30 dec. 2009

La mulţi ani.


Pornesc în zori la muncă. Aşa am început prima zi a anului 2009. Dumnezeu m-a ajutat tot aşa să îl şi închei. Parte buna pentru mine este că tot aşa voi începe şi anul 2010. Cine stie, poate ajung chiar clipa să vă spun şi cum îl voi termina.

Deci una peste alta, muncesc. Pot încă să muncesc. Maestrul meu, Dem Rădulescu spunea că "Actorii sunt mereu greu de înţeles, greu de suportat. Pentru că sunt aproape imposibili de înţeles. Păi ei sunt singura categorie socială care se bucura, dragă... numai când au de muncă. Când stau departe de munca lor, scena,...sunt trişti".

Verbul zodiei mele este "a crede". Dar îmi place şi "a muncii". Aşa cum iubesc şi verbul "a nădăjdui" şi poate Dumnezeu va îngădui încă odată să întâlnesc şi un : "A IUBI"

Deşi şi "a muncii" conţine "a iubi". Iar "a iubi" le conţine pe toate!

Cu dragoste, cu credinţă, în nădejde şi cu Dumnezeu înainte, sper să ne revedem în acest spaţiu, de ce nu şi în altele mai vii, şi în 2010! Până atunci vă urez: La Muţi Ani cu Sănătate, Pace şi Bucurii !

Atât celor ce puteţi iubi cât şi celor care doar ura vă este tovarăş de drum, vă ofer cu prietenie o cana de vin fiert, în curtea castelului meu, dintr-o Romanie, tot mai singură fără românii ei.

La mulţi ani draga mea!
La mulţi ani dragul meu!

Andrei-Victor Vurtejanu

Fotografie realizată de Florin Niculae Valentin

Din inima refugiatului.

Ce mandru trebuie sa te gaseasca clipa in care iti vei privi destinul. Ce frumos si ce onorabil moment. In confortul creat de respectul atator si atator generatii ce au stiut sa respecte legea fireasca si subtila a lui Dumnezeu, viata ce iata si tu ai inteles si ai putut sa o daruiesti mai departe Neamului tau, va primi semnul sfant al prieteniei, al demnitatii al jertfei si al onoarei !

Caci despre toate acestea si inca cateva ar fi trebuit sa putem povesti lumii in spectacolul ce parca nu il voi mai juca niciodata...Despre demnitatea si puterea de a ramane Om. Indiferent de cadere sau de greutatea pacatului. Despre puterea Dragostei si despre Credinta. Despre pasiune si jertfa, dar si despre prietenie si curaj. Tot ceea ce ai mostenit de la Neamul tau si ai stiut a le pastra si ale contine, impotriva vremurilor si a nimicniciei omenesti.

Despre cateva culmi ce razbat firesc, sincer si fara nici un efort prin toata fiinta ta si a familiei tale, pe care atunci cand esti privilegiat sa o cunosti, asa cum i-a fost dat unui refugiat ca mine, iti umplu inima de bucurie si de onoare. Ai sa intrebi firesc oare ce se intampla, ca un mut ca mine, sa incredinteze hartiei aceste superlative, tocmai acum....

Nimic nefiresc, nimic fortat. Inima mea vibreaza si de aici multe din necazurile, dar si din bucuriile mele. Asa a vibrat inima mea si in aceasta vara, pe plaja noastra unde m-ai ajutat sa ma intorc. Atunci si acolo am avut onoarea sa il cunosc, alaturi de familia lui frumoasa si atat de talentata, pe Simi. La fel de puternic si la fel de viu, am vibrat, la fel ca atunci cand, copil fiind, imi petreceam uneori noptile in casa familiei tale.

Poate la fel de puternic, ca atunci cand am zarit in impresionanta biblioteca din camera cea mare, o fotografie pusa la loc de cinste. Nimic nu era fortat, nimic nu era ostentativ...Chipul ce razbatea zambitor din fotografia in alb- negru m-a impresionat si de aceea te-am intrebat cine este. “Aaa, este un prieten al tatalui meu, Alecu Paleolgu...”

Asa am aflat apoi tragica si curajoasa poveste a familiei tale. Astfel peste ani, am ajuns sa nu ma dezlipesc ore in sir de Simi, care imi destainuia, zarind pe la mine ”Monoloagul polifonic” a lui Nicolae Steinhard, pe care incepusem a o reciti incarcat de pacea serilor de pe malul marii, taine legate de Sergiu Al-George, de tatal tau, domnul doctor Eusebiu Munteanu, de Alexandru Paleologu, de Nicolae Steinhard si de curajosii luptatori ce au primit pe veci pecetea onoarei, a curajului si a prieteniei.

Sau atunci cand, constrans de cumplita lipsa de fonduri sub care am realizat documentarele din seria “Eroii”, unde am fost nevoit sa fac singur si munca anevoiasa de documentare, de lucru pe arhive si documente, in care intalneam dovezi si marturii ale celor inchisi in puscarile comuniste, despre domnul Eusebiu Munteanu, am simtit ca trebuie sa spun lumii si aceasta poveste.

Eu insumi gaseam astfel puterea de a merge mai departe. Reintalneam Adevarul, forta pe care ti-o dau caracterele tari. Demne si curajoase, indiferent de oranduire, de bugete si de ciocoismul vremurilor. Prin marturia lor de viata, ele te pot ajuta sa razbesti si sa te intaresti in lupta.

Nietzsche spune ca "Marea suferinta izoleaza si innobileaza totodata". Simtind puterea prieteniei tale, nu am mai fost singur si jugul suferintei nu a mai fost atat de greu. Am putut sa imi accept nefericirea mea si a familiei mele. Am invatat sa iert. Sa transform in zambet, lacrima ce imi sugruma glasul cand incepeam sa vorbesc si eu cu mandrie despre tatal meu, despre familia mea risipita...

Gandul sfant si cald al prieteniei ce ne-a adus din adolescenta pana aici, in cei 25 de ani de dragoste frateasca, si-au gasit loc in inima refugiatului, pe veci!

Il rog pe bunul Dumnezeu sa te ocroteasca dragul meu, bunul meu Alexandru Munteanu.

29 dec. 2009

Este har.

Una din bucuriile pe care le-am trăit în anul 2009, este întâlnirea pe care am avut-o cu Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu in Mănăstirea Petru-Vodă. În marea lui dragoste, Dumnezeu m-a ajutat să mă împărtaşesc din harul acestui mare duhovnic ortodox. Am primit binecuvantare si pace, dar peste toate am gasit câteva răspunsuri necesare.

Prima fraza pe care Părintele Pârvu a rostit-o in fata camerei de luat vederi, a inceput asa:

- "Dragii mei. Simt o mare bucurie !" Si apoi, incet, cu rabdare, am aflat de dispensarul construit in munti, de asezamantul pentru cei in varsta, de atatea si atatea bucurii ale Parintelui Iustin Pârvu si ale celor care il inconjoara si il sprijina.

Har si bucurie, credinta si Dragoste !

"Este har" - un text scris de Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu.

- sa iubesti fara sa fii iubit…
- sa slujesti fara sa fii pretuit…
- sa daruiesti fara sa ti se multumeasca…
- sa te jertfesti si fara sa ti se recunoasca…
- sa ierti fara sa fii iertat…
- sa-l sustii pe cel care te-a lepadat…
- sa ramai linistit, desi esti nedreptatit…
- sa crezi desi nu vezi fata in fata…
- sa crezi desi nu esti deplin lamurit…
- sa investesti cladind fara sperante…
- sa taci pentru a nu face rau aproapelui…
- sa vorbesti de dragul adevarului…
- sa induri fara sa murmuri, fara sa cartesti….
- totul sa-ti apartina, dar tu de toate bucuros sa te lipsesti…

Lupta-te, suflete, ca sa primesti acest har!

Suna-ma si vin!


Iata-ne in linie dreapta! Astazi am primit confirmarea ca toate biletele si invitatiile pentru evenimentul "MARATONUL OPEREI" organizat de OPERA NAŢIONALĂ BUCUREŞTI – în care VURTEJANU STAGE UNIT s-a implicat cu întreaga pricepere -, s-au epuizat! Desi au fost puse în vânzare 320 de locuri, nu mai exista nici un bilet nevandut!

Asadar, acest eveniment aduce laolata, in noaptea Revelionului echipele O.N.B. şi V.S.U, artistii ce vor urca pe scena, invitati V.I.P., invitati media, parteneri. Echipe tehnice de electricieni, recuziteri, parcare, catering & bar, echipele de pirotehnie si efecte speciale, echipele de interventii ale unitatilor de pompieri, salvare, si alţi cativa, care acum imi scapa. Ce mai... veselia multa cere organizare deosebita si o imensa raspundere.

De ce ?

De ce...ce ?

- De ce nu dormi tu noaptea, Victor ?

Pentru ca ma gandesc la toate astea si la inca cateva ! Iar cel mai nou fior il am, cand vad cat rau pot face, doar 150 de carne de porc infestata cu "diverse", unui numar atat de mare de oameni dornici, fie sa se simta bine, fie sa munceasca, in ultima noapte a anului 2009.Mai ca imi vine sa ma intreb ca Mama:

"Bineee, inteleg! Dar veeezi...daca ma ascultai tu cand erai mic ? Eu iti spuneam mereu sa te faci orice altceva decat actor! (si ramificatile moderne de rigoare). Tu nimic ! Una si buna ! Apoi te suparai, si-mi stateai bosumflat 3 zile! De ce nu ai vrut sa ma asculti ? Aaa ?!
Acu' casca bine ochii!!! Daca te incurci, suna-ma! Vin eu sa te ajut, cumva !"


Sa mai precizez ca Mama, cu ajutorul lui Dumnezeu, are acum 74 de ani ?

28 dec. 2009

Moşul şi V.S.U.

In toi cu pregatirile pentru spectacolul de gala, din noaptea cea mai importanta a anului 2009 pentru Opera Nationala Bucuresti, intre tot felul de alergaturi prin zloata, intamplari bizare si blocaje inutile din diverse parti, aveam mare nevoie de o veste buna!

Si Mos Craciun mi-a adus-o ! Stiu de voi copile ! Spune el acolo, tinand in mana un tricou V.S.U. pe care l-am realizat, cu ajutorul prietenului si colaboratorului Sebastian Plamadeala, caruia ii multumesc si pe aceasta cale !



Si atunci, am inceput iar sa dansam, impreuna, prin orasul cel gri...

Fotografie realizata de Iuliana Dumitru.

27 dec. 2009

Poezii VAV - part.4


La noapte, plec!


La noapte, plec!
Am să mă îndrăgostesc,
Şi am să scap de singurătatea asta tâmpită...

Am sa pot vorbi iar c
u vântul şi cu marea.
Am să scap de gri şi de prostie.
Am să zbor şi am să visez.

Din nou.

Şi ai să mă cerţi,
Dar n-am să te mai ascult
Orice mi-ai spune,
Nu te mai aud.

Pentru ca nu te mai văd.
Demult.

La noapte,

Am să te las să te dai cu capul de toti pereţii
Singuratatea mea,
Aşa iţi vei gasi şi tu perechea!
Durerea, e starea ce aşteaptă.
La noapte am să te uit,
Şi am să râd.

Nu eşti decât un biet orfan uitat de toţi în mahala...
Nu eşti decât un pârlit de lăutar fără strune!
Să te văd!
Acum ce mai naşti?
În colbul de pe drum nu mai e decât scrum şi fum...

Nimic nu a fost...
Nimic nu va fi...
Eşti doar o iluzie de prăbuşită speranţă


"La noapte, plec" - de Victor Andrei Vurtejanu
Fotografie realizată de Hans Joelson

25 dec. 2009

Fara inima (de tigan).

De ce ma pot lipsi de otv, "inimi de tigani" sau concursuri ciordite de pe afara si protevizate?



Pentru ca in lumea mea, un actor pe scena doar cu un scaun si o poveste, ma pot bucura si in seara de Craciun:
Michel Courtemanche - Le photomaton.

24 dec. 2009

La Multi Ani!

De sarbatori.

Desi pe drumuri, facand naveta intre Opera Nationala si Ministerul Culturii, burzuluindu-ma pe rand la GSM-urile mele care cedeaza rand pe rand din cauza frigului, mai turnand nisip la roata, mai dand cu lopata in curtea plina de zapada, ma regasesc cateva clipe, fata in fata cu coala alba si virtuala, pentru a iti spune:

La Multi Ani, sanatate si bucurii! Sarbatoarea Nasterii Domnului sa te gaseasca sanatosa si in putere! Ma rog si eu alaturi de tine sa ne vedem sanatosi! Nu fi trista, ce nu s-a rezolvat se va face curand! Nu te deznadajdui, niciodata raul nu a invins! Sa iti fie bine si sa cresti mare! Cu bune si cu rele, eu te iubesc!

La Mulţi Ani România!

23 dec. 2009

Se întoarce-acasă Dumnezeu.


Reaprindeţi candela-n căscioare
Lângă busuiocul cel mereu—
Degerat la mâni si la picioare
Se întoarce-acasă Dumnezeu.

Doamne, Cel din slavi crestine
Ce pacate oare-ai savârsit
Ca te-au dus acolo si pe Tine
In Siberii fara de sfârsit ?!

Toate le ierti, Doamne de sus,
Cu blândete mareata
Chiar si pe cei care te-au dus
In Siberii de gheata

Ninge frigul si pustiul ploua
Degerata-mi este inima
Doamne, bine nu ne-a fost nici noua
Fara sfatul si lumina Ta

Doamne, intra si-n a mea chilie
Si-amândoi, raniti si înghetati
Sa ne încalzim cu bucurie
Unul lânga altul ca doi frati.

"Reaprindeţi candela" versuri de Grigore Vieru


22 dec. 2009

Mie-mi pasă!

22 Decembrie 1989 - 22 Decembrie 2009 şi replica artelor! Tudor Gheorghe cu un material exceptional, cenzurat la vremea aparitiei lui, iar acum aproape uitat, ca multe altele.

Piesa "Prolog" aparţinând CD-ului "Mie-mi pasă" - Muzică şi versuri: Tudor Gheorghe

21 dec. 2009

Veşnică pomenire.

21 decembrie – Decret prezidenţial de instituire a stării de necesitate în judeţul Timiş. Mitingul din Capitală, convocat de Nicolae Ceauşescu este întrerupt de grupurile de protestatari, care se regrupează în faţa Hotelului Intercontinental, a ambasadei SUA şi în Piaţa Romană. În cursul nopţii se trage în demonstranţi şi se degajează terenul cu ajutorul blindatelor. Declaraţia şi Programul în 11 puncte al Frontului Democrat Român de la Timişoara, a fost citit din balconul Operei începând cu dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989.

21-22 decembrie – Au loc confruntări armate şi demonstraţii populare împotriva regimului comunist la
Arad, Sibiu, Braşov, Cluj-Napoca. Soldate cu numeroase victime.

22 decembrie
– În jurul orei 12:08, Nicolae şi Elena Ceauşescu fug din sediul CC al PCR cu ajutorul unui elicopter. După o scurtă escală la Snagov cei doi sunt lăsaţi în zona Titu şi preluaţi de miliţie. În jurul orei 18:00 cuplul Ceauşescu este luat şi depus într-o unitate militară din Târgovişte. Se desfăşoară prima şedinţă a Comitetului Frontului Salvării Naţionale, compus din vechi comunişti şi disidenţi, prezidată de Ion Iliescu. Au loc lupte de stradă în principalele oraşe din România.

24 decembrie
în România este proclamată Victoria revoluţiei.


Noi eram soldati. Si eu si Alexandru eram in permisie in Bucuresti. Venisem acasa de Craciun sa fim impreuna cu familia si iubitele noastre. Ne-au arestat la vreo 2 ore de cand ne-am intalnit. Eram toti patru, Andreea, Gabriela, Alexandru si Victor. Toti patru am fost colegi de clasa in liceul Neculce. Apoi am ramas impreuna. Ne-am logodit cu fetele si am plecat in armata. Dupa ce ne-au arestat, ne-au dus la Radio, unde ne-au tinut sub amenintarea armelor.

Dupa eliberare, am pornit sa adunam ranitii si sa contactam unitatile militare de care apartineam. Efort zadarnic. Pe Gabriela si pe mine ne-au impuscat la intersectia strazilor Lemnea cu Calea Victoriei, unde ne organizasem impreuna cu altii, pentru a da prim ajutor ranitilor ce curgeau in valuri dinspre Sala Palatului, unde au dat ordin sa se traga cu tot armamentul din dotare. Si acolo erau blindate si tancuri.

Si au tras. In noaptea aceasta, acum 20 de ani, au murit sau au fost schiloditi, cei mai multi dintre cei care au indraznit.
Dumnezeu sa ii ierte pe cei care au murit, iar pe noi ca nu am stiut sa facem mai mult.

Fotografie realizata de Mihai Bucurascu

Partenerul.

"ANGAJEZ PARTENER DE SCENĂ" sau dorinta mea fierbinte de a mai urca odata pe scena de teatru...spartă în mii de bucăţi din care au rămas, o fărâmă de soare, "shooting-ul" din curtea castelului părăsit, sau nebunia de a nu ma desparti de camera foto, dăruirea şi dragostea unui brav camarad, actriţa şi profesoara Amalia Ciolan, un text ciudat pe care eu l-am scris si tot eu continui să îl ciopârţesc şi undeva...o fărâmă de Nădejde, ce continuă absurd sa lupte.















Fotografii realizate de Andrei-Victor Vurtejanu

20 dec. 2009

Angajez partener de Scena.


Copile… ca nici nu stiu cum sa iti spun. Nu stiu cine esti sau cum te cheama… Haaa ! Nici macar nu stiu daca existi, sau daca esti doar o alta inchipuire de a mea. La fel ca teatrul asta, sau ca spectacolul care da sa inceapa… Sau ca dragostea in aceste vremuri, in care ura a cucerit aproape tot. Copile…eu, sunt un artist! Sau asa cred…asa simt. Ma simt in arta mea aproape de mine. De Dumnezeu. De tine acum, cand uite nici nu stiu daca existi. Insa inima imi spune ca esti, sau ca vei fi curand, foarte curand, undeva. Adica viu! Si asta inseamna Dumnezeu, pentru mine….! Viata!

Copile, nimeni nu vrea un clown trist ! Nimeni nu vrea clownul cel trist, insa toti arunca in capul lui cu ce prind. "Ruuuupei capul la paiata !" Uite-i, arunca cu rosii imediat ce le asezi o oglinda in fata ! Au patit-o toti. Si eu. Si profesorul meu. Si iubita mea... Asta, cum ii spui tu, candva mi-a spus mie… iubitule!

Auzi tu copile? "Iubitule !" Si ai sa o patesti si tu, candva...! De ce ? Pai, apari asa, de nici unde si aduci cu tine o lume ce vrea sa dispara, sa se stinga incet, acolo in taina. In inima lumii ce a nascut dragostea! Ai auzit tu, de dragoste ? Aia ce aduce viata!

Si clownul plange ! La fel ca tine si ca lumea asta toata. Intr-o clipa rasul meu, suna gaunos. Spart si sec. Devine urletul ce te tine inca in viata! In viata ta de iluzie…sau de traire. Sau in viata mea de clown batran si bolnav. Ma calca in picioare, sunt omul lor de baza !

Priveste !
Vezi ? Nici o dunga pe spate ! Vezi ceva ? NU ! Si stii de ce ? Pentru ca o oglinda nu poate niciodata intoarce spatele. Nu poate spune soarele "auziti bai tampitilor de maine eu nu mai luminez. Ca nu mai am eu chef…" Eu nu am nici o dunga pe spate, pentru ca niciodata nu intorc spatele! Stau in fata ta ! Si imi umplu capatana de rosii putrede si oua clocite !

Un clown nu poate fi trist ! Rade ! Auzi? Rade..! pana la final ! Sau crapa ! Razi copile, curand ai sa te nasti si apoi ai sa mori ! Razi, precum rade tristetea lumii asteia de tine ! Ei nu vor un clown trist ! Vrei viata ? Uite viata ! Iubitele...devin profesoare, copiii...elevi iar, clowni, tristi ! Nu e perfect ?

De ce sa iei unui clown…teatrul ? Ce sa faci tu cu el ? Un alt magazin de moarte ? E atata cerere de moarte, ca trebuie sa desfiintezi si circul? Sa ne nastem deja morti ? Toti ? Si cine o sa ne ingroape atunci, copile ?

Bine ! Ramaneti cu “Sarpele Costel” si cu “Dansatoarea din Dubai-ul” vostru “meglen..” daca asta va doriti! Lasati-ne, macar sa fim tristi. Speranta, sa ramana un cuvant prafuit, la fel ca Dragostea! Dar ce o sa faci daca soarele va rasari si maine ? O sa ne dati circul inapoi ? O sa ne lasati iubitele acasa ? O sa lasati tristetea si veselia sa pluteasca in inimile noastre, in ficatul nostru ? Sau in urechile voastre ?

Tu ce vrei ? Tu…existi ? Sau si tu imi vei spune: gata clownule e timpul sa iti iei oul in cap? Lasati arta sa respire ! Lasati soarele pe cer ! Nu va luati cumparati pamant pe luna si veti fi fericiti! (voce OFF in difuzor):

Buna seara iubitilor! 5 minute pana la cortina, 5 minute va rugam! Lasati tristetea, incepe ultima reprezentatie. Fiti cuminti! Va citesc acum!

"Teatrul nostru a fost rechizitionat, conform deciziei Primariei de a suspenda activitatea culturala din lipsa de fonduri." Amanunte dupa spectacol. Avem sedinta!

Maestre! Muzica!
HEBLU. CORTINA MUZICALA.


fragment din piesa "Angajez partener de Scena"
de Victor Vurtejanu

fotografie realizata de Catalin Coman

18 dec. 2009

Si v-am spus “Povestea de Craciun” asa - part.5

Casa "Sfântul Ioan" este un centru rezidential de tip familial pentru copii, care din diverse motive, sunt lipsiti de ocrotirea parintilor. In imobilul din intr. Marin Alexe nr. 8, sector 1, sunt ingrijiti 8 baieti, cu varste intre 7 si 19 ani, aici oferindu-li-se gazduire, hrana, imbracaminte si conditii pentru o dezvoltare armonioasa.










Mai trebuie sa adaug doar ca materialele acestea, precum si aceste evenimente au fost realizate cu ajutorul:

Emilian Floares - Operator

Adrian Lungu - Foto & Asistent proiecţii sală

Casandra Sonia Andreica - Editor imagine & Hostess

Irina Tomaşu - Editor imagine & Backstage

Oana Baila - Editor imagine & Backstage

Monica Ciută - Dirijor & Producător

Adrian Clocuşneanu - Editor imagine

Marius Constantin - Editor imagine

Alexandru Badelitza - Editor imagine & Backstage

Sebastian Plămădeală - Editor imagine & Grafică

Vlad Orăşanu - Editor imagine & Sunet sală

Marian Balan - Editor imagine & Sunet sală

Ionut Grumazescu - Proiecţii sală

Mera Georgiana - Hostess

Ştefan Mircea - Maşinist

Ştefan Damian - Maşinist

Cornelia Nicolaeasa - Backstage

Octavian Petre - Backstage

Ştefan Morozan - Backstage

Sorin Păun - Tehnician scenă

Cătălin Coman - Asistent producţie

Rodica Gaurean - Regizor de culise

Acestora dar si celor care ne-au susţinut fara sa iasa in lumina reflectoarelor, un salut fratesc si calde multumiri! In speranta ca nu am uitat pe cineva va invit sa vizitiati si pagina special construita pentru acest eveniment: http://www.unatc.ro/craciun

Si v-am spus “Povestea de Craciun” asa - part.4

Iata si "beneficiarii" nostrii. Asociatia "Sfânta Ana" si Casa de Copii "Sfântul Ioan" pentru ajutorarea copiilor cu handicap sever, a primit cu emotie donatile tinerilor studenti si micul spectacol pregatit pentru ei.

Copii de la Asociatia "Sfânta Ana" pentru ajutorarea copiilor cu handicap sever.












Si v-am spus “Povestea de Craciun” asa - part.3

Fotografii din backstage si spectacolul Poveste de Craciun, UNATC Bucuresti - 11 decembrie 2009.














Fotografii realizate de Adrian Lungu.