Pomenire

Vinerea Mare sau Vinerea Seaca cum ii se spune in batrani... Cerul plange si alege pe cei ce reusesc sa-i aduca slava Mantuitorului rastignit intre talhari...

Din ce in ce mai putini sunt cei care ajung cu sufletul in Biserica... Formalismul, grija de prea multe si ispte neinchipuite candva, lovesc mintea si inima celui ce ar putea sa se rupa, o clipa macar, din iuresul si goana catre nimic...

Cantam Prohodul Domnului cum putem. Unii cu patima, altii tristi si ingandurati. Suntem o mana si ne vom risipi din ce in ce mai mult. Asa sta scris si realitatea este doar oglinda fidela a desertaciunii si deznadejdei ce a cuprins inima romanului...

Nu stim sa ne ascultam, suntem mult prea grabiti in a ocroti gunoiul. Durerea musca dar nu bagam de seama decat prea tarziu... Iesim afara in ploaie, buluciti precum oile fara stapan, lasate de izbeliste. Incercam sa biruim intunericul ocrotind jertfa Luminii ce ne calauzeste. Clopotul rupe tacerea noptii. Privesc printre picaturile de apa catre cei ce stau in balcoane cu cate un bot de lumanare. Ii aureoleaza lumina televizoarelor ce ii asteapta fidel, rabdator...

Ma rog in taina multumind Domnului ca sunt in viata si ca pot inca sa aleg. In jurul Sfantului Epitaf s-a intamplat cea mai impresionanta dintre slujbele ortodoxiei, utrenia sambetei celei mari, intr-o Romanie guvernata de iepuras si urari prins sms...

Ne intamplam tanar sau batran, o mana de oameni ce astazi fac pomenire inca, de sfintele, mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Mantuitorului.

Doamne, iarta...