24 dec. 2014

Pentru tine

Pentru ca am trecut pe drumul acesta, in noaptea Ajunului pentru cel inchis, pentru cel ce sufera, pentru cel ce calatoreste, pentru cel ce este singur, parasit ori inselat, gandul meu de speranta ! Credinta, statornicia si dragostea vor alina durerea si vor ridica inima catre Lumina ! Nimic nu este in zadar frate drag ! Un gand pentru tine: 

10 dec. 2014

Credinta - Victor Vurtejanu CD

voce: Victor Vurtejanu
chitari: Victor Vurtejanu
orchestratii: Mihai Alexandru şi Victor Vurtejanu
producator: STAGE WORKS SRL
pentru comenzi in tara/strainatate: 0755.037.933
asculta demo aici
www.ceataluvurtejanu.ro

De 10 ani, actorul VICTOR VURTEJANU conduce ceata sa, din care fac parte extraordinari muzicieni si teologi. Marcand cei 10 ani ani de activitate ai trupei  "CEATA lu' VURTEJANU", actorul lanseaza albumul de colinde romanesti „CREDINTA”, primul dintr-o trilogie inspirata de cuvintele Sfantului Apostol Pavel: „Credinta, Nadejde, Dragoste”, cuvinte ce au devenit in timp simbolul trupei „CEATA lu’ VURTEJANU”  

Albumul „CREDINTA” conţine colinde romanesti inspirat orchestrate de Mihai Alexandru şi Victor Vurtejanu. Actorul a compus numeroase pasaje muzicale, interpretand apoi atat vocal cat si la chitara reusind sa imprime un suflu nou cantecelor de sarbatori. Colindul lui Vurtejanu este, astfel, atat reprezentant al traditiei, cat şi un exponent al timpului in care are loc. 

Ritmurile traditionale rascolesc emotii si trairi ancestrale, pierdute undeva in valtoarea vremurilor, iar stralucirea timbrului vocal mangaie simturile si deschide sufletele, transmitand o vibraţie artistica aparte, pe care Victor Vurtejanu a slefuit-o cu migala "pe scandura scenei, acolo unde nu ai voie sa trisezi sau sa minti"

17 nov. 2014

Amatorism si tristete amara la Mic si Ecologist

Daca toamna aceasta tarzie se incapataneaza sa ramana vie doar prin peripetii electorale cu iz de mucegai, noi ne-am facut timp putin si pentru viitor si am pornit catre padurea Surlari-Moara Vlasiei din proximitatea localitatii Balotesti.

Acolo am plantat puiet de stejar si de tei alaturi de copiii nostri si cateva cadre didactice inimoase de la Scoala Gimnaziala nr. 179 din sectorul 1, Bucuresti.

Initiativa laudabila apartine Ocolului Silvic Snagov – Directia Silvica Ilfov din cadrul Regiei Nationale a Padurilor – ROMSILVA in parteneriat cu diverse asociatii si structuri care mai de care mai absente... Si care din pacate nu cunosc regulile de baza pentru astfel de actiuni... 

Avand in vedere ca scopul era sensibilizarea si apropierea copiilor de natura...samd... avand in vedere mobilizarea masiva, perioada si zona de desfasurare, temperaturile scazute si cam tot ceea ce compun datele de care nu ai cum sa nu tii cont, mai ales in relatie cu copii din ciclul primar, organizatorul sau organizatorii s-au rezumat la pasivitate, non-creativitate, indolenta si mult amatorism... Pacat, caci se anunta o treaba nemaipomenita, insa vorba romanului: "La pomul laudat..." 

Bruma de organizarea a insemnat aducerea unor padurari lenesi si plafonati care au stat cu mainile in buzunare, unii intr-altii, imbracati frumos in haine de camuflaj noi, cateva harlete imense complet inutilizabile pentru un copil de 8-10 ani si cateva cearceafuri ce delimitau nelipsitele marionete animate de tineri dornici de promovare... probabil doar in arta disimularii.

In fine...haos, tristete si un aer de amatorism primitiv. Un ceai cald care cat poate sa coste ? Ceva dulciuri amarate pentru voluntarii care nu depaseau varsta de 10 ani ? Un minim spatiu de regrupare incalzit, apa si sapun pentru spalat, o toaleta mobila...? Un autocar/microbuz inchiriat ca sa nu ardem pe langa nervi si benzina noastra...? Nici vorba! In schimb panouri publicitare cu nume de sponsori care iar au aruncat cu banii in directia gresita, kitsch si multa, prea multa vorbarie goala.

Noi, parintii am muncit si ne-am distrat copios alaturi de copii nostri, stimulati de catalizatorul colectivului clasei a-IV-a, inimoasa doamna profesoara Mihaela Masala !

Important este ca bunul Dumnezeu sa pazeasca zona de pagani, vlastarii sa prinda si poate, cine stie, candva se va pomeni de noul Codru al Vlasiei plantat de cativa prichindei inghetati dar cu suflet mare din orasul gri ...


13 nov. 2014

CEATA in 2014


Singura trupa din Romania care a reorchestrat Colindele si Cantecele Traditionale Romanesti intr-o maniera moderna, fara insa a altera in vreun fel filonul folcloric autentic.

Va invitam, asadar, sa ascultati cateva din piesele noastre, iar daca doriti sa venim sa va colindam, vom fi bucurosi sa o facem !

Tel: 0755.037.933
E-mail: office@stageworks.ro

2 nov. 2014

Cursuri de Vacanta


ART & FUN ramane deschis si in perioada vacantei !

Am pregatit pentru voi cursuri de matematica pentru performanta dar si recuparare, cursuri de limba romana, engleza si germana, cursuri de chitara si de Art & Craft. Va asteptam cu drag incepand cu ora 12.00 la sediul nostru !

ART & FUN Center
str. PANCIU nr 49 A, sector 1, Bucuresti
 tel: 0755.037.935 / 0755.037.933 

7 oct. 2014

Nou la Art & Fun Center


PRIMIM INSCRIERI LA CURSURILE NOASTRE !
 
Limba engleza incepatori In fiecare marti si joi de la orele 11.45 !
Limba germana incepatori/avansati in fiecare marti - ora 17.30 si sambata - ora 9.30
Durata sedintei: 1 1/2
 

Cursurile au loc in sediul din strada PANCIU 49 A, sector 1 (cartier Bucurestii Noi)
Info: 0755.037.933

23 sept. 2014

Pe calea uitarii

Interesant...

Toate lichelele dupa ce au calcat tot si toate in picioare, dupa ce au distrus destine si speranta, la capatul drumului din toata "forta" si "inaltimea" lor, ajunsi in genunchi, decopertati de toate straturile care ii adaposteau, pe calea uitarii fara intoarcere, cu un ultim suflu si priviri ratacite, il invoca pe Dumnezeu...

18 sept. 2014

Maestrul Dem


In acest septembrie halucinat si dezorientat continui sa spun:
Multumesc Dem Radulescu !


Moment din repetitile cu piesa "Caravana Cinematografica" de Ion Grosan - Profesor Dem Radulescu, elev Victor Vurtejanu - UNATC 1997 

16 sept. 2014

Exercitiu


Nici o societate nu doreste ca tu sa devii intelept ! Aceasta este impotriva "investitiei" oricarei societati. Daca oamenii ar fi intelepti nu ar mai putea fi exploatati. Daca sunt inteligenti nu mai pot fi subjugati. Nu mai pot fi fortati sa participe intr-o viata mecanica traind ca niste roboti. Se vor manifesta. Isi vor manifesta individualitatea. Vor fi permanent inconjurati de un spectru al rebeliunii. Vor dori sa traiasca in libertate. 

Libertatea vine odata cu intelepciunea, dar nici o societate nu doreste ca oamenii sa fie liberi! Societatile comuniste, societatile fasciste, societatile capitaliste, hinduse, musulmane, crestine

Nici o societate...

In momentul in care oamenii vor incepe sa-si foloseasca inteligenta, vor deveni periculosi. Periculosi pentru stabiliment. Periculosi pentru cei aflati la putere. Periculosi pentru cei care au. Periculosi pentru toate tipurile de oprimari, exploatari sau suprimari. Periculosi pentru biserica. Periculosi pentru stat. Periculosi pentru natiuni. 

De fapt, un om intelept este precum un foc, precum un leu. O flacara ! Nu-si va putea vinde viata. Nu-i va mai putea servi. 

Va prefera sa moara decat sa fie un sclav !


                                                                               Fotografie realizata de Dinu Lazar

8 sept. 2014

Zmeul


Sunt o papusa dezarticulata..
Rupta si batuta de vant
Ma clatin tinandu-ma de sforile ce candva ma ridicau
Si stau chioras pe un picior de lemn..

29 aug. 2014

Stroe Fulgeratu si Popa Sapca


In decorul unei productii ce nu s-a turnat inca, impreuna cu prietenul Nae Alexandru si pistoalele sale, pozam cu sanse reale pentru rolurile haiducilor Stroe Fulgeratu' si Popa Sapca... !

25 aug. 2014

Umbre calatoare



Vremurile sunt tulburi, nu mai este timp pentru actori si arta lor. Noi insa muncim...!

Cine stie candva, cineva va dezgropa bucuria si atunci...

Umbre Calatoare
versuri: William Shakespeare
recita: Victor Vurtejanu
muzica si aranjamente orchestrale: Victor Vurtejanu
extras de pe CD-ul CREDINTA - VICTOR VURTEJANU 
fotografie: Andreea Gruioniu

21 aug. 2014

Dumnezeu sa il ierte


L-a barbierit o tiganca priceputa dupa ce-l imbarcasera cu costumul negru cumparat pe cativa lei cu o zi in urma. In picioare i-au pus ciorapi albi. Nu se gandea nimeni ca se vor zari de sub pantalonii negri si oricum nu mai conta...

Pantofii negrii din guma ieftina iti sareau in ochi de sub voalul alb ca de perdea. Palarie nu i-au pus...

Lumea intreba mereu cate ceva. Ba ca... de ce ?  Ba ca... cum ? Dar nimeni nu raspundea. Ce era de facut se face repede si in tacere.

Au aprins lumanari. Lumanarile sunt facute din ceara. Ca niste tuburi care au la mijloc un fitil. Adica un fir de bumbac alb. Ele sunt galbene si ard putin, insa lumineaza.

S-au strans multi. Si de aia si de aia. A venit popa, diaconul si mai tarziu candelereasa cea suie si deselata care pute a gaz. Fiecare a aprins o lumanare de la chibritul candeleresei iar ea le-a pupat mana. La amandoi. S-a asezat mai in fata, mai aproape.

Tiganca l-a stropit cu spirt indoit cu apa pe obraji. L-a sters cu un prosop curat. L-a mangaiat si a cerut suta de lei. A facut apoi o cruce mare, pana in pamant. Si a plecat razand.

Unii au inceput sa bea. Altii injurau si jurau razbunare. Doi l-au asezat, incet, cu capul catre usa. Popa a inceput sa cante. Femeile au aprins tamaia si norii au cuprins totul. Undeva departe se vedea un om si un cal. Tamaia sfaraia si alunga mirosul florilor ce il cuprindeau incet.

Zgomotul lingurilor de lemn lovite de cani si farfurii acompania dangatul spart al clopotului din poarta tras de copii. Se atarnau de sfoara lunga si zburau catre cer. Un dangat, un copil. Dar nimeni nu auzea.

Tiganii spargeau seminte atarnati de caruciorul paradit cu roti de cauciuc. Ocheau cate o femeie, se scarpinau intre picioare si scuipau. Le ramanea mai mereu cate o coaja pe buza de jos cand isi dezveleau gingiile vinete. Unul aducea lopeti si harlete. Era descheiat pana la brau si cand mergea salopeta se umfla de aer.

Omul si calul au plecat cand au aparut pasarile. Un stol a trecut deasupra noastra aranjat in "V". Una dintre pasari s-a pierdut obosita de card si a cazut. Restul au croncanit si au pastrat formatia. 

Se insera. Departe soarele se stingea intr-un foc nemaivazut.

Au mai venit apoi cativa, s-au mai strans si norii se rispeau. Dar nu a durat decat o clipa...

Cand a zis popa "Dumnezeu sa il ierte ! ".  Am raspuns cu totii:

Dumnezeu sa il ierte !

4 aug. 2014

Ramas bun Sobi !


Am incercat atunci cand credeam ca se mai poate face ceva alaturi de cativa colegi de breasla, sa ajut. Am scris aici cate ceva din anii frumosi in care ne-am intalnit. M-am rugat si am sperat ca vom reusi insa... saltul acesta nu ne-a fost ingaduit.

Sunt dezorientat si mahnit tare... Nu pot sa adun cuvintele. Este greu si va fi greu mult timp de aici incolo...

Condoleante familiei...Dumnezeu sa il ierte si sa il aseze in Ceata Dreptilor...

Multumesc, multumesc pentru tot Sobi !

18 iul. 2014

Sa ai grija de cel bun din tine


Odata inceputa nu ai cum sa o mai lasi din mana. Practic te cheama daca ai incerca sa ii scap farmecului si duiosiei cu care este scrisa...

"Sa ai grija de cel bun din tine - Amintiri" cartea scrisa de marele actor Valentin Uritescu aflat de multi ani intr-o nedreapta lupta pentru supravietuire, te va purta cu gingasie in fata omului Valentin Uritescu.

Vei descoperi rand pe rand satul "Vinerea", locul numit "Piatra Fetei", anii petrecuti in Balta Brailei dar si intalnirea cu lichelele ce paraziteaza longeviv viata unui actor...

Scrisa doar cu deget pe masina de scris dar cu mult suflet si o sinceritate ce te va uimi aceasta a doua carte daruita lumii de un maestru al Artei Spectacolului, te va apropia, fie si cu un pas, de autentic, valoare si credinta !

"Tot ce n-am putut cuprinde până acum, întâmplări şi poveşti din viaţa mea, le veţi găsi spuse, cu sinceritate totală, în cele două volume de memorii pe care le pregătesc. Şi destule n-au să fie prea roz, ba altele dure şi grele, pe care puţini oameni le pot aşterne pe hârtie. Cum altfel voi putea ajuta şi pe alţii să lupte aşa cum am făcut eu pentru a le învinge? Toate suferinţele şi bucuriile vieţii mele vor fi acolo, în aceste volume ce sper să apară chiar dacă moşii şi strămoşii mei - ţărani mari! - se vor întoarce acolo, în groapă. M-am pricopsit cu neruşinarea asta de a spune tot. Da, sunt un histrion nenorocit, în urma căruia poţi scuipa sau te poţi mira cum de-l mai poate îndura bunul Dumnezeu."

Valentin Uritescu

13 iul. 2014

Bobu

A murit E.B. mana dreapta a lui C. Nu le voi scrie numele. Ar insemna sa ii pomenesc si nu vreau.

Cuvantul inseamna viata. Iar viata celor de teapa procurorului E.B. sunt erori si traume pentru semenii lor. Omul cel mai asigniat fostului regim ce ne-a potcovit cu aceasta democratie unica, trebuia sa plece singur, smerit si regretandu-si nemerniciile.

Media il pomeneste in necroloage reluate la intervale egale cu pulsatia chinuitilor din puscariile create de teroarea de la rasarit...

Nimic despre ei...

Si nu pentru ca nu au voie. Nu din cauza unor represalii ulterioare, nu cenzura ii opreste, nici raitingul...

Pentru ca au uitat...

Pentru ei, Romania exista doar de la prima atestare a patricilor becalizati...

Sa le fie tarana usoara si bunul Dumnezeu sa le daruiasca pace acolo unde suflete celor ca E.B. si alti facatori de "viata noua" nu vor ajunge niciodata...

Amin!

28 iun. 2014

Rodul clipei

Exista in fiecare undeva intr-un ungher ascuns poate, o farama de Dragoste. Daca o poti cuprinde vei regasi Calea.

Dar aceasta este o taina inca pentru multi.

Cand va veni Timpul vei intelege Clipa.

Dar vei fi deja batran...

12 iun. 2014

13 dintr-un iunie


Ca au mintit...
Ca au furat...
Ca fura...
Ca mint...

Dar pentru ca au intors frate impotriva fratelui, pentru ca si-au dorit sa nu ramana urma din jertfa parintilor si pentru ca si-au vandut sufletul vor plati...

Dumnezeu sa ne ierte... am pierdut Lumina


Fotografie realizata de Dinu Lazar

10 iun. 2014

In umbra lui Adrian Pintea de Lavinia Pintea Tatomir


La 11 ani a fost descoperita bioenergia sa uimitoare si fetita a fost prezentata intregii lumi. La 16 ani l-a intalnit pe actorul Adrian Pintea, caruia i-a devenit terapeut, prietena, confidenta. La 20 de ani a acceptat cererea lui in casatorie. Pe 8 iunie 2007, a ramas vaduva, la doar 26 de ani. 

Acum Lavinia Pintea Tatomir a scris cartea "In umbra lui Adrian Pintea"

30 mai 2014

Sagona


Nu aveai cum sa nu il remarci. Doar in iernile grele isi abandona celebrul sombrero din paie pentru o "ruseasca" de blana cu "urechi". Care "urechi" asortate cu mustatile sale lungi a la "Don Quihote" si cu costumul de schi din fas, te trimiteau cu gandul la un iepure urias.

Vara galopa intre Busteni si Costinesti cu 2 camere foto legate in diagonala pe piept, o borseta plina cu nici nu gandesti ce... chitante, bonuri, filme developate si noi, mingi gonflabile, acadele, guma de mestecat, fotografii diverse si cate si mai cate... sub care se zarea tricoul pe care statea scris mare "SAGONA - Fotografii"

Il gaseai mai tot timpul pe munte. Locuia in Busteni la lizeria padurii aproape de intrarea in traseul catre Valea Alba, sus spre fostul Camin Alpin. Nedespartit de cainele Saint-Bernard alb cu pete maro, isi chema clientii la fiecare telecabina ce oprea la statia Babele. Acolo, pe Baba Mare, urca copii si bunicii executand fotografii "la minut" si racnind din toti plamanii o reclama vesela. Stia sa isi aleaga clientii dar mai ales stia sa fie un adevarat maestru de ceremonii ! 

Iti spunea despre vreme cu precizie uimitoare, cand va ploua, cand va ninge, arunca o gluma despre incaltamintea neadecvata celui ce urca muntele in pantofi, cunoscutilor un banc cu "Nea Nicu", vesel si energic, era iubit de toti cei ce urcam in fiecare sfarsit de saptamana pe "bulevardul Bucegilor"

Ne-am intalnit deseori si il salutam cu respect. Era in primul rand un om de munte. Deseori cand conduceam grupuri pe munte, pe vreme nefavorabila, ne ajuta sa "periem" traseul si ne certa bland cand aduceam de-o aripa vreun pantofar ud si infrigurat, echipat complet necorespunzator.

"-Bai ghidaraie, asta e bun de strand la Lido nu de ascensiune la 2000 de metri !" Iar pe nefericit il "binecuvanta", mai rau ca secretarii de partid din munca socialista !

Sagona, este astazi o amintire. Poate cei care i-au trecut prin vizorul camerei sa mai pastreze o amintire... Cine stie ? Fiecare fotografie scoasa pe hartie lucioasa poarta pe spate o stampila - "Sagona - fotografii"

Am urcat oarecum cu inima indoita catre locurile in care imi conduceam grupurile de "oameni ai muncii veniti la destindere si relaxare" intr-un program numit candva B.T.T. ce a luat sfarsit in anul 1991... Cu inima indoita, pentru ca nu mai exista cabanieri, cabane, ghizi sau oameni de munte... Mizeria domneste peste tot, telecabina pare o jucarie stricata ce atarna periculos de un cablu vechi si neuns cu anii, unitatile comerciale care sunt orice vrei numai loc de popas si refugiu nu, transformate intr-un soi de fast-food ma alunga. Esti privit chioras daca ai un rucsac in spate si ceri un cei cald. Cheile de contact ale automobilului sunt acum legitimatia montaniardului...

Dar, am urcat. Mi-am dus copilul sus, deasupra norilor si am incercat "sa miros" aerul ca pe vremuri... 

Am atins piatra Sfinxului ocolind poteca ingusta plina de biciclisti "mountain bike" si de "radiestezisti" dornici de a dibui oarece pasaje secrete subterane. Langa Baba Mare am zarit uriasul caine Saint - Bernard alaturi de o silueta cu caciula cu urechi si costum de fas ! Anii s-au scurs intr-o clipa si inima tresalta de bucurie. Eheiii...Sagonaaa!

In zadar am asteptat insa salutul voios... 

Vei mai gasi poate, acolo sus, pe doamna Lavinia, fata lui Sagona. La 2000 de metri te asteapta, precum demult batranul fotograf, cu un caine urias si o fotografie "la minut"


Foto Sagona B &W preluata de aici
 

27 mai 2014

Profesorul meu de film, Mircea Diaconu.


Dom' profesor Diaconu era unul dintre "greii" pe care ii asteptam la clasa cu nerabdare ! Incepand cu anul doi de studiu in Arta Actorului am inceput sa studiem tehnica de film, in fine... cam din anul doi, undeva prin 1995, ne-a salutat in stilul neconformist acest urias actor !

Ii stiam cartile pe de rost, bijuteriile actoricesti de la Bulandra, de filme nu mai spun... Peste toate insa ma simteam legat de acest artist. Eram "consateni" in acelasi murdar si sterp sector 1 din orasul gri si resuseam sa il zaresc uneori fie pe acoperisul casei schimband tigla, fie la volanul micutului jeep militar kaki, decapotabil, cu care isi facea piata...samd, un om deschis, vesel si extrem de carismatic.

Si astfel eram extrem de bucuros cand am fost anuntati ca ne va fi profesor pana la absolvirea Universitatii. Speram sa am multe de invatat, de furat de la acest daruit actor, mai ales ca imediat ce am fost admis in scoala de teatru si film am realizat ca fara maestrii autentici, fara "intalniri de gradul III", este aproape imposibil sa pasesti dincolo de metode, programe si didactica prafuita... Ca in orice scoala din anii '90 nici UNATC nu reusea sa se desprinda de o anumita teoretizare excesiva a metodelor de predare. Cateva oaze de arta autentica, de maestrii care te inconjurau cu dragoste inca existau insa reversul, adica sa vorbim, si iar sa vorbim fara sa facem "pe bune" isi facea simtita prezenta.

Zambitor si solar, intr-o zi de primavara ne-a intampinat profesorul Mircea Diaconu in cabinetul de film. In fapt o sala goala... cateva scaune si ... cam atat... Ce stralucea acolo era doar actorul Mircea Diaconu caruia noi "clasa Dem Radulescu" ne prezentam acum timizi, fastaciti si teribil de stingheri...

Ne-a strans mana, ne-a zambit dand usor din cap la fiecare rostire de nume si incet ne-a decopertat desfiintand anii, experienta si maiestria ce ne desparteau... Imbracat in alb, cu o camasa cu maneca scurta peste care purta o vesta "foto", ne-a radiografiat patrunzand direct in inimile noastre plapande. Era urias ! Un urias bland, zambitor si cald. 

Apoi o buna perioada a disparut... Filma mult la N.C, era prins cu infiintarea Fundatiei Bucurestilor, se implica mult in administratia locala si... ne saluta la fel de vesel pe holurile scolii unde ne lasase pe mana asistentului G.P., proaspat absolvent de regie film. 

Eu m-am simtit parasit, vaduvit de ceea ce speram sa primesc de la dom' profesor. Dar eram doar un student si trebuia sa urmez o programa. Atat. Nimeni in mare parte in afara de o mana de profesori nu era dispus sa moseasca la nasterea noastra artistica. Si aceia erau in varsta si izolati de administratia deschisa doar catre ponturi si oportunitati.  Ne infrateam cu scolile de teatru si film de afara, aduceam studenti tot de afara pe burse platite, numele scolii ne era schimbat din "academie" in "universitate" iar batrana si insalubra cazarma a jandarmeriei ce ne adapostea ca sediu, intra incet dar temeinic pe calea dezastrului programat...

Il revedeam rar pe profesorul Diaconu si am inteles curand ca eram oarecum doar parteneri intr-un pact nestiut de noi dar de mare interes pentru cariera dansului. Caci curand dupa stabilizarea unei noi conduceri administrative garantata de rectorul Victor Rebengiuc, am pornit cu o galopanta isterie catre festivaluri, intalniri cu scolile de teatru si film "infratite" si cu celebrele de acum "workshop-uri" conduse de tipi exotici si de mare senzatie care veneau ne pocneau in cap cu metode care mai de care mai fantastice, isi incasau comisioanele si ne lasau in marea noastra penurie de productii artistice...

Era perioada cand se faceau trei sau patru filme intr-un an. In anii '70-'80 productia insuma doar din filme artistice cam 25-30 de filme pe an... La asta se adaugau scurt-metraje, documentare, filme "tehnice', filme studentesti, festivalul actorului de la Costinesti, numeroasele productii teatrale, televizune, teatrul de revista, turnee... eheeei si altele si altele in care actorii erau solicitati si gaseau un sens si o paine de mancat...!

Vara, domnul Diaconu ne indemna sa muncim la fundatia condusa de dansul si de sotie, imbracandu-ne in garderobele teatrelor de stat si punandu-ne sa defilam la pas pe Calea Victoriei acompaniati de fanfara militara si paraiturile fumigene venite din esapamentele catorva "automobile de epoca". Totul culmina cu spectacole gratuite sustinute de rapsozi populari acompaniati "la clape" in fata Hanului lui Manuc cu mici si bere in pahare de plastic si cu multa... enorm de prea multa voie buna. 

Nu m-am inrolat niciodata dar am fost curios si ma duceam sa fac fotografii si sa imi vad colegii, prafuiti, obositi si neplatiti, care sufereau in caldura si aglomeratia produsa "artistic" de fundatie...

Domnul Diaconu aparea impreuna cu primarul vremurilor pe scena inchiriata, ii multumea pentru sprijinul deosebit acordat, fanfara facea "pam-pam" si poporul in slapi si bermude aplauda fericit caci paranghelia continua pana in zori...

Si am inceput incet-incet sa observ, sa inregistrez si pe alocuri chiar sa inteleg. Eram intrigat de ceva. Acest "ceva" aparea obsesiv inconjurat de alte cateva gesturi. Trebuie spus ca nu am asteptat la nesfarsit ca filmele si activitatile domnului profesor sa se incheie si dansul sa apara la clasa si sa ne invete tehnica de film, miscari de aparat, cadraje, obiective, lumini, replica in microfon, post-sincron, travelling, relationare... samd, notiuni atat de necesare artificialelor productii autohtone. 

Nu am asteptat si am parcurs alaturi de alti maestrii, unii chiar indepartati din noul UNATC, pasii necesari dezvoltarii simturilor, masurii si al intesitatii antrenamentului specific artei actorului. Si astfel am reusit sa descopar cate ceva dincolo de zambet si usoara miscare a capului. Mai multe am simtit si patruns atunci cand domnul profesor Diaconu ne-a insotit intr-un scurt turneu in Budapesta unde am prezentat un spectacol de teatru scolii maghiare de teatru, proaspat infratita cu batrana noastra cazarma...

O fotografie pastrata peste ani ne surprinde intr-o pauza de repetitii, la o cafea cu profesorul nostru de film, vadit stingher alaturi de o parte din clasa de actorie Dem Radulescu si un student maghiar indragostit brusc de o studenta romanca. Eu stau in picioare si privesc catre profesorul meu. Zambetul disparuse si dincolo de plimbari nocturne pe strazile Budapestei, romante fredonate la un paharel si cateva incurajari aruncate peste umar, magia disparuse. Atunci am inteles ca sunt singur...

Si pentru asta am sa ii multumesc domnului Mircea Diaconu, actor de geniu !

Una din diplomele mele de absolvire poarta semnatura profesorului Mircea Diaconu. A fost singurul din toata comisia de examen pentru acordararea licentei de actor profesionist care ma intors pe toate fetele. Agresiv, dur, rece, cu un ochi de chirurg, a intrerupt si a rupt fara mila tot ceea ce pregatisem. A cerut sa revin in scena cu un alt moment, a cerut dreptul sau de a ma examina personal, a cerut sa dau replica unui coleg, sa improvizez, sa cant, sa dansez, sa rostesc la prima vedere, sa schimb cheia unui personaj, sa transpir si sa imi sterg zambetul de pe fata. 

La sfarsit ne-am privit in ochi, eu de pe scena micutului teatru Casandra, astazi o alta amintire, dansul din sala. Ne-am strans mana in tacere.

"- Daca domul Diaconu a terminat cu studentul Vurtejanu" putem declara sesiunea de examen inchisa si vom trece la notare" a rostit maestrul meu Dem Radulescu cu gingasia celui ce te-a condus la izvor...

Mai tarziu ne-am revazut...
Domnul Diaconu era director la teatrul de pe bulevard. Eu cautam de munca...

Ne-am intalnit intamplator... M-a recunoscut si a afisat zambetul cunoscut. Pometii se increteau la fel de cuceritor dar parul era alb complet. Vesta "foto" disparuse si batranul jeep militar fusese inlocuit de un ARO. O neliniste, un fel de "stat pe ace" a domnit in scurta intalnire. Nu am cerut nimic. Nu am scos nici macar C.V.-ul de care nu ma desparteam. Am zambit. Atat. Aveam zece ani de meserie grea in spate si stiam sa zambesc cuceritor. Dar aveam inca parul negru.

Am primit chiar un sfat in acesta ultima intanire cu fostul meu profesor de film si... viata. De atunci nu l-am mai intalnit. Uneori, pe la tv il zaream intre cei pe care ii injura... zambea.

"- Daca as avea varsta ta, eu m-as lasa de actorie si as face orice alceva !"

"Scaunul de panza al actorului" numele acestui spatiu in care ma manifest incepand cu anul 2008, este raspunsul si omagiul meu adus unui mare actor roman pe numele sau, Mircea Diaconu !

24 mai 2014

La multi ani Teatrul Masca

Teatrul Masca si-a asumat fara echivoc, inca de la fondarea lui, o vocatie cultural-sociala pe care a sustinut-o inca de la infiintare: prin spectacole si evenimente care raspundeau nevoilor culturale si asteptarilor oamenilor din cartier, prin proiecte culturale care se adresează familiei, legate de sarbatori laice sau religioase sau, pur si simplu, proprii cartierului, prin proiecte apropiate genului de teatru stradal, uneori pe scene neconvenţionale - pe strada, in parcuri... 
Teatrul Masca implineste anul acesta 24 ani de la infiintare ! Inimosilor oameni ce formeaza familia teatrului Masca, actori, regizori, coregrafi, scenografi, muzicieni, cascadori, tehnicieni, producatori, PR, sustinuti admirabil de focul viu numit MIHAI MALAIMARE le doresc din toata inima, cu dragoste frateasca:
 
LA MULTI ANI !!!

20 mai 2014

Aceiasi varsta

 
 
 Am exact varsta la care Don Quijote si-a inceput aventurile, am aceeasi virsta si iubesc lumea la fel, nu-mi mai lipseste nimic. Poate, un scutier imi lipseste, dar nu-i nimic, voi porni singur la drum.
 
 Am aceeasi varsta si aceeasi nevoie sa cred, nu-mi mai lipseste nimic. Poate-mi va lipsi Rosinanta, dar nu-i nimic, voi merge pe jos. Si poate morile sale de vint, dar nu-i nimic, le voi inventa si pe ele.
 
 Am aceeasi varsta ca Don Quijote si drumul m-asteapta Si in afara de un scutier, de Rosinanta si de morile sale de vint nu-mi mai lipseste nimic.
 
versuri de Octavian Paler
fotografie realizata de Mihai Ilie

16 mai 2014

Vin samuraii


Va astept la un spectacol tonic, viu, cu actori autentici, talentati si daruiti ! Miercuri 21 Mai orele 20.00 la cochetul Teatru Elisabeta din Bucuresti,

"O noapte taifunoasa"

regia Dan Vasile
  cu
Veta - Afrodita Androne
Zita - Liliana Perepelicinic
Jupan Dumitrache - Nae Alexandru
Chiriac - Mihai Marinescu
Ipingescu - Victor Vurtejanu
Rica Venturiano - Stefan Ruxanda
Spiridon - Adrian Anghel

Ilustratie muzicala Einuiea Trio (live)

Rezervari & Info

Bilete disponibile la casa de bilete a Teatrului Elisabeta
Mobil: 0727.703.703
E-mail: contact@teatrul-elisabeta.ro
Adresa: Bdul. Regina Elisabeta, Nr. 45, Bucuresti
si online pe www.bilet.ro