Cantarile Postului Mare

Sarbatoarea Floriilor pentru mine inseamna ziua Mamei, ultima zi inainte din Saptamana Patimilor, asezarea sufletului in pacea si bucuria nadejdei in Invierea Mantuitorului Isus Hristos si gandul catre o perioada irepetabila pe care am parcurs-o impreuna cu o mana de oameni frumosi si unici.

Toate dar si altele ce nu se pot rosti in vorbe am incercat sa le redau lumii intr-o lumina aparte. Asa s-a nascut discul "Cantarile Postului Mare" realizat impreuna cu calugarii din Manastirea Sinaia de la poalele muntiilor Bucegi. Acolo am urcat micutul meu studio de inregistrari si in biserica mare a Manastirii, in Saptamana Patimilor din anul 2005 am reusit sa imprim minunatele partituri psaltice interpretate cu har si dragoste de strana condusa de parintele Mihail Harbuzaru.

Dansului, parintelui staret Macarie Bogus si tuturor calugarilor si vietuitorilor Manastirii Sinaia le multumesc si astazi nu numai pentru ceea ce am reusit atunci ci si pentru tot ceea ce am invatat in anii petrecuti acolo. 

Aici puteti gasi mai multe detalii despre acest material, iar mai jos va daruiesc o mostra din gandul nostru de multumire pentru toate darurile cu care am fost ocrotiti de bunul Dumnezeu.

Manastirea Sinaia - Iata Mirele

Hai sa ne jucam !

Nimic nu se compara cu venirea ei. Bucuria mugurului ce saluta naiv razele soarelui ma poarta pe cai necunoscute catre copilaria mea. Indiferenta si banalitatile ce survoleaza rapid replica: "Mi-a inflorit liliacul din curte !" ma departeaza de griul betonului ce domina orasul.

- Traiti blocati, inchisi, manati de la spate catre nicaieri, imi sopteste tainic copacul ce isi strabate drumul sau, vertical ! Privesc, ascult si tac... Copilaria e departe, drumul meu se sfarseste curand. Multi au plecat deja...

"- Acum e timpul tau ! Acum, cat inca poti surade peste toate..." Ascult, privesc si pornesc incet catre mine. Acasa ma asteapta cei dragi. E frumos. E pace si zloata ne-a ingaduit o clipa de bucurie...

Timpul meu, al tau si al celor ce vor urma este doar o iluzie... Ai mai auzit asta, o stii si tu si el si cei ce au fost deja, dar... Ridic incet privirea, liliacul e in soare si aud timid un scancet trist:

"Tati de ce esti trist ? Hai sa ne jucam, a venit primavara !

Peter Brook - Fara secrete

Peter Brook este director de film si teatru. Englez, nascut pe data de 21 martie, in anul 1925, in Londra, a fost educat la Westminster School, Gresham’s School si Magdalen College, Oxford. In anul 1945 a fost numit director asistent in cadrul scenetei “Romeo si Julieta”. Din anul 1947 si pana in anul 1956, a fost director al Royal Opera House si Covent Garden

„Fara secrete ...”, este un ghid dar uneori „trebuie sa strabati o padure si sa te intorci ca sa gasesti planta care crestea chiar in fata usii tale” pentru a descoperi cu adevarat mrejele artelor scenice.

Spaima de a nu greşi este inamicul feroce al actorilor. Ea vine din gandirea in exces, in general apanajul „artiştilor mediocri”. „Regula fundamentala”, „este sa tii minte ca, pana in ultima clipa, totul e doar o forma de pregatire, in asa fel incat sa ai curaj sa-ti asumi riscuri, pentru ca nimic nu este definitiv”.

An promotional

Un an cu miei batrani si ciobani tristi ce vor plange pe ascuns... Un an cu bunici saraci si singuri ce nu vor mai scoate tacamurile de alpaca din sertarele mari ce ascundeau mereu ceva bun... Un an cu tot mai multe femei si barbati singuri ce nu mai pot sa se gaseasca... Un an cu tot mai putini copii si tot mai multi utilizatori... Un an in care vom mai pierde cate putin din ceea ce am castigat... Un an cu mai putini prieteni si tot mai multe cunostinte... Un an in care uitarea a devenit pedeapsa cea grea si "like-ul" suprema apreciere... Un an cu oua multicolore de la gaini ecologice... Un an cu apa cumparata de pe rafturi si aerul murdar filtrat de norme... Un an in care sacazul lautarilor a devenit moneda de schimb iar sufleorul este consilier...

Un an tot mai zgomotos sarbatorit pe strazile neasfaltate udate insa constiincios conform graficelor... Un an in care mugurii au explodat in gheata... Un an cu scoala "altfel" si expozitii de cadavre pe post de exponat... Un an cu cersetori mai bogati decat generozitatea ta... Un an plin cu multe catedrale dar din ce in ce mai putina credinta...

Un an "promotional" pe care il vei regreta in anii ce vor urma asa cum regretand continui sa mergi, undeva... inaintea ta... mereu... tot mai grabit... si singur... caci promotia... continua !

Imaginaerum

Desi aparut la sfarsitul anului 2011 albumul  Imaginaerum creat de Nightwish  si-a gasit loc in discografia personala abia acum si aceasta doar datorita lipsei de timp. Chiar daca am ascultat printre picaturi cateva piese, am decis odata cu aparitia albumului Wishmaster in anul 2000, ca productiile lui Tuomas Holopainen trebuie ascultata in liniste si cu multa rabdare pentru a fi intelese.

In pofida propunerii "dark", a ritmului si a orchestratiilor galopante, exista in spatele fiecarei piese o poveste ce merita decriptata dar aceasta cere timp si atentie. Asa poti aprofunda filonul nordic, celt, al multor piese ce au radacini comune, dupa parerea mea, cu multe din linii melodice arhaice din Balcani prea putin cunoscute insa de multi. Cei ce nu mai dadeau nici o sansa trupei dupa plecarea lui Turunen, pot gasi in "Imaginaerum" o poveste captivanta ce a nascut si filmul cu acelasi nume regizat de Stobe Harju. 

Depasind prejudecati de genul "nordicii reci si incapabili de emotie" si avand rabdare sa parcurgem creatiiile nascute de cei isi petrec ani buni de studiu in muzica clasica si preclasica inca din scolile primare, putem avea surprize placute in a descoperi ce inseamna creatia, emotia autentica, dublata de profesionalismul ce tine cont doar de Arta Spectacolului si nu de ceea ce isi doreste publicul sau piata...! Nightwish isi continua povestea asa cum a promis.

Probe

Negasind pe nicaieri un web-designer am hotarat sa ma apuc singur de treaba. Pana izbutesc cu HTML-ul pentru site, ma apuc de blog. Asa ca sa nu va mirati daca veti gasi modificari pe ici si colo, sunt doar probe de lucru in cautarea unui design mai atractiv. Ce ofera platforma blogger este destul de vechi ca si idei asa ca sap singurel cu ochii in tutoriale si prospectii.

O sa imi o groaza de timp dar asa e la noi. Vrei sa zugravesti casa pui mana pe spaclu, vrei sa iti mearga masina, te apuci de mecanica... Complet aiurea insa m-am saturat pana peste cap de ifose si "facem un proiect" asa ca ii dau bice singurel !

Nu ezitati sa imi dati ceva idei desi cred ca nu va arde...:)))

PS: Am indepartat temporar toate gadgeturile si blogroll-ul pana ma dumiresc ce e cu aliniamentele si background-ul blogului si cu ce se manca el !

Utopia

Nascut sub imperiul cartelei SIM si al Wikipediei ca baza de informare si totodata ca argument unic, viitorul va trece cu ignoranta, indusa subtil, peste exegezele generatiilor ce-si construisera din cultura si cunoastere un mod de viata. Pentru ca incet dar sigur am ajuns aproape de punctul final, in utopia concreta a... virtualului.

Paradoxal si pentru ca nu ma refer la Utopia cancelarului Thomas Morus de prin 1515 ci la aceasta utopie construita atent, temeinic in primul rand in constiinte si mai apoi predata ca manifest, societatii...

Generatiile razboiului si ale asa-zisului "comunism" din Romania se afla in plina deruta in fata bietei cartele confectionata din plastic impregnat cu microprocesoare, pe numele ei real "Subscriber Identity Module"  si putini sunt cei ce vor reusi saltul catre nano-sim sau "celebrul" si atotcuprinzatorul cip biometric... Pentru ei exista inca munca fizica, reala, palpabila, credinta, visul sau... biblioteca !

Asa precum viitorul nu poate intelege utopia in care exista, nu va reusi sa parcurga firul ciudat dar logic altfel, creat de societatea ce a desavarsit dintr-o copilarie saraca si nefericita, consumismul si virtualul.

Altfel spus drumul de la celebrele lozinci - "Totul pentru front, totul pentru victorie !" decazute in "Da-i inainte cu talent !" trecut prin  "Merge si asa !" se apropie acum de final prin tragicul "Asta e...!"

Romanii au talent la Cantarea Romaniei ?

Bietii producatori asaltati de non valori si pile economico-politice se vad nevoiti sa (re)inventeze roata. Problema nu ar fi neaparat pierderea de timp, caci roata este inventata de mult trebuie doar sa o pui la treaba, dar cu cine ? Fabricile de someri culturali revarsa an de an  struto-camile cu mastere si doctorate in actorie, regie, scenografie sau teatrologie in conditiile in care respectivii nu au stat un minut pe o scena, daramite sa lucreze un spectacol...macar...

Profesorii, salariati obedienti, inchid ochii caci ce sa faci...? Unde intra 100 mai merg 10 si unde merg 1000 mai intra 100...Si astfel teribila noastra "industria" culturala intelege sa rezolve problema readucand in atentie celebrul Festival Cantarea Romaniei...

Caci ce altceva sunt aceste "concursuri" televizate in care orice tembel este azvarlit in prime time ??? Diferenta intre metodistii lui Nea Nicu si formatorii de astazi este ca aia mai triau cate ceva... Adica trebuia sa ai macar o bruma, o urma de talent ca sa poti urca pe o scena civilizata... Deh...tampiti, nu ?

Apoi marcam frumos la CV, trecem la catastif, mergem la workshop-uri si festivaluri pompoase, intoxicand cu sarg pe amaratul dornic de teve... E simplu sa spui: "schimba canalul..." te apara de propria suficenta !

Si daca se mai adauga niste mii de euroi atunci chiar ca poti sa-ti amortesti prapadita constiinta tragandu-ti, de ce nu ?, propria emisie in care sa mistocaresti tot ce misca...

Iti trebuie doar un pic de sprijin...discret...'telectual...ca intre meseriasi...caci Romanii au talent, nu ?