Se afișează postările cu eticheta Cartile. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cartile. Afișați toate postările

17 feb. 2024

Dragă Mihai

La mulți ani plini de sănătate și împliniri frumoase! 
 
Deși continui să te admir nespus dacă vei continua să îmi spui "nenea Victor" de fiecare dată când ne vedem sau ne auzim...
 


Vă semnalez noua carte din seria “Jurnalul unui burlac.Dragă Mihai” scrisă de Mihai Bendeac, un Artist și un Om rar! Cred că este important să știți ca toate fondurile rezultate din vânzarea acestei cărți vor fi direcționate către construirea noului corp al Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”
 
"O puteti achiziționa din diferite motive: ori pentru că v-a plăcut prima din serie, ori ca să faceți o faptă bună" 
 
Fotografii preluate de aici
© Victor Vurtejanu
actoru.ro

4 dec. 2023

După o vreme

După o vreme înţelegi diferenţa subtilă
dintre a strânge o mână şi a încătuşa un suflet,
şi că dragoste nu înseamnă reazăm,
şi că anturaj nu înseamnă siguranţă.
Şi începi să înţelegi că săruturile nu sunt contracte,
şi nici cadourile promisiuni,
şi începi să-ţi accepţi înfrângerile
cu capul sus şi ochii deschişi.
Și înveţi să-ţi construieşti drumurile în ziua de azi,
pentru că pământul zilei de mâine este incert,
şi viitorul are obiceiul de a se prăbuşi în mijlocul zborului.
După o vreme înveţi…
că chiar şi lumina soarelui răneşte când te expui prea mult.
Aşa că plantează-ţi singur grădina şi împodobeşte-ţi sufletul,
nu aştepta pe altul să-ţi aducă flori.
Şi învaţă că tu chiar poţi să înduri…
că tu chiar eşti puternic
şi că tu chiar valorezi ceva…
Şi înveţi, şi înveţi…
cu fiecare zi care trece înveţi.
© Victor Vurtejanu
actoru.ro

15 iul. 2023

Moștenirea, Mihai Mălaimare

 
Neobosit, dăruit fără rezerve, creativ și rodnic, maestrul Mihai Mălaimare, fondatorul, actorul și regizorul Teatrului Masca, m-a emoționat profund, din nou. 
 
Destăinuind despre măști, teatru non-verbal și...viață, ne reamintește încă odată că viața trebuie trăită cu dragoste, cu iubire de aproape, cu pasiune și respect față de muncă, de credință.

MOȘTENIREA - filmul, cartea, spectacolul, proiectul educațional și mai ales frământările drumului. Către creație, către bucuria de a-ți împlini destinul și de a lăsa ceva, moștenire.
Iubind vom învăța să vedem și vom învăța să ne apărăm!
 
 
"A te naște actor, nu este cea mai mare fericire. Ca să faci teatru, este foarte simplu, urci pe scenă și ești. Dacă nu ești în stare să fi, atunci nu mai urca."
 
fotografiile - capturi din filmul MOȘTENIREA - Mihai Mălaimare, pe care îl puteți descărca și viziona apoi, de aici
© Victor Vurtejanu
actoru.ro 

29 mai 2023

Maestrul, Mihai Mălaimare

 
Din binecuvântate pricini mi-a fost imposibil să ajung la timp ieri, 28 Mai, ora 11.00, la Bookfest, pentru a participa la lansarea cărții "Teatrul Naţional, aşa cum l-am iubit" scrisă de, maestrul Mihai Mălaimare. Câteva minute ce se adună în jumătăți de oră, fac diferența între a fi și a nu... Regret mult.
 
Nu, pentru autograful dorit care lipsește acum paginii de gardă a cărții scrisă cu multă dragoste de către actorul, profesorul și marele suflet, maestrul Mălaimare. Îmi pare rău pentru că nu i-am putut fi aproape într-un moment deosebit! Anii trec, actorii sunt tot mai dezbinați, ceva esențial dispare din breaslă și era important să fiu acolo.


Vă îndem cu căldură să citiți  tot ceea ce a reușit să publice, maestrul ! Veți pătrunde în lumea tainică, din spatele scenei, cu "La început a fost gestul", "Statuia Vivantă", "Actorul, Clovnul și Bufonul", "Caleașca aurită", "Caietele Masca",  "Șansa" dar în special cu acest nou volum de memorii și interviuri, unic, cred eu, scris din toată inima cu pasiune și dragoste, despre Actor și Teatru! 
 
"Pentru mine, el este aşa cum l-am cunoscut eu, cum l-am slujit eu, şi sunt mândru, foarte mândru, că acolo, între cutele scenei mari, se plimbă adesea, la ceas de linişte, şi umbrele personajelor mele, semn că l-am iubit cum trebuie"
 
editura RAO, 2023
fotografia cu maestrul Mihai Mălaimare preluată de aici

2 apr. 2023

Nichita


Mă ridic şi spun:
dacă poţi, uită şi nu-ţi aduce aminte nimic
decât numai întâmplările tale şi atât.

Miră-te de tot ce ţi se întâmplă,
miră-te de tot ce vezi,
atâta timp cât ai să te miri
eşti salvat.

Da

© Victor Vurtejanu



17 oct. 2022

Dumnezeu nu vorbește cu nimeni

 

de ceva vreme
aud despre mine aceleași povești
mai toate urâte mai toate triste
și mă bucur.
 
nu-mi fac sânge rău
fiindcă aud că Dumnezeu nu vorbește cu nimeni
despre nici unul dintre noi...


28 sept. 2022

Mineriada '91

 

Durere, lipsă de speranță, lipsă de încredere în orice viitor, dorința acută de a fugi oriunde... Nu tot ce am văzut am putut fotografia. O explozie a răului absolut, a inumanului, a tot ce este mai rău în ființa aproapelui. Mineriadaele au fost cumplitul moment al începutului distrugerii speranței, cum a fost și acel 10 august 2018, cum, în rații mici, vedem în fiecare zi, ca un zgomot de fond, nu că ar fi cineva cu bâte și bastoane pe stradă să ne arate ce e bine și ce nu.

Dar asta rămâne posibil oricând,
din cauza acelui început.
 
albumul MINERIADA '91 - Dinu Lazăr, poate fi comandat aici 
 

17 ian. 2021

Sebastian, Jurnal


"E o numărătoare tristă: nu mai este una deprimantă. Îmi spun fără să bravez pe nimeni şi, mai ales, fără să mă bravez pe mine însumi, că nu vom plăti vreo dată destul de scump dreptul de a fi singuri, fără jumătăţi de amintiri, fără jumătăţi de afecţiuni, fără jumătăţi de adevăruri."
Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944
© Victor Vurtejanu

26 aug. 2020

O redută în calea uitării

A spune, de mâine devin intelectual, nu este totuna cu a porni către mall să îţi mai cumperi un rând de haine roz. Că ne-ar sta mult mai bine să promovăm valorile culturale decât să ciordim logo-uri pentru "brand-ul de ţară" (ce o mai fi şi aia), o ştie toată lumea. De ce nu se aplică, rămâne un mister...

Continui, naiv, să vorbesc despre maeştri, într-o luptă total inegală şi dezarmantă, cu prostul gust ridicat la rang de religie. Sunt câteva nume pe care dacă le pronunţi în afara teritoriului românesc, oamenii tresar. Devin atenţi şi observi imediat că atitudinea lor se schimbă în mod plăcut. Unul dintre aceste nume este şi cel al olteanului Ioan Negulescu, redevenit Jean Negulesco, artistul ce a realizat peste 50 de filme la Hollywood. 

Vei găsi date biografice şi mărturii despre singurul regizor român nominalizat la Premile Oscar, artistul ce a colaborat cu Marilyn Monroe, Betty Grable, Sophia Loren sau Lauren Bacall, dacă vei fi curios să cercetezi dincolo de bruiajul informaţional ce s-a aplicat pe cultura românească.

Semnalez nu doar cartea "Drum printre stele" de Jean Negulescu apărută la Editura Meridiane în anul 1989, dar şi dramatica poveste a unui destin remarcabil, administrat dezastruos de guvernări total străine de nevoile şi destinul acestui neam. Când vei trece prin Craiova natală a acestui artist, nu te vor întâmpina decât luptele de stradă dintre clanurile ce stăpânesc oraşul. 

În zadar vei căuta casa memorială Jean Negulescu. A fost vândută de primăria oraşului...

În zadar vei căuta cinematograful Jean Negulescu. A fost scos la închiriere...


Cultura românească, intelectualitatea şi oamenii de spirit, mulţi, puţini, câţi ne-a dăruit Dumnezeu ca neam, sunt la fel ca acum 50 de ani, primele pe ordinul de distrugere al ocupantului. Nimic nu a înspăimântat mai mult, decât ofiţerul demn şi curajos ce îşi conducea plutonul către întâlnirea cu destinul. Odată eliminat, oastea s-a risipit şi s-a împărţit...

Jean Negulescu – “Drum printre stele” - o poveste cum nu vei mai întâlni prea curând.

15 iun. 2020

Mana curenta


Prima dată, am auzit expresia asta din gura vecinului terorizat că luam luciul balustradei pe care mă dădeam, ca orice puştan crescut la bloc, pornind de la etajul al 10-lea până jos, la parter, zilnic, până mă ustura curu'..Cumva, pentru multă vreme, mi s-a înşurubat în minte ca fiind ceva legat de curentul electric...

Târziu, când munceam în fabrică la Atelierele Griviţa, ca "lăcătuş-mecanic" - de fapt, trăgeam până înnebuneam "la şaibă" şi furam la greu "glumele de autobază", gen "ulei de pilă"...etc.. a venit în imensa hală, unde se desfăceau uriaşe boghiuri de pe vagoanele CFR, un nene îmbrăcat cu halat bleumarin, călcat la dungă, cu ecuson colorat în piept şi creion pus strategic "la ureche", agitând câteva foi pline cu instrucţiuni şi "şchiţe". Vizibil tulburat, transpira abundent, pentru că nu era învăţat să vorbească unor maimuţe murdare din cap până în picioare de ulei şi şpan de aluminiu, ce molfăiau nonşalant, chiştoacele stinse de "Carpaţi fără"... şi se uitau la el, ca la un bou...

Tipul venise "pe linie de NTSM". Dacă nu ştiţi ce este asta, aţi pierdut unele dintre cele mai tragi-comice şi burleşti, scenarii născocite de minţi preocupate doar să îşi frece "ness-ul" zilnic "până la spumă", prin birourile de conducere, din fabrici. Erau supranumiţi "TESA"! Grei şi importanţi, frecau tot ce puteau, departe de maimuţele murdare, boghiuri sau şilduri ce trebuiau "debavurate" la pilă, de absolvenţi de liceu, fără..."pile". Şi pe linia asta de vrăjeală si norme ce nu se puteau aplicau niciodată, maistrul ăsta m-a luminat!

Am aflat (cu greu, este foarte adevărat) că ceea ce credeam eu că se cheamă balustradă, "pă şchiţa NTSM" se numeşte: "mâna curentă"! Şi dacă nu te ţii de ea...cu mâna ta...te rişti!.
-"Că 'ntreprindierea, băă..maimuţeeelor!, nu răspunde dacă aluneci şi crăpi! Clar?"
©Victor Vurtejanu

18 mar. 2019

Singur printre poeţi.


- Surioara draga, am...
Am venit sa-mi dai și mie...
Pan’ la primavara...
- N-am.
- ...un graunte... ai o mie.
- N-am.

- Dar toata lumea stie:
E doar lucru cunoscut.
- Am, da’ nu vreau
sa-mprumut!
Astă-vară ce-ai făcut?
- Am cantat...
- Acuma joaca!
- Imi e foame, c-as juca...
- Joaca...
- Nu ma enerva,
Ca-s nervos... imi dai, or...
- Ba.

- Esti zgarcita...
- Ma inchin.
- Da’ o sa te-ntind putin.

Si-agatand vioara-n grinda
Greieru-nsfaca furnica
Si-ncepu „sa o destinda”.

Si-a batut-o zdravan, vere!
Apoi s-au oprit. Tacere.
Amandoi stateau ca muti.

- Ei, acuma ma-mprumuti,
Surioara?
- Cu placere.

Greierele şi furnica - Marin Sorescu

6 oct. 2018

Spovedanie fără voie - Eugenia Şerban


Fara voie, nu pentru ca incalc vreo cutuma,
dar...

Avand sansa sa o intalnesc cu multi... uf !...multi ani in urma, sa fim colegi in scoala de teatru, mai tarziu parteneri de scena in cateva spectacole frumoase, sa facem turnee, sa petrecem zile si nopti in discutii, sa ne contrazicem chiar sau sa consimtim armonios...as fi fost tentat sa spun ca o cunosc destul de bine pe Eugenia Şerban.

As fi gresit...

Dincolo de cariera publica, de fard, frumusete si zambete, actorul, dispare lin dupa fiecare spectacol, catre viata sa. Acolo este uneori si mama si tata, platitor de impozite si biruri, gospodina si deseori militant activ in aceasta jungla urbana, ce ne-a cuprins ireversibil pe toti.  

Eugenia reuseste sa depaseasca, tulburator pentru mine, de fiecare data pragul imposibilului, al lehamitei, sau al unei asa-zise sigurante asigurata de o cariera artistica meritorie, inceputa inca din anii '80, ca actor in Teatrul de Stat Turda. O face demn, cu statornicie si fara patima, construind pas cu pas, depasind inteligent orice obstacol in  lupta pentru fiecare vis al sau. 

O dovedeste pe deplin si noua sa reusita, pe care o semnalez cu mare admiratie!  
Volumul "Particularitatile creatiei actoricesti de la scena la universul media" - autor Eugenia Şerban, fotografii Constantin Tanasa, grafica Cristi Roman, editia I, Editura Universitara.

Dincolo de felicitari si ganduri bune pentru tot ceea ce inseamna astazi Eugenia Şerban,  va invit sa o revedeti pe scena, acolo unde straluceste, dand masura talentului si profesionalismului sau. O puteti revedea in spectacolul "Spovedania in fata luminii", regia Constantin Rădoacă, Duminica, 4 Noiembrie, ora 19.00, la Sala Rapsodia din Bucuresti.

3 sept. 2018

Limba germană. Exerciţii ilustrate grupate tematic


Semnalez cu mare placere o noua aparitie de exceptie realizata de doamna profesoara Kristine Lazăr. Lucrarea "Limba germana. Exercitii ilustrate grupate tematic", cuprinde exercitii de vocabular pentru cei care au depasit nivelul de incepatori, dorindu-si sa inteleaga uşor texte din ziare, reviste, literatura, emisiuni pe diverse teme etc.

Kristine Lazăr este autoare şi coautoare a mai multor carti de invatare a limbii germane cu o vasta experienta didactica. A predat germana la toate nivelurile la Goethe-lnstitut din Bucuresti, precum si in tara si in strainatate.

Autoarea a condus nenumarate workshopuri pentru perfectionarea profesorilor de limba germana si s-a specializat mai ales in predarea vocabularului acestei limbi. Rodul preocuparii sale indelungate in domeniul metodicii predarii vocabularului limbii germane se regaseste si in prezenta carte, aparuta la Editura Niculescu.

Cartea poate fi comandata aici