Arta din spatele banilor

O treaba nemaipomenita iese cand oamenii cu bani asculta un pic si de artist ! Publicitatea trebuie sa te incante si sa te invaluie, restul vine de la sine...

Casuta de vrabii

Intr-o zi jumatate cu putina atentie si rabdare am construit casuta de vrabii. Mare proiect nu este si nici nu cred sa fie multi amatori de "tutoriale" dar am facut cateva cadre pentru bucuria noastra si spre aducere aminte...

Intai am construit o macheta din carton dupa ce bineinteles ne-am documentat. Cu ea in brate am pornit sa cumparam materiale si sa incepem prelucrarea. Ne-au ajutat baietii de la "Brico" e adevarat nu cu lemn...ca in Romania este la pret de aur, ci cu debitarea OSB si operatiunile preliminare.

Desi ne-a prins noaptea am reusit totusi sa ansamblam casuta pentru ca a doua zi sa izolam, sa tapetam interioul si peretii si nu in utimul rand sa vopsim.

Pentru ca totul s-a incheiat cu bine, casuta cu pervaz si-a gasit locul in curtea noastra ! In caz ca va intereseaza aveti fotografii din fiecare etapa dupa care va puteti orienta sa faceti si voi cu putina atentie si dragoste un colt minunat in gradina voastra

Strutul ca traditie

La Muzeul Satului de targ e plin de te miri ce...dar musai "altfel" ca in rest totul e prea traditional si nu da bine, nu ?

Si musai sa filmam High Definition sa vada poporul cel dornic de oua de strut incondeiate...!

Weekend

Weekend...

Trecere razanta pe langa Festivalul Turcesc, admirat orchestra si costumele ienicerilor apoi balet amortit dar cu un Nae Alexandru exploziv de viu si talentat la Teatrul de Revista Constantin Tanase. Plimbare de voie pe Calea Victoriei in miez de noapte. Un popas relaxant la Humanitas cu carti asezate de-a valma, total necuceritor dar cu o terasa cocheta by IKEA unde am baut ceai verde si limonada la pret decent.

Putina odihna si apoi am dat navala la chinezarii. Templul Soarelui primtor, atent si delicios dar usturator la pret... Ne-am facut pofta, am ratat cateva fotografii, ne-am plimbat, am fugit de culturalii cu muzeele si aglomeratia lor... Una peste alta ne-am bucurat de vara ce a sosit navalnic peste noi si am ras...am ras... am ras...!

Cinci minute domnilor !

Clipele dinainte îl ţintuiau prizioner. Pe scaunul din faţa mesei de machiaj zăcea răpus un altul, niciodată el. Chipul ce îl privea din oglindă, rece şi de prea departe îi mai amintea din când în când de câmpia galbenă plină de maci roşii. Toţi vorbeau de bani şi de neputinţe iar el aştepta tăcut cârceii ce-i vor muşca din palmele obosite.

Larma din jur creştea cu fiecare clipă. Freamătul publicului ce trece prin toţi pereţii şi cheamă, acum părea istovitoare. Prea multe clipe dăruite clapelor alea albe de sidef, prea mult chin pentru ce va ieşi. "Cinci minute !!!" bubuie difuzorul de pe perete iar pozele din colţul oglinzii mânjite cu var şi cu ani, tremură încet. "Cinci minute domnilor şi doamnelor !!!" Şi...? Vor da iar drumul la maimuţă...!

Maimuţele ordonate şi cuminţi, melcii şi toată grădina zoologică, câtă a mai rămas, vor porni parada. În cinci minute pentru doar o oră, spre încântarea generală...Uite holul lung plin de dresori bătrâni şi versaţi, maimuţele ce aşteaptă ordonat, totul este pregătit şi totuşi el nu îşi poate lua gândul de la clapele lungi şi albe ce aşteptă cuminţi să îl strivească.

Pianistul va cânta, maimuţele vor dansa iar directorul satisfăcut îşi va încasa onorariul său de fost dresor ratat. "Pe vremuri existau elefanţii care salvau totul" mârâie bătrânii îngrijitori ce adună acum tot bălegarul doar într-un făraş. "Să vezi atunci ce înseamnă muncă...!"

Dar el gândea doar la clapele lui albe, de sidef, ce îl aşteptau cuminţi închise în cutia neagră scrisă cu litere aurii. Nimic din freamătul ce creştea nu îl mai putea face să zâmbească. Cânta-se cândva pentru el şi acum...

Muzica maestre !

Fotografie realizata de Calin Deac

De primavara

Intre repetitii si spectacole lucram cu spor la sediul Art & Fun Center ! Ca vorba cantecului: "Mai repar poarta, mai arunc din piane..."

Glumesc, nu aruncam nimic, ba dimpotriva ! Ne pregatim de un nou spectacol, cursurile de chitara si actorie incercam sa le pastram la aceleasi onorarii si curand speram sa gasim si spatiul necesar pentru un Art Cafe...dar despre asta mai povestim !

Work in Progress

Desi este cald si multi isi fac deja planuri de vacanta eu ma bucur ca sunt pe scena. Tragem din plin la ultimele repetitii cu spectacolul "O noapte taifunoasa" in regia lui Dan Vasile.

O echipa de actori superba si vie, muzica live, probe de costum, machiaj, lumini si multe altele ce compun un spectacol unic ce isi astepta in curand spectatorii in noul si cochetul Teatru Mignon deschis de curand in Bucuresti pe Bdul. Hristo Botev nr. 1.

In avanpremiera fotografii realizate impreuna cu colegii Liliana Perepelicinic si Nae Alexandru la finalul unei zile lungi dar fructoase.

 Asadar va astept in curand la teatru ! 

Of...Tati !

 "- Ce e Bobita, de ce oftezi ?"

Liniste... luuunga...! Bobita isi afunda capul in perna si doar un degetel, cel mai mic, ramane unica noastra poarta de comunicare...

"- Sunt supalata ! Rau ! Sa stiiii!

- De ce sufletel ? Ce s-a intamplat ?

- Of Tati, cum ce s-a intalmplat ??? Nu-mi plalce !!! Sa stiii ! Chiar nu-mi plalce !

- Ce anume tata ? Ce nu iti place ? M-am facut de ras ?

- Nuuuuu ! Adica asta imi place, ca esti amuzlant... Nu imi place ca vroiai sa o pupi pe femeia aia. Deloc, deloc nu imi plalce asta. In rest e bine si te iublesc ! Hihi...m-ai facut sa rad tati !"

Va povesteam aici ca am fost invitat de cei de la MediaPro sa filmez in serialul "Las Fierbinti". Aseara a fost distribuit pe ProTv episodul in care am si eu un rolisor si copilul a tinut sa ma informeze despre prestatia mea actoriceasca...

Inutil sa va mai spun ca peste tot a doua zi toti ma luau la ochi....

"- Ati mai slabit parca sau mi se pare mie ? Poate ca era de la haina ! Oricum m-ati facut sa rad...sunteti simpatic...semanati cu Piedone ! Ala adevaratu', nu primaru' ! Ca ala...a slabit !"

Fotografie preluata de aici

Drum nou

Multi sunt cei care sunt incapabili sa creada dar au timp si energie de a cauta in altii motivatia pentru care acestia cred... Acelasi tip de oameni jubileaza tribal cand, sapanad adanc, gasesc cate o surcica stramba in marele codru secular... 

Tot ei sunt cei care contesta vehement constructia si aclama orice verb ce intareste pustiul... Ii veti regasi mereu atenti la tot ce este exterior lor. Grija de prea multe cum spun calugarii... Mereu vigilenti in a atinge acolo unde ustura, refuzand mai mereu sa joace, sa participe, gata mereu insa sa huiduie de pe marginea terenului...

In fine...ii regasiti tot mai des, in special cand veti propune sau veti incepe o constructie, izbindu-va de mentalitatea tip "remorca" niciodata de "locomotiva" care sa sustina...

I-am resimtit din plin pe vremea cand sportiv de performanta fiind eram "agatat" agresiv de catre diversi chibiti de meserie, aciuiti prin te miri ce pile si relatii la echipa pe post de "asistenti" sau "secunzi", uneori nici macar atat... Vei spune..."Ei... te stimulau...!"

As ! Incapabili si scarbiti de proprile neputinte acestia nu-si faceau nici treaba lor nici nu construiau un climat constructiv in jurul nostru ! Erau platiti sa iti dea un prosop, o gura de apa, poate uneori ii lasai sa adune papucii de la vestiare sau sa dea cu mopul pe jos sa nu aluneci dupa ce faci dus... Le multumeai si daca mai aveai energie dupa ce erai facut praf in linia intai in gramada, le zambeai incurajator...

Dar ce sa vezi...?  In ei zaceau insa teribili strategi, ilustrii istorici ai sportului, caustici ce tinteau flegma fix in mijlocul sufletului tau tanar si dornic de lupta, oameni prea mandri ca sa puna umarul in tacere la efortul comun necesar unei echipe de performanta.

Mai tarziu i-am regasit ca actor in teatre, lipiti lingusitor de pereti atunci cand rar ne intersectam, caci cel mai des acestia lucreaza pe intuneric, pe la colturi, niciodata fata catre fata... Ii regasim peste tot, contestand, delirand salbatic despre lucruri si situatii ce le sunt complet necunoscute, incapabili sa isi rezolve propriul hau sufletesc...

Am imbatranit si am inteles tarziu cat de adolescentin este sa te bati cu astfel de lichele...! Ei se hranesc din efortul tau, te obosesc, te atrag in jocul lor "de-a nimica", o imensa si irecuperabila piedere de vreme.

Tarziu, luminat de mesajul lui Dumnezeu care indemna la iubire neconditionata, am reusit sa ma protejez. Inteleg si aplic acum cele invatate. Am un copil nascut din dragoste pe care caut sa il ocrotesc prin actiune, prin daruire, prin pasiune, de tot griul si imbacseala ce cuprinde un suflet schilodit ce mai tarziu devine o lichea distrugatoare.

A crede inseamna performanta si aceasta nu este data tuturor ! A crede inseamna salt in gol cu credinta ca Dumnezeu vegheaza, ocroteste si calauzeste celui ce crede ! A crede inseamna intai a vedea ! A crede nu inseamna nicidecum certitudine ci doar credinta.  Care impreuna cu nadejdea si dragostea constituie inceputul unui drum. Toti isi doresc un drum nou, inceput bun, renastere...

A renaste nu inseamna insa a te imbunatati. A te imbunatati este doar o alta subtila minciuna... Nu frica de durere si greutati ma va linisti. Nici fuga de intuneric nu ma va ajuta, nu privirea intoarsa efortului ma va ridica. Intunericul nu exista. El este doar absenta luminii.  Adevarata forta vine din puterea de a strabate cu credinta scurta mea trecere. Ca sa poti sa renasti trebuie intai sa mori.

Insa de aceasta nu sunt capabili toti.

Hristos a Inviat !

Hristos a Inviat ! Cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata Daruindu-le

Ingerul a strigat Celei pline de dar, curata Fecioara, bucura-te si iarasi zic bucura-te, ca Fiul Tau a inviat a treia zi din mormant.

Vinerea Mare

Iisus a zis: Adevarat graiesc voua, ca unul dintre voi ma va vinde...

...Intristat este sufletul meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegheati impreuna cu Mine.

Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, rugandu-se si zicand: Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta ! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti.

Amza simplitatea din performanta

De ce ar  fi de vazut si parcurs interviul de mai jos luat de Tudor Vornicu marelui actor Amza Pellea ?

Pentru ca filmarea din anul 1981 surprinde pe marele Amza aflat in plina maturitate artistica firesc, lipsit de orice emfaza si farafastacuri atat de mult iubite de noua generatie de actori. Este modest, lucru rar in breasla asta si este cald, il simt aproape, aici. Partas si solidar cu mine, lucru extrem de greu de realizat, tinand cont si ca interviul a fost filmat pe pelicula.

Pentru cine nu stie aparatele de filmat pe pelicula scoteau un zgomot puternic, aveau nevoie de multa lumina care incalzea ingrozitor totul si sunetul nu era imprimat live ci era tras pe un magnetofon si supra-imprimat apoi in studio. Adica pe scurt "actorul trece rampa" intr-un mod unic fie si daca socotim numai tehnic acest efort, dincolo de ceea ce simte, traieste si transmite cu atata caldura si dragoste, pentru ca dragoste imi razbate din toti porii si zambetul trist al acestui actor, in pofida vremurilor in care maculatura a ajuns grad de evaluare...

De ce mare actor Amza...? Dupa opinia mea fie doar si pentru doua creatii i-re-pe-ta-bi-le...! Rolul Ipu din "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte" - 1972 si rolul Manlache Preda din filmul "Osanda" - 1976 ambele in regia lui Sergiu Nicolaescu. Performata in actorie, de neatins in cinematografia romaneasca de catre nici un alt actor...

Departe de mine gandul de a face comparatii sau "scoala de actorie" in acesta marturisire. Ar fi fost poate de postat atunci, in paralel, un interviu cu un tanar absolvent de scoala de actorie contemporana, plin de diplome, masterate, acreditari si fite metrosexuale filmat HD prin sali de "fitness", "spa" si cafenele cu pahare de coca cola in prim plan...

Asa ramane doar un gand simplu cules intr-o primavara de Mai, filmat candva alb-negru cu tehnologie aruncata demult la cos, in fata unei mese de machiaj dintr-o cabina meschina de teatru ce a putut cuprinde insa forta si sensibilitatea marturiei unui actor ce si-a implinit sublim destinul dincolo de orice moda, regim, compromis sau efemera apreciere