" - Si stoooop...! O vedem. Linisteeee...!"
Numar incet in gand pana la cinci. Si apoi inca cinci si inca cinci. Gafaiala s-a mai domolit. Inima pompeaza, pompeaza, creierul e electrizat si suvoiul de transpiratie curge rauri pe spinarea inca incovoiata de efort. Stiu ca m-am lovit dar inca nu simt. Inca sunt mult prea plin de adrenalina. Bag inca o serie de cinci respiratii... Asaaa acum o sa pot respira mai usor. Mai bine, mult mai bine. Inca nu ma misc pana nu se termina dubla de vizonat ca iar le vin idei. Noroiul se intareste si face crusta pe pantalon insa in ghete e inca moale si racoros. Caut un bine in fiecare gaza din mocirla asta imputita...
"- E bineeee ! Ramane ! Scoateti actorii, mergem la urmatorul set !"
E bine ! Daca e bine, atunci e bine. Gazele m-au iertat ca le-am invadat groapa si ma vor lasa in drumul meu. Mereu la post eroica garderobiera, mama ranitilor, cu care as face zece copii daca nu as fi insurat si falit, imi intinde un pahar cu apa calda si o tableta.
"- Ai timp. Ia-o usor ca mai ai de tras ! Vaca aia a privit in camera si Mister vrea sa refaca secventa anterioara. E briefing cu americanii! Vedem ce iese, dar iesi odata ca daca te lipesti, nu te scoatem nici cu buldozerul din groapa !"
Da, trebuie sa ies... insa imi mai iau timp pentru ca dupa ce ma "racoresc" o sa ma doara. M-am lovit in cadere dar o sa bag un ketonal forte si ketonal-ul forte imi papa ficatul si...si... Dar am timp ! Asta e important. Sa stii ca ai timp!
Ies, zmulgand noroiului cate o gaza iubareata de actor prost platit si tavalit prin noroaiele far-westerns-urile, concepute de meseriasi bilionari si incropite in bugete fantomatice, prin padurile Snagovului.
Cateva respiratii necesare si...ies din putoarea asta incalzita de reflectoare si suflete amarate, dar calde. Un pas si apoi alt pas. Rulota...! Un ceai, un prosop jilav, o tigara, un gand, un alt gand, un film, alt film,
o viata, alta viata...
