Va multumesc.

Cu voia lui Dumnezeu am reusit sa incheiem cu bine si seria de Concerte de Colinde si Cantece Traditionale Romanesti pe care o sustinem de 7 ani consecutiv in spectacolul intitulat:

"SE INTAMPLA DE CRACIUN - CEATA lu' VURTEJANU"

distributia:

Madalina Dana Smocov - Flaut si voci

Dumitru Alexandru - Zurgalai

Ender Filip Aslan - Vioara si voci

Cristian Gabriel Ciubotariu- Duba si voce

Sorin Paun - Tehnic

Victor Vurtejanu - Chitari si voce

Multumesc public si raman recunoscator pentru jertfa, eforturile si dragostea daruita mie si acestui proiect:

Mamei mele Florica Gaspar, domnisoarei Madalina Dana Smocov, doamnei Liana Sega, doamnei directoare Veronica Nicolae, Ieromonah Mihail, preotul Sava, preotul Grigore Mazilescu, preotul Mihai Tita, preotul Valentin Fotescu, preotul Dan Toader, preotul Radu Felix, domnilor Cristian-Gabriel Ciubotariu, Ender Aslan, Sebastian Plamadeala, Catalin Stelian, Lucian "Lulu" Tudoran, domnul Ene, agentului Cristian, agentului Ion, Cristian Filip, Catalin Tunsoiu, Alexandru Munteanu si capitan doctorului Remus Glogojeanu.

Nu in ultimul rand dumneavoastra celor care ne-ati primit cu atata caldura si dragoste si anul acesta. Am simtit toata bucuria revederii cu voi de la primul acord dat pe chitara! (in fotografie de la dr. la stg. Preotul Sava, Madalina Dana Smocov, Cristian Ciubotariu, Sorin Paun, copilul Dumitru Alexandru, Ender Aslan si Victor Vurtejanu)

Tuturor va doresc speranta, un an bun si plin de impliniri!

LA MULTI ANI,

Credinta, Nadejde si Dragoste,

Victor Vurtejanu

Vali Sterian - Nopti

Lumina, Lupta, Libertate. Cu Dumnezeu Inainte, Isus se naste pe pamant. Curaj Romania!

Eroii nu mor niciodata

Si pentru ca eu pot sa scriu aici si tu poti citi de oriunde...

Pentru ca inca pot sa iti cant si in ajunul Craciunului din anul 2008 impreuna cu Ceata mea...
Pentru ca inima ta sa asculte tot ceea ce simti ca are ea nevoie sa asculte,

Pentru ca acum copiii nostrii sa rada in limbi ce pareau de neinteles candva...

Pentru ca bisericile sa nu mai cada taiate de lama buldozerelor...

Pentru foarte multe lucruri ce par a ne fi devenit familiare, desi abia acum incepem sa le deslusim adevaratul sens...

Pentru ca vreau sa iti aduc aminte si de cei ce nu mai sunt, iti spun atat:

In decembrie 1989, tineri ca tine sau soldati ca mine, singuri sau insotiti de iubite, foarte rar de parintii, au iesit in strada unde au fost omorati. Fizic sau psihic.

Unii dintre ei am ajuns pana aici. Desi...totusi nu suntem cu adevarat aici.

Doar o clipa gandeste-te la ei. E de ajuns. Restul il face Dumnezeu si cei ce au inteles.

Daca vrei sa afli mai multe este foarte simplu. Urca intr-o zi dealul spre cimitirul Bellu. Acolo pe stanga, ai sa gasesti sub cruci de marmura marcate de bransarde tricolore, intr-un cimitir inchis si pazit de tipi ce se mira teribil cand ii rogi sa iti deschida poarta, acolo spuneam, ai sa gasesti sfarsitul.

Deruleaza tu pana la inceput.

Apoi daca nu ai timp sau chef sa citesti, asculta...hmmm...ce sa zic? Aaaa...da. Am gasit. Asculta o melodie faina! Simbol al acelor vremuri:

Celelate Cuvinte, un sfarsit e un Inceput...

Concerte cu - CEATA lu' VURTEJANU - 2008

Iata programul reprezentatilor cu spectacolul "SE INTAMPLA de CRACIUN" realizat de trupa "CEATA lu' VURTEJANU" in aceasta perioada:

23 decembrie 2008 - Spitalul Ministerului de Interne - ora 11.00

24 decembrie 2008 - Biserica Sf Parascheva - ora 17.00

24 decembrie 2008 - Biserica Sfanta Ecaterina - ora 19.00

25 decembrie 2008 - Biserica Costeasca - ora 11.00

De la "creativii" media din Romania!

Gata si "Logo-ul" pentru VSU

Dupa sase luni de munca sustinuta am repurtat o victorie tare faina. Am reusit sa ne construim singuri sigla firmei sau cum spun "graficienii" LOGO-ul ei...

Acest "Logo" a fost unul din cele mai grele lucruri pe care l-am realizat. Am reusit asta numai impreuna cu cei ce sustin atelierul nostru cultural, intitulat oficial acum "VURTEJANU STAGE UNIT srl".
Greu, poate si pentru ca in paralel am apelat si la "meseriasii" de pe piata sperand ca exista cineva care sa aiba timp, rabdare, pricepere, deschidere sau...de ce nu interes spre noi.

Ce a iesit puteti sa vedeti...Cert este ca noua ne place. Este absolut autentic, nascut, proiectat si realizat in intregime de noi.
Am sa postez cateva din probele, ideile, machetele si logo-urile realizate de diversi "meseriasi" sau chiar graficieni cu nume, pentru a va face o idee despre ce ni s-a propus de catre "creativii" contemporani.
Tuturor le multumesc public.

Raman recunoscator insa in primul rand echipei VSU srl care a muncit si s-a jertfit zi si noapte tocand idei, ganduri, simboluri si programe IT specifice. Impreuna am reusit sa trecem peste pragul de epuizare psihica si fizica cu incredere in noi, cu un cuvant bun si cu nadejdea in bunul Dumnezeu. Iata ca s-a putut. De acum ne veti vedea echipati in "haina" cea noua, peste tot acolo unde vom incerca sa continuam demersul nostru cultural independent de orice forma de inregimentare.

Multumesc public doamnei directoare Veronica Nicolae, domnilor Catalin Stelian, Sebastian Plamadeala, Catalin Tunsoiu, Cristian Filip, Sorin Paun, Cristian Ciubotariu, dl.Ene. Fara jertfa si Dragostea lor nu as fi reusit.

Si de ce nu sa multumesc si celor care au incercat sa faca tot ceea a depins de ei pentru a ma incurca, deznadajdui sau face sa abandonez.

Se Intampla de Craciun pe la Ceata...

Cateva zile ma despart de un nou inceput. Intrat din plin in repetitiile pentru "Se Intampla de Craciun" un spectacol de Colinde si Cantece Traditionale Romanesti. Apoi pregatind events-urile din 18 si 31 decembrie, ma simt destul de agresat de "aproapele firesc" al celor din jur.

Ce vreau sa spun este ca m-am obisnuit in cei 15 ani petrecuti cum spun politistii in "proximitatea" scenei cu atitudini gen: "cat imi dai" prima intrebare, urmata instant de "si cate sunt?" (spectacole n.a.).

Asta m-a lovit in primii ani. Cand nu stiam mai nimic despre mercenarii ce roiesc in jurul artistilor profesionisti...

De aici pana la ce acum in 2008 am ajuns sa aud in cautarea mea epuizanta, de a gasi oameni pasionati de arta spectacolului, oameni seriosi, cultivati, creativi care sa simta, sa arda, sa inteleaga jertfa pe care o presupun lunile de pregatire a unei...clipe petrecuta pe scena. In fine Doamne, cate ar fi de spus...

Situatie:

In urma abandonurilor unor fosti colaboratori am decis impreuna cu Ceata mea sa continuam demersul nostru si sa incercam incet sa recrutam noi colaboratori. Am tiparit afise, le-am pus prin Conservator, in caminele studentesti de...arta, pe la Teologie, pe forumuri gen rgc, xbass in fine peste tot unde se presupune ca ii vom putea gasi pe cei asemeni noua...

"Cautam basist, violonist si clapar. Pentru asta si asta. E-mail, gsm...etc.

Linia intai de hiene...(o recunosc usor dupa 10 ani de recrutare de personal)
"Alo suntem un cvartet (uneori cvintent) care dorim cateva amanunte despre anuntul dvs"...Pa direct.

Ii intalnesc ca si voi peste tot. De la "Teo Live" la emisunea lui Moculescu de pe TVR 2... Se numesc uneori "Arpegione" sau "Chorus" alteori Violeta Dumitru si Band-ul bla ,bla, bla. Alteori sunt fetele ce apar aproape goale tot pe la tv, tinand in mana 2 viori electrice si un contrabas productie 2008, care danseaza pe colinde "dance" facute pe la Ordean prin studio intre doua snapsuri...si pe care Dumnezeu in marea lui Dragoste a reusit sa ma faca sa le uit numele, in fine...

Daca nu stiti despre ce vorbesc apasati, telecomanda pe posturi gen: National, B1, Romantica sau TVR...

"Acompanieaza" de la "Fuego & Irina Loghin" la "Trio Na, Na, Na" fara vreo umbra de...nimic. De ce ghilimele? Pentru ca peste tot auzi aceiasi combinatie de registri storsi din Roland-ul G800-1000 in combinatie cu Korg Oasys. Scule extrem de onorabile de altfel, inventate de muzicieni ce colaboreaza cu cei mai mari artisti de pe pamant. Aici manuite de tinerei inventivi gen "Xenti, Moga, Calin Geambasu sau Bobita de la Voltaj" care sempleaza tot si apoi arunca pe piata, care nu mai are demult nici un discernamant, sub titluaturi ca cele de mai sus, cea mai toxica otrava numita deznadejde.

Pe multi ii cunosc, si-au oferit "sprijinul" in proiectele mele de multe ori..."Preturi atractive, ocazii unice..." Sunt mai toti cu nervii la pamant de aceea si uita de noi. Si suna in secunda in care s-a uscat lipiciul pe afisele noastre, oferind ce nu a vazut Parisul...!

Se ridica si pleca la fel ca mai toti in secunda in care deschizi temele: Dumnezeu, Onoare, Lupta, Neam, Jertfa, Destin...Cultura.

Ok asta sunt pregatit sa inteleg, dar ca sa suni si sa te prezinti astfel:
"Aaaa, alooo, aaaa salut, aaaaa...aloooo. Aaaa salut am vazut un...ca cautati...aa...pentru colinde. Aaa..nu? Alooo...aaa...

Da. Buna ziua. Ma numesc Vurtejanu, caut asta si asta, va rog, spuneti.

Aaa da...aaa...pai io sunt cu.. bassu si vreau..aaa... da vroiam sa stiu...aaaa...cati bani ies. Ca io' am si orchestra si vreau sa plec si pa' vapor. Ca nu mai am bassu' si cant cu contrabasu'...aaaa.. acu'...aaa...da' nu pot sa il iau ca e mare si nu e al meu..."

Heeeiii...! unde sunteti voi mercenari de altadata'? Cei care adulmecati inca din noiembrie "prada" ce se incapataneaza sa vesteasca Nasterea Mantuitorului prin spitale, azile, prin orfelinate, biserici sau crese si gradinite? Peste tot acolo unde "arta institutionalizata" a abandonat demult precum "tanarul bucurestean" talentat sau nu, care avand pe acasa o clapa sau un bass si atat, te ucideau incet-incet privindu-te in ochii si soptind incet servil si usor decompensat nervos:

"Boss, maine nu pot sa vin. Azi am uitat ca avem repetitii ca...iti spun eu de ce. Piesa nu am avut timp sa o invat ca e mama bolnava si a trebuit sa stau cu ea. Dar nu iti fa griji ca iese. Auzi, ai gasit ceva cantari?"

Anca...Ciocarlia

Intr-o lumea prea grabita sa se intunece, Anca a ales jertfa Artistului. Crucea Nemuriri pe care si-a jertfit clipa de Viata a imbratisat-o definitv astazi, departe de tara. Drum bun, Dumnezeu sa te ierte si...multumesc Anca Parghel!

Ramas bun Anca

Profesoara, leader de trupa, interpret de succes, luptatoare din Neamul Oamenilor, Anca Parghel a pornit sa se alature celor ce au indraznit! Fara cateva zile Anca ar fi biruit sobolanul ce si-a ales atent victimele in anul sau. Dupa o lupta nedreapta si plina de suferinta pe un pat de spital in Timisoara, Anca Parghel ne-a parasit.

Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca Anca!

IN MEMORIAM

ANCA PARGHEL

Campulung Moldovenesc 1957 - Timisoara 2008

Program "Maratonul Operei Nationale Bucuresti"

Iata in avanpremiera programul festivitatilor din noaptea cea mai importanta a anului 2008.

EVENIMENT: "MARATONUL OPEREI NATIONALE BUCURESTI"

DATA DESFASURARII: 31 decembrie 2008

ORGANIZATOR: - Opera Nationala Bucuresti - cu participarea - Vurtejanu Stage Unit -

PROGRAM:

ORA 17.30: "WELCOME DRINK" - Fiecare spectator va fi intampinat la intrare cu o cupa de sampanie.

ORA 18.00: "SPECTACOL" - "Vaduva vesela" de F. Lehar. Dirijor Cornel Trailescu
Cu: Irina Iordachescu, Mihnea Lamatic, Mihai Lazar, LEONTINA VADUVA, Teodor Ilincai, Ion Dimieru, Vlad Mirita, Vasile Chisiu, Adriana Alexandru, Radu Pintilie, Ruxandra Ispas, Paul Basacopol, MIHAI BISERICANU, Lucian Cioroianu
ORA 22.00: "MASA FESTIVA" - Fiecare spectator va fi indrumat in Foaierul Galben al Operei, pentru a ocupa un loc la masa sa. Inceputul mesei traditionale de Revelion.

ORA 0.00: "FOCUL DE ARTIFICII" - Incepand cu ora 23.45, fiecare spectator va fi invitat pe promenada din fata Operei, unde incepand cu ora 0 va putea admira un foc de artificii ce va dura aproximativ 25-30 de minute.

ORA 0.30: "INCEPEREA DANSULUI" - Intrati in incinta Operei, spectatorii vor putea sa aleaga intre a dansa in Foaierul de la parter sau a lua loc la masa sa.

ORA 2.00: "EXTRAGEREA MARELUI PREMIU" - Cu biletul pe care il va primi la intrare, spectatorii pot participa la extragerea unui Premiu expus de la inceputul Evenimentului sub bradul de Craciun.

ORELE 3.00 - 6.00: "CONCURS SI DANS" - Pe durata acestui interval se vor desfasura concursuri de Dans Clasic, precum si un program sustinut de un DJ profesionist.

ORA 6.00: "INCHIDEREA OFICIALA A EVENIMENTULUI".

Noaptea cea mai importanta a anului

Ceea ce pentru unii poate deveni o poveste faina, pentru altii este doar o alta stire...o alta zi

Cert este ca pentru mine si oamenii mei - acum VURTEJANU STAGE UNIT sau simplu V.S.U. SRL - noaptea de 31 decembrie 2008 va insemna unul dintre cele mai ample evenimente in care ne vom implica activa, incercand sa demonstram priceperea si pregatirea noastra.

Ca producator independent, infiintand in anul 2003 - ATELIERUL ROMAN DE CULTURA - am inceput sa muncim si in zona de productii artistice. Evenimente, organizari de Concerte, Lansari, Sonorizari, Pyro & Scenotehnica. Acum vom continua activitatea, insa din cauza deciziei autoritatiilor de a rezerva cuvantul "Român" numai institutilor statului, titulatura A.R.C. sub care am functionat mai bine de cinci ani, a trebuit schimbata.

Mesajul functionarei ce mi-a inmanat decizia a fost laconic si "sadic" ranjit: "S-ar putea sa faceti ca Vantu' ala. Sa creada lumea ca sunteti statul roman sub titulatura asta. Si de-aia..."

Nu mai comentez. Merg mai departe. M-am saturat sa arat cu degetul la strambatatea lumi. De ceva vreme, caut solutii, caut Oameni, caut sa ma organizez, sa ma intaresc. Intr-un cuvant sa incerc sa ofer o alternativa intunericului si prostiei.

Da, voi fi atent ce imi doresc. Am fost sfatuit sa fac asta...S-ar putea sa se indeplineasca. Pe la sfarsitul verii prezentam aici spectacolul in aer liber "Promenada Operei Nationale".

Iaca ca mi se intampla! Voi participa activ impreuna cu echipa mea, la evenimentul-spectacol organizat de Opera Nationala Bucuresti, in noaptea poate cea mai importanta a anului. Oferta noastra de a produce si de a fi parte a acestui eveniment, prin idei si realizari proprii a fost acceptata ! Evenimentul

"Maratonul Operei Nationale Bucuresti - 2008" va avea si aportul echipei VSU S.R.L.

Nici nu am timp sa ma bucur. Ii multumesc lui Dumnezeu ca imi arata Calea, si ma rog lui sa ne ocroteasca. Caci vom avea nevoie.

Un eveniment in productia caruia sunt sunt implicati peste 200 de oameni - de la Artistii ce vor urca pe scena, Tehnicieni de Sunet, Tehnicieni de Lumini, Tehnicienii Pyro, Departamentele de Electrica, Garderoba - Plasatoare, Recuzita - Butaforie, Decor, Costume - Machiaj, Catering, Dj, Maestrul de Ceremonii, Echipa PR, Echipa de Securitate, Pompieri, Parcaree, Curatenie...samd; o armata intreaga, ce va trebui sa raspunda ca o echipa bine inchegata in fata celor peste 300 de spectatori, ce vor dori sa petreaca in - Maratonul Operei - din ultima noapte a lui 2008.

Mai am doar cateva zile pana la Repetitia Generala...

Sunt racit praf. Apoi inimioara mea urla si ea ca nu' s ce...Si vin vesti grele mai mereu. Radu S. a dat bir cu fugitii. Ender, Nelu, si Gabi se ascund in continuare...Catalin a reusit sa isi faca praf genunchii intr-un salt entuziast si probabil trebuie operat. Cristian e apasat de proiectul cu "Ceata lu' Vurtejanu", mai toata ziua sustinand auditii pt. instrumentisti...curand oare va trebui sa urmez sfatul, de a nu mai lucra cu prieteni si cunoscuti si sa pornesc sa angajez oamenii de la "Mica Publicitate" ca mai toti...?

In avanpremiera am sa postez si planul de productie pentru acest eveniment. Poate voi reusi sa am un feedback.

Cu Dumnezeu Inainte!

Phoenix - Baba Novak

In frigul ce va cuprinde totul curand, razbate glasul unei formule devenite amintire acum. Alaturi de atatea proiecte faine, Phoenix porneste si ea pe drumul pribegiei. Cu Cristi Gram la chitare, Ovidiu Lipan la tobe, Iosca Kapll la chitara bass, Mircea Banicu vocal, Manni Neuman vioara si Nicu Covaci chitare si voce, Baba Novak isi ia ramas bun de la oamenii lui...Fie sa renasca!

Filmari pe valea Tisitei

Zona cascada Putna
Peisaj selenar la Vulcanii Noroiosi
Catalin si mica noastra improvizatie pentru Panasonic
Manastirea Lepsa un loc unde veti fi intotdeauna bine veniti
Au vandut tot...acum si
Frumoasa vale a Putnei din balconul camerei noastre

Sfarsit de zi in valea Putnei, nici o legatura cu zona din Bucovina cu acelasi nume....

Nelutu, dl. Iulian si Victor la masa cu pastravi si vin fiert (de la dr. la stg.)

Interviul cu Maica Stareta de la Man. Lepsa

Filmari in pustietatea de la Marasesti ce candva a fost mandria Neamului Romanesc

Catalin si Victor in fata bravului "MAN" in dimineata plecarii spre casa...

Nici nu am terminat bine filmarile pentru seria "EROI" serie deschisa de documentarul despre viata si jertfa unui tanar pilot de vanatoare roman arestat si inchis 15 ani in cosmarul numit "Experimentul Pitesti", ca am si pornit spre Vrancea unde am reusit sa filmam cateva zone fantastice.

Iesind din Buzau am filmat rand pe rand Manastirile Ciolanu, Ratesti, Brazi, Lepsa, intrand in zona Vulcanilor Noroiosi, Cheile Tisitei, cascada Putna si terminand expeditia noastra cu cateva cadre trase in tristul monument de la Marasesti.

O tura grea avand in vedere oboseala acumalata in acest sfarsit de an, cu o echipa mica dar inimoasa, formata ad-hoc, care a reusit sa realizeze cateva interviuri faine, conturand un material video care sper sa ajute viitorului documentar pe care am de gand sa il realizez in aceasta poate ultima zona salbatica din tara.

Am dormit la singurul hotel din valea Putnei unde am mancat pastravi si am baut vin fiert (mai mult eu caci Catalin nu s-a impacat deloc cu ei) am calatorit cu "MAN-ul" domnului Iulian care a reusit sa faca fata vremii capricioase si traficului...vrancean si am reusit ca intr-o zi si jumatate sa acoperim tot ceea ce ne-am propus ca traseu si ca material video.

Camera a fost manuita rand pe rand de Catalin, care si de data asta a fost la inaltime, si de mine. Cu intentia de a va starnii curiozitatea despre o zona absolut necunoscuta circuitului turistic general dar acaparata deja de "salariatii mortii" cei care deja si-au plasat strategic vilele somptuase si jeep-urile in frumoasa vale a Putnei, abandonata si ea "istetilor" ca atatea obiective turistice ce puteau aduce bani, locuri de munca, popularitate si faima poporului roman, postez in avanpremiera cateva cadre inedite din filmarile echipei noastre pe Valea Tisitei in sfarsitul de noiembrie al lui 2008.

Orice suspin se poate transforma intr-o rugaciune

Scriu pentru ca am inceput sa uit.

Scriu pentru ca sper ca unora le va fi de folos. Desi suntem incapabili sa intelegem ceva din experientele altora. Am patit-o si eu atata vreme.

Scriu pentru ca curand raman atat de singur incat atunci cand se va deschide o noua lupta va trebui sa inteleg ceva pana la urma...

Scriu pentru ca acum inca e bine. Pentru ca e armonios. Pentru ca va fi rau. Curand

Scriu pentru ca ma ordoneaza. Scriu si in timp ce scriu imi dau seama ca nu stiu cu adevarat de ce scriu...

Uneori las oamenii ce ma inconjoara cu dragoste cu propozitia neterminata pe buze si fug sa scriu...desi detest sa scriu!

Si ca actor si ca regizor detestam sa scriu. Acum simt asta din plin operatorii, producatorii si clientii cu care colaborez...Ei vor "draft-uri", "opis-uri", si planuri de filmare cu scenarii nascute din brainstorming-uri tumultoase. Eu le spun si apoi le repet calm totul in nopti si nopti...pana cand cedeaza si totul se poate face. Altfel am scris suficiente scenarii, draft-uri de emisuni, de spectacole, de evenimente...Visez la ziua cand voi avea un asistent adevarat, care istet sa le zvarle la cos ca fiind desuete sau iesite din moda si sa arhiveze doar filmele, spectacolele, emisiunile sau evenimentele realizate...

Scriu si pentru ca am fost educat sa scriu. La facultatea de Actori, Maestrul Radulescu ne cerea sa avem un caiet de Actor. Acolo trebuia sa scriem tot ce se intampla. De la exercitiile pe care le invatam, pana la programul ce trebuie sa il aibe un Actor. De la starile prin care trecem, lucrurile care ni se intampla, emotiile ce le parcurgem, pana la...viata noastra. Devenea un jurnal apoi. Cu timpul ceva atat de intim si de apropiat incat la unii devenea Crez.

Iar el devine Lupta. Si Maia si Puric si Piersic si...mai toti cei care am trecut prin mana Maestrului Dem Radulescu au avut Caiet de Actor...

Scriu pentru ca alaturi de Maestrul Dem Radulescu, din prima clipa cand mi-a intins mana zambind, pana in ultima zi cand i-am vegheat sicriul, caci doar moartea ne-a putut separa, niciodata despartii, am fost Actor. Asa am fost tratat. Si nu numai eu. Toti elevii dansului. De aceia ne-au si urat atat de tare...mai toti

"Generatia asteptata" ne-au strigat unii...Habar n-am. Nu cred in titluri sau in "patalamale". Ce este cert pana acum...Generatia mea - 1998 este ultima generatie de Actori condusa de Maestrul Dem Radulescu. Restul e viata.

Scriu acum, cand tocmai am parasit conversatia cu dragul de Cata in care planuiam o noua investitie pentru micuta mea firma de productie. Incercand sa il fac sa uite de urat...i-am trimis pe genialul Zamfir acompaniat magistral de trupa Phoenix intr-un unic si irepetabil concert in care dintr-o sala plina ochi de rockeri, nu se aude nici musca. Momentele in care "sala misca" cum spun tehnicii din teatru le simti doar cand "durii" aplauda dupa fiecare solo a lui Zamfir, Manni, sau Covaci cei care au readus in constiinta publicului "Balada" lui Ciprian Porumbescu, piesa in care cred ca regasesti tot chinul Neamului Romanesc...

Scriu pentru ca e ziua mea. E ziua mea de ceva timp...si scriu si pentru ea. Astazi Crestinii - Ortodoxi praznuiesc pe sfintul Victor. Care a fost un mucenic. Adica unul ce a fost ucis pentru ideile ce ii strabateau constiinta. Alaturi de sfantul Mucenic Victor, serbam si pe Sfintii Mucenici Mina, Vichentie si pe sfanta Mucenita Stefanida, alaturi de Cuviosul Teodor Studitul.

Scriu uneori ca sa imi opresc lacrimile. Caci am mai invatat ceva...

orice suspin se poate transforma intr-o rugaciune....

Phoenix

Este ziua mea. Am muncit. Greu am castigat niste banuti. Acum imi pregatesc muzica. Spre ziua ma duc la biserica sa ma inchin, apoi voi porni la cumparaturi. Cand termin, matur curtea, pana seara fac curat si apoi ma spal. Aprind focul si scot vinul de la rece. Pun pe o tepusa carne la facut si imi astept oamenii. Este ziua mea. Astazi crestinii-orotodoxi il sarbatoresc pe Sfantul Mucenic Victor.

Mai pustiu...

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De cand ma simt tot mai bogat de tine,
Si-mi stau pe tample soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine...

Husseinu' din america...

Ce gluma sinistra...

"Alegerile americane"..."Poporul american"."Democratia a invins, Obama presedinte"
Prilej pentru baieti sa se distreze ca la balci. Scoatem si o imagine de televiziune in premiera absoluta! "Holograma" ia fiti atenti aici. E unic!

Cu 36 de camere de luat vederi odata...pac!

Doamne Dumnezeule ce gluma sinistra...

Doar atat, si va las sa plangeti in continuare de ce va urma:

"aaaamerica" are un presedinte musulman pe care il cheama...Hussein !

restul va povestesc astia pe la tv & co...

Vurtejanu si auto (part. 1)

Hotarat lucru, anul acesta a fost si spre " domeniul" auto pentru mine. Intai m-am intalnit cu regizorul Radu Muntean la seria pentru "Logan" apoi in munti cu Marian Crisan pentru camionul "Tatra"...si eu care circul cu o biata Lada tovaraseasca din '79...

Una peste alta iata o serie reusita pentru batrana "Dacie", acum cu fata machiata proaspat...

Ausweis.

Scot sângele ştampilat la vedere.

Mi se dă drumul.

Scot osul sculptat la vedere.

Întârzâi o secundă, dar mi se dă drumul.

Scot îndurătoarea limbă vorbită, la vedere.

Dicţionarele sunt pregătite, aşa că mi se dă drumul.

De ce vrei să treci, m-a întrebat moartea.

Sunt liber, i-am răspuns, aşa că nu am chef să-ţi răspund.

Ea a stat un timp descumpanită, apoi, mi-a dat drumul.

Am pe mine toate ştampilele.
Dacă vreţi să ştiţi

eu, unul, sunt în ordine,

mie mi se dă drumul...

Poezia "Ausweis" de Nichita Stanescu

Fotografie realizată de Andrei Fărcaşanu

Mereu a ta...

Mai vorbim despre emotii? Mai vrei? Mai am. Am toata povestea, intacta.

Epava nu ti-am trimis-o sa te distruga, ci sa-ti reconfirme ca e acolo si ca acolo va ramane veci-pururi. Sau macar pana cand pentru noi nu va mai conta. Si ca nimic n-a fost parere. Epava-bucurie. Stii, chiar si nunta calugarului preot...e tot de la Dumnezeu. Nu te baga.

Sa nu te lasi... Nu exista consolare pentru suferinta ta cu tata... Dar sa nu te lasi...Mama a facut accident vascular cerebral la fix 42 de ani...A fost o pareza care s-a retras. Roaga-te, ma rog si eu... Poate te duci pana acolo... Daca vrei, mergem impreuna... Cu masina, ca noi tot nu zburam dacat fara aparate...

Micutul tau vaporas este ditamai vaporul si n-a dat niciun semn ca piere, fiindca e acolo si e decis sa ramana. Oricum, cat suntem noi, e si el. Iar prin inexplicabilele Vama si 2 plutesc nu numai amintirile tale nebune, ci noi insine, intregi, in toate zilele si noptile noastre. Suntem acolo, uite!

Plonjam in toate visurile noastre, in smoala marii si dementa cerului din crucea noptii, in mirosul si mugetul nemarginirii, in stralucirea orbitoare, cunoscuta si recunoscuta a diminetilor, in gustul de metal al furtunilor, in spinarile calde ale corturilor, in ceva-ul ala pe care nimeni, niciodata, nu-l va putea numi, dar pe care noi l-am definit ori de cate ori ne-am iubit acolo, cu nisipul soptitor dedesubt...

Si uite, plang de dragul frumusetii...Mereu a ta.

Cand ne mai vedem?

Cu mic cu mare am ajuns in mahalaua Chitilei, la scoala 184. Perfect inchisa si bine pazita, in mare zi de sarbatoare a crestinatatii, fundal perfect pentru micutul dar inimosul nostru grup.
La capatul tramvaiului 45, incepem sa facem cunostiinta unii cu altii.

La metrou, elevi din clasele primare impreuna cu proaspatul lor profesor de religie.

Si iata-ne voiosi la baza dealului inconjurat de forte politienesti, garduri, si asa mai departe...

Potret de copil.

Doua prietene

Am aflat impreuna despre viata Sfantului Dimitrie. Multumim dom' profesor Cristian!

Doi prieteni.

Imensa scena, fotografiata cu un zoom de 500. Am avut bucuria sa descopar acolo, pe inimosul staret al Sf. Manastiri Sinaia, Arhimandritul Macarie Bogus.

Cei doi colegi. In prim plan, proful de istorie, cel care s-a alaturat pana la capat grupului nostru.

Asteptand cuminti sa le pregatim o gustare, copii faceau planuri !

Rugaciunea si...

la masa!

Poza de final. Obositi dar inca entuziasti.

Si iata-ne porniti cu mic cu mare, sa ne inchinam la marea sarbatoare a orasului nostru, Sfantului Dimitrie ocrotitorul Bucurestilor. Emotiile sunt mari ca in fiecare an, dar parca anul acesta este ceva mai special. Venirea in tara a marelui apostol al crestinatati, sfantul apostol Pavel, cel ce ne-a lasat cea mai fantastica definitie a "stari de Dragoste" (a doua epistola a apostolului Pavel catre Corinteni) contribuie din plin la amploarea acestui eveniment.

Il am alaturi si pe Catalin, care are timp ca si noi, cei batrani, si de scoala si de filmari si de cariera si de firma si de events-uri si de planuri. Se implica, gandeste, actioneaza si rezolva intr-un fel nemaipomenit.

Pornim de dimineata spre mahalaua Chitilei. Acolo in loc de douazeci, ne asteapta doar sase copii. In loc de parinti care au promis sa ne insoteasca, cativa caini si un paznic de scoala binevoitor. Lasam pe "batrana Gabriela" la repaos si luam un tramvai spre "lumea civilizata" apoi schimbam doua metrouri si iata-ne la baza dealului.

Ce a ramas dupa socul in care multimea manata de tigani si jandarmi a pornit sa urle si sa calce totul in picioare...?

Copiii au ramas sanatosi si nu au resimtit tragedia. Bucuria ca am ajuns impreuna cu Cristian la starea de echipa. La starea in care am luat instantaneu aceiasi decizie fara a ne vorbi. Fara comentarii inutile sau reactii violente vis-a-vis de furia cu care eram agresati toti. In multime am dat si de profesorul de istorie al copiilor, colegul lui Cristian, ce s-a alaturat bucuros grupului nostru.

Impreuna am urcat dealul in liniste, am aprins lumanari si ne-am apropiat de racla, cam pana la 20 de metri de ea. Ne-am tinut de maini rugandu-ne fiecare in felul nostru. Am imbracat copiii si am asistat la slujbele ce insoteau intregul eveniment. Tarziu in noapte am coborat cuminti spre "magazinele" ce vindeau tot felul de kitch-uri care mai de care mai grotesti...

Am gasit si lucruri frumoase acolo. Bine ascunse spre mijlocul targului, acolo unde numai curiozitatea copiilor si curajul nostru, ne-au condus in marea de oameni ce alergau haotic dintr-o parte in alta, incercand sa nu se calce pe picoare in bezna "magazinelor" fara energie electrica. Am cumparat copiiilor iconite ce infatisau pe Sfantul Dimitrie, metanii si cruciulite. Cristian a scos pe rand paine, pastrama si mustar, eu am cumparat apa si sucuri. Am scos o bucata de ziar si ne-am asezat pe jos. Am facut sandvisuri, am facut fotografii, am mancat, ne-am rugat si am pornit sa conducem copii acasa.

Metrou, tramvai, oboseala, picioare umflate, spatele care doare rau, frigul ce musca din noi, si amintirea incidentelor, toate au disparut...doar memoria afectiva le retine intr-un colt destinat acestui articol.

Cei sase copii au concluzionat zambind: Va multumim, cand ne mai vedem? Putem sa facem si o excursie impreuna?

Le-am multumit si noi lor, apoi ne-am bucurat ca sfantul Dimitrie ne ocroteste si ne-a tinut impreuna sanatosi. Am regrupat in batrana Dacie si am sfatuit putin urmatoarea lupta, apoi ne-am vazut de drum. Multumesc Cristian, multumesc Catalin. Slava tie Doamne pentru toate darurile tale!