Scoala Gazda

Sanatate si bucurii,

Craciun linistit alaturi de cei dragi prieteni !

Fereastra catre lumina

Obosit, pe alocuri ranit de vremi tulburi si rasturnari incontrolabile, sufletul meu pierzand Oameni exceptionali ce m-au educat daruindu-mi din jertfa lor gratia unor clipe irepetabile, avea nevoie de o fereastra catre lumina.

Dumnezeu s-a aplecat inca odata si mi-a ridicat ochii din pamantul rece. Asa am primit darul sau numit: Dinu Lazăr.
 

Le multumesc amandurora !

Mic dejun cu un campion

Iata vin colindatori

  

si la asezamantul social „Sfintii Arhangheli” din comuna Slobozia - judetul Giurgiu 

impreuna cu sufletele daruite de Dumnezeu in grija  
parintelui Valentin Stefan

mai multe fotografii aici 

Fotografie de Dinu Lazar 

www.fotografu.ro

VIctor Vurtejanu - CREDINŢĂ - PROMO

Ceata lu' Vurtejanu

CEATA lu' VURTEJANU

Demo aici 

management spectacole:

office@stageworks.ro/0755.037.933

www.ceataluvurtejanu.ro
facebook.com/ceataluvurtejanu
www.actoru.ro

comenzi pentru CD:
-CREDINTA- Victor Vurtejanu

contact@actoru.ro/0755.037.933

Parcul de Odihnă şi Cultură şi Sport şi Agrement

Intrară în parcul ce nu de mult fusese terminat şi pus la dispoziţia celor ce muncesc. 

-Iată! îi spuse el. Bănci! Înainte, băncile erau instrumente marşave ale burghezo-moşierimii. Noi am lichidat-o şi viaţa merge victorios înainte. Iată aici bănci pentru muncitorii din fabrici, pentru lucrătorii ogoarelor, pentru intelectualii progresişti, pentru truditorii slovelor, într-un cuvant, pentru toţi oamenii muncii! 

-Da!, spuse ea. Şi cît de măiestrit sunt lucrate! 

-Fireşte, răspunse el, şi în glasul său se putea citi mandria ca o părticică dintr-însul se afla în acele bănci. Să ne aşezăm. 

Luară loc pe una din mandrele bănci ale noului Parc de Odihnă şi Cultură şi Sport şi Agrement. El îi luă mîinile într-ale sale şi-i spuse: 

-Cât de frumoase sunt mâinile tale muncite. Nu ca ale aţâţătorilor la război! Pe acestea ar trebui să le cânte poeţii, să le slăvească artiştii şi pictorii progresişti! 

-Ce tot spui! 

Maini simple, ale unei tovăraşe ce nu-şi face decît datoria! 

-Nu!Cred că n-ai să mă înţelegi în mod eronat dacă în semn de aleasă preţuire ţi le voi săruta. 

Aşa făcu şi apoi o îmbrăţişă viguros, privind-o în ochii ei luminoşi. Dinspre Răsărit, soarele îşi revarsă razele. Oraşul trăia o viaţă nouă.

Soferul si nevasta-sa

Ne urcasem cu totii in autobuz
Care nu era confortabil, dar era independent,
N-avea fiecare locul sau,
Dar ne gandeam ca o sa aiba,
Era primavara,
Venea vara,
Se dezghetau drumurile,
Puteai sa mergi cu gulerul camasii descheiat,
Se dezghetau drumurile,
Noi cantam cantece de-ale noastre, vechi,
Pe care nu le mai cantasem de multa vreme...

Am intrat pe un fel de linie ferata,
Vecina cu drumul,
Dupa ce ni s-au spart cauciucurile
Si dupa ce soferul a daramat
Cu lovituri de autobuz
Case si biserici,
Sate si orase,
Incepem sa coboram,
Viteza creste,

Nu mai e nimeni in autobuz,
Unii au murit,
Altii au fugit,
Altii ne-am uscat de foame si de sete,
Altii am inghetat de frig,
Muntele e tot mai departe,
Dar autobuzul coboara
Halucinand pe linia moarta 

De cale ferată,

Si numai ei doi,
Soferul si nevasta-sa,
In cabina blindata,
Se uita doar inainte,
Nu mai ştiu pe cine conduc si unde se duc,
Si de ce tac toti pasagerii
Si de ce se merge cu viteza prabusirii,
Cand excursia incepuse atat de frumos
Catre marele munte.

Desen: Petre Radacina

Versuri: Adrian Paunescu

Artificiul necesar

primul...

54...

55...
 56... 
57...
 58... 
 59... 
 60... 
 61... 
 62... 
 63... 
64...

Politistul care este

Daca intr-adevar el scrie, pentru mine e clar ca si-a gresit cariera. Ce mai stiu este ca daca chiar a fost invitat sa reprezinte strada la recentele "consultari" trebuia adus. 

In rest citesc si ma bucur de:

http://mariangodina.ro

Revedere

Si iata-ne din nou impreuna. Ce poate fi mai interesant decat revederea cu vechi camarazi de lupta. Sunt 25 de ani de cand ne tot intalnim. Avem ce ne povesti de fiecare data !

Mai multe fotografii aici

In curand