29 iul. 2013

Conserva ta de suflet


Atunci cand ne apuca lehamitea fugim. Cautam sau inventam locuri desarte care sa ne primeasca sufletul impovarat. Desarte pentru ca nu trebuie sa ne afle, nu trebuie sa contina nimic aducator de emotie. Impersonale, emo-sterilizate acestea trebuie sa ne satisfaca doar cele cateva trei, patru dorinte de baza…
Odata gasite le umplem cu foarte mult eu si tinem mult spatiu gol gandit pentru nou, pentru vis, pentru rodul cautarilor…

Undeva intr-un ungher nevazut, poate un ram de ADN, poate un fir de jeg uitat printre degetele de la picioare isi face loc parsiv si paralizant si picatura letala de amintire care va ramane inactiva precum conserva de bulion uitata in frigider de pe vremea cand gateai pentru prieteni…

Si incepi sa te remodelezi. Cauti, pozezi, imp-le-men-tezi, copiezi ca un disperat forme fara fond, incepi sa te speli de stramosii prafuiti, te alinti cu briose la micul dejun si Chopin la lumina lumanarilor ce-ti insotesc masa din conserve si plastic pe care iti vei fi cheltuit bruma de agoniseala si iti minti somnul cu regasirea din zori a spatiului gol dar rece pe care iti promiti inca odata ca il vei umple cu visele tale…

Daca ai fi nebun ti-ai observa simturile, firele corpului sau… conserva de bulion uitata in frigider. Ai deschide incet usa ca sa nu o sperii si ai astepta un pic in intunericul rece… Dar nu, tu nu esti nebun…

Esti doar trist si singur…

Si atunci te pierzi. In fiecare zi, incet, te pierzi, neauzit si nevazut. Iar conserva ta de bulion danseaza in imensul patinoar al sufletului. Va veti intalni curand. Aici, departe, reciclarea a ajuns cuvant de ordine. Din aceasta reciclare se poate hrani speranta de fuga a celui ce nu stie sa isi traiasca lehamitea… Din reciclarea sufletelor care isi cer amintirile, prietenii, copilaria, trecutul sau gustul, se compune mirajul necesar reclamei luminoase ce te indeamna la fuga.

Serviciul de reciclare iti suna la usa si cu detectorul lor iti probeaza locul gol creat pentru vis.
-      “Aici miroase a emotie, deci reciclati omul !

Cunosti legea asa ca te supui sau…fugi…! Dar intre timp esti deja batran, povestesti tuturor ce te asculta din mila despre ce program aveai tu la munca, despre cafeluta bauta in cele 8 ore de facut nimic… despre pruncii tai sau primul nod de cravata de la mult prea largul costum al tatei imprumutat pentru ceai… Si batran fiind, recunosti…

-“Da, am o conserva de suflet domnilor ! Va rog sa ma iertati… stiu, am gresit, insa sunt batran si ma gandeam ca odata…”

Plansul copilului din tine sau urletul fiarei ce devora candva viata isi va primi acum cuminte numarul din randul celor ce au indraznit sa isi pastreze farama de suflet in marea, devastatoarea dar superba lor lehamite…

23 iul. 2013

21 iul. 2013

Modelul suedez e cu...munca !





Mult laudatul model suedez iti este clar odata ajuns aici !

In orice clipa poti invata ceva si invata sa te descurci singur ! Asa ca ne-am orientat si... ne-am apucat de treaba. Daca ne iese facem vernisaj cu lautari si wurtsti cu gem pe grill !

20 iul. 2013

Växjö - escala necesara

Trecand de perioada de aclimatizare - diferenta de altitudine, apropierea de pol, clima schimbatoare si umeda - care m-au tinut prizonier in casa, astazi am hoinarit putin prin minunatul Växjö, oras din tinutul Kronoberg.

Legenda spune ca undeva prin anul 1000 la sfarsitul erei wikingilor misionarul englez Sigfrid, soseste in Växjö ramanad in istorie ca primul mesager crestin din Suedia. Astazi orasul te intampina cu adevarate oaze de istorie, cultura dar si modernism, ansamblate inteligent si cu mult bun simt intr-o arhitectura tipic suedeza.

Peste tot gasesti magazine de tot felul ocrotite insa de cultura si civilizatie ! Spatiile de recreere si zonele destinate exclusiv copiilor sunt nelipsite. Am tras si cateva cadre in fuga si mi-am promis o reintoarcere curanda in minunatul Växjö.













18 iul. 2013

Telemeaua


Ma' ala de porneste ca mine sa se uimeasca de oaresce in tinutul asta al Europei si nu isi ia cu el o bucata zdravana de telemea e eminamente pierdut ! Da' pierdut rau de tot...! Fara cale de intors sau de negociat !

'ntelectualul se uzmeste sa care cu el de bezmetic camere foto, video, laptop-uri, reportofoane, caiete, carti, ghiduri, GSM-uri, GPS-uri si mai stie Dumnezeu ce obiecte ce isi dovedesc neputinta atunci cand amaratul se aseaza la masa, se inchina si da sa guste din "aracetul" alb si molau vandut la pret de aur...pe post de branza...!

Marea, dar ce spun eu "marea"...I-RE-PA-RA-BI-LA GRESEALA este sa pleci de acasa ca bou' fara un bot' de telemea. Sau de cas... in cel mai rau caz !

Ca ajungi la discutii despre frontiere, curente politice, directii strategico-militare si planuri masonice din cauza unei amarate de branze...e doar preludiul angoasei ce te va dobori fara pic de glorie in plasa propriei tale nesabuinte...

Restul il va face zilnic Pavlov... ala cu reflexul lui nenorocit si cu prostia ta de a crede ca taranul din tine va fi vreodata satisfacut de regimurile "soft" pe baza de suc de tinctura de iod mixat la rece cu picaturi de Davilla si untura de peste, stropita din belsug cu ulei de ricin si lasata la dospit in bait de vopsea lavabila fezandata cu clei de oase, purtand la vedere inscriptia - BRANZA NATURALA DE

oaie..vaca...bivolita...capra...

Hai "Smaklig måltid" cum isi ureaza "europenii" de prin regatul de aici cand papa aracetul pe post de telemea si... sa auzim de bine ! 

17 iul. 2013

La pas

Am pornit la drum sa ma linistesc. Aveam nevoie fizica de liniste, de somn profund. Ritmul din orasul gri, forofota fara rost si agitatia isi cereau tributul. 

Am parcus 3600 de km catre nord. Acum sunt departe, in Suedia dupa ce am traversat toata Europa in cautarea unei oaze. Trebuie sa termin cartea inceputa. Sa definitivez materialul sonor pentru un nou CD si sa imi pun ordine in ganduri. Insa ma simt mizeraibil...

Aici totul este doar o vesnica alergatura dupa hrana zilnica. O vanatoare dupa pretul cel mai mic. Chinezariile din en-gros-urile romanesti aici se gasesc la preturi astronomice. Firmele mari, serioase si-au inchis portile. Nu mai gasesti nimic serios in tehnica audio sau foto. Industria auto este in colaps, strazile sunt pline de masini frantuzesti carosate in fibra de sticla...

Romanii misuna subversiv cu sepcile trase pe ochi si vorbesc in soapta, cautand si ei painea cu cel mai mic pret. In Germania administratora pensiunii unde am innoptat, a izbucnit in lacrimi dupa ce a vazut ca ne rugam inainte de a manca...

Sunt coplesit de senzatii noi. Speram sa regasesc putina energie, putina imaginatie, putina culoare...

5 iul. 2013

Act-actor-actorie (part. 1)

Respiratia accelereaza, pulsul o ia razna, auzi insa selectiv, vezi insa numai ce iti este necesar. Suprasarcina navaleste brusc peste tot organismul tau. Zilele si orele de pregatire la un actor antrenat actioneaza instantaneu si aplica protectii, controland, creand pas cu pas masura necesara.

Combustia interioara se desfasoara in parametrii greu de dus pentru un organism "civil", deloc deprins cu schimbarile bruste ale valorilor vitale de functionare. De aici "urmele" ce se impregneaza in intreg organismul. Profesorul meu Dem Radulescu ne intarea adeseori legatura aceasta "pavloviana", bazata pe un soi reflex dus aproape de nefiresc ce este traversata de actor inainte de momentul intrarii in scena.

Actorul limitat, superficial sau neinstruit ce si-a format doar un cadru stramt, sigur, spune el, de manifestare, pus in fata unei competitii reale care, vrei, nu vrei, distruge sablonul, schema construita in fata oglinzii, in momentele de suprasarcina actioneaza precum o gaina beata... Zgomotos pentru a-si elibera emotiile, nedozand nimic din acumularile repetitiilor, muncii cu sine insusi - atat de bine redata de Stanislavski - pierzand toata energia necesara startului, se prezinta in momentul inceperii actului artistic, stors ca o lamaie, haotic, pierdut precum naufragiatul in largul marii de singura bucata de lemn ce ii asigura un cat de mic coeficient de flotabilitate...

Suprasarcina produce uzura. Sapa fiecare fibra si rascoleste adanc fiinta la toate nivelurile sale de functionare. Dar constituindu-se ca o jertfa necesara, actioneaza atent in fiecare clipa, controland si mai ales calibrand starea generala, combustia interna necesara actului artistic inainte, in timpul si dupa consumarea acestuia.

Fara jertfa sa tainuita actorul ramane interpretul, uneori popular, lasat la voia sortii sau a unui public prea putin interesat de prefacerea artistica...