNATC 1998

Parte din promoţia UNATC 1998, clasa profesor universitar Dem Rădulescu în turneul din Budapesta

 

De la stânga la dreapta Laura Creţ, Ioana Moldovan, Natalia Călin, Marius Rizea, Dragoş Huluba, Mircea Diaconu, George Ivaşcu, Victor Vurtejanu, un actor maghiar, Simona Popescu, Dan Robert Badea.

Noi nu avem doctorate.

"Noi nu avem doctorate. Noi ne-am dat numai licenţa..." un interviu pe care am avut şansa să îl descopăr, o  poveste despre viaţă, emoţionantă şi plină de învăţăminte.

Vă las plăcerea de a savura aici o lecţie superbă predată de doi maeştrii, atâtor surzi, corijenţi la viaţă. 

Ileana şi Romulus Vulpescu cei pe care îi ştiaţi până acum doar prin cărţile lor, mărturisesc câte ceva despre ce înseamnă a fi artist in România.