Parcul de Odihnă şi Cultură şi Sport şi Agrement

Intrară în parcul ce nu de mult fusese terminat şi pus la dispoziţia celor ce muncesc. 

-Iată! îi spuse el. Bănci! Înainte, băncile erau instrumente marşave ale burghezo-moşierimii. Noi am lichidat-o şi viaţa merge victorios înainte. Iată aici bănci pentru muncitorii din fabrici, pentru lucrătorii ogoarelor, pentru intelectualii progresişti, pentru truditorii slovelor, într-un cuvant, pentru toţi oamenii muncii! 

-Da!, spuse ea. Şi cît de măiestrit sunt lucrate! 

-Fireşte, răspunse el, şi în glasul său se putea citi mandria ca o părticică dintr-însul se afla în acele bănci. Să ne aşezăm. 

Luară loc pe una din mandrele bănci ale noului Parc de Odihnă şi Cultură şi Sport şi Agrement. El îi luă mîinile într-ale sale şi-i spuse: 

-Cât de frumoase sunt mâinile tale muncite. Nu ca ale aţâţătorilor la război! Pe acestea ar trebui să le cânte poeţii, să le slăvească artiştii şi pictorii progresişti! 

-Ce tot spui! 

Maini simple, ale unei tovăraşe ce nu-şi face decît datoria! 

-Nu!Cred că n-ai să mă înţelegi în mod eronat dacă în semn de aleasă preţuire ţi le voi săruta. 

Aşa făcu şi apoi o îmbrăţişă viguros, privind-o în ochii ei luminoşi. Dinspre Răsărit, soarele îşi revarsă razele. Oraşul trăia o viaţă nouă.