30 mai 2010

Despre Credinţă în Artă.



Răspunzând invitaţiei Părintelui Ieromonah Mihail, joi am urcat Dealul Patriarhiei pentru a participa alături de o parte din obştea Mănăstirii Sinaia la concertul cunoscutului Protopsalt Theodoros Vassilikos.

Aşteptat de zeci de oameni ce au umplut până la refuz "Aula Magna" a Palatului Patriarhei, foarte mulţi rămânând pe afară şi ascultând preluarea concertului în difuzoarele montate în jurul Catedralei, acest eveniment a debutat cu recitalul membriilor grupului "TRONOS" al Patriarhiei Române dirijat de Părintele Diacon-Protopsalt Mihail Bucă.

Vassilikos, interpret celebru, compozitor, profesor şi nu în ultimul rând artist consacrat în toată lumea, ne-a inspirat şi îndrumat calea în pătrunderea şi cunoşterea tainelor sonorităţii muzicii psaltice.

În perioada petrecută în Mănăstire, în nenumărate seri când puneam la cale producţia materialului Cântări în Cinstea Maicii Domnului realizat împreună cu strana Mănăstirii Sinaia şi privilegiat fiind de relaţia de prietenie absolut specială cu tânărul şi eruditul părinte Ieromonah Mihail, mare admirator şi cunoscător al operei lui Vassilikos, la rândul său interpret talentat şi apreciat, cercetător pasionat şi doctorand în muzica psaltică, am putut începe să înţeleg câte ceva despre sonorităţiile unice, felul de acompaniament, notaţie şi modalităţi de expresie ale acestei muzicii de tradiţie bizantină

Începând cu celebrul concert de la Paris - Saint Denise 1980, înregistrările din Sfintele Liturghii din Mănăstirile Ortodoxe din Sfântul Munte, concertele susţinute cu propriul grup format din 50 de cantori şi intitulat "Byzantin Music Group - Theodoros Vassilikos", cele peste 200 de titluri înregistrate pe casete sau CD, colaborările cu posturile de radio şi televiziune, compoziţiile pentru diverse producţii de film, promotor neobosit şi profesor în peste 40 de ani de activitate, Theodoros Vassilikos a adus şi la Bucureşti mesajul său emoţionat şi unic despre Credinţă şi Artă.

28 mai 2010

Unde sunt nebunii, înăuntru sau afară ?

Adrian Berinde vă aşteaptă împreună cu întreaga distribuţie a spectacolului independent "Salonul nr. 6" după A.P.Cehov, pe 28 mai începând cu orele 20.30 în clubul Prometheus din Bucureşti (piaţa Naţiunile Unite)

Un spectacol emoţionat în care puteţi urmării pe tinerii actori:

Andreea Runceanu
Dana Nedelcu
Daniel Tudor
Cătălin Stelian
Răzvan Cananache

Cătălin îţi doresc mulţi, mulţi ani cu împliniri şi bucurii ! Fie ca acest început să fie Calea pe care vei merge de acum ! Mult noroc şi sănătate îţi doresc împreună cu toţi colegii V.S.U., din toată inima !

27 mai 2010

Din nou împreună !


De ieri 26 mai 2010 cei trei mari actori sunt din nou împreună şi poate ca povestea abia acum începe...

Maestrul Jean Constantin a pornit către marea întâlnire lăsând publicului amintiri de neuitat.

Un mare Artist ce a ştiut să dăruiască bucuria în această vale a plângerii. Dumnezeu să îl ierte.

In Memoriam
Jean Constantin
21 august 1920 - 26 mai 2010

26 mai 2010

În curând !


Aproape de bilanţ, de ora când ne vom opri pentru o clipă să ne tragem răsuflarea după cursa noastră susţinută împotriva imposturii şi a uitării; în lipsă acută de vreun suflet creştin care să ne ajute să sărim acest hop dar cu dorinţa vie de a reuşi, am strâns cu ajutorul lui Dumnezeu materialul pentru o platformă pe care să ne prezentăm realizările şi direcţile noastre de activitate.

Pentru că încercările mele de a construi, cu specialişti sau cu amatori, cu mercenari sau prieteni, cu străini sau cu români, şamd....un website, simplu, html, fără farafastâcuri şi brizbrizuri sclipitoare...au eşuat în diverse faze, am urcat din nou calea cea grea. Am învăţat şi am construit singur, adunând materiale, filme, fotografii...în fine tot ceea ce am crezut că este reprezentativ pentru ceea ce prezint să spunem "teoretic" aici. Restul a fost simplu. Suflet 100% ! De la tema spotului până la cele câteva producţii selectate pentru primele prezentări.

Pentru că trebuia să poarte un nume l-am denumit "PRODUCŢIILE VURTEJANU". Pentru că da! Din momentul în care am bătut primul cui pentru mine, am înţeles ce înseamnă cuvântul "personal". Nu poţi exista "corporatist". Aceea este o minciună.

Am ţinut foarte tare să duc la capăt această luptă din mai multe motive. Unul este acela că orice revoluţie dacă nu învinge se numeşte anarhie ! Iar eu cu mine fac o revoluţie. Port, călăuzit de credinţa în Dumnezeu alături de cei ce m-au urmat în aceşti ani, propriile noastre lupte. Următorul motiv şi ultimul pe care am să îl fac public, este acesta:

Toţi aceşti oameni şi credeţi-mă nu sunt puţini, au Crezut ! O fărâmă ! Şi cu aceea fărâmă de Credinţă s-au jertfit pe întregul fiinţei lor cu Dragoste. Căci numai aşa puteam reuşi. Singur nu aş fi realizat nimic. Unii vor rânji şi vor întreba: "Şi aşa ce-ai reuşit ?" Simplu: Tot ceea ce mi-a propus ! Ba uneori şi peste ceea ce am sperat. Căci Dumnezeu aşteaptă doar un semn, sau cum spun chiar şi filozofiile budiste: "La orice voinţă va exista o cale !"

Pentru toată Credinţa lor, pentru toată Dragostea pe care am primit-o şi pentru toată Nădejdea de a continua un drum început singur în urmă cu zece ani, vă anunţ cu bucurie lansarea în curând a platformei:


25 mai 2010

Ploaia mea.


Ploaia mă loveşte peste faţă când privesc în sus. Îmi spală tot corpul intrând încet în pământ. Iar acolo strămoşii, rupând carnea şi spălându-le oasele albe. Prin pânza freatică, prin izvoare iese la suprafaţă şi se evaporă devenind abur, nor plin de ploaie...

Ne plouă cu strămoşi.

întru veşnica pomenire
CONSTANTIN
"TITI"
VURTEJANU
actor român

23 mai 2010

"CEATA" în 10 cadre.

Profitând de ploaia de afară am răscolit prin albumele proiectului "CEATA lu' VURTEJANU". Aparte în peisajul muzical autohton şi tare dragă inimii mele, această trupă în care şi-au adus aportul aproximativ 40 de instrumentişti, teologi, profesori, actori şi tehnicieni îşi caută de ceva vreme oamenii, cu care într-o bună zi să poată renaşte.

"CEATA" în Muzeul Satului - Bucureşti 2004

Piaţa Universităţii - Bucureşti 2003

Tot prin Muzeul Satului - Bucureşti 2006

Spectacol la Gura Ocniţei - jud. Dâmboviţa - decembrie 2002

Din seria celor 10 spectacole susţinute în Parcul Kiseleff - decembrie 2006

Din albumul 2004-2005

Spectacol în orfelinatul din "Centrul de Zi al Sectorului 1"

Popas "acasă" în Muzeul Satului 2002

"CEATA" în Cetatea Târgoviştei - 2008

Afişul spectacolelor din parcul Kiseleff - Bucureşti 2006


Fotografii realizate în perioada 2001 - 2008 de Liana Şega, Valentina Ursache, Silvia Badarinza, Andrei Fărcăşanu,
Lucian "Lulu" Tudoran, Victor Vurtejanu

21 mai 2010

Saltimbancii.


"Această lehamite" vorba lui Danieliuc...

Lipsa de cuvânt a unora ce i-am crezut mai mult decât erau...amorţeala generală grefată pe loviturile invincibile ale lichelelor...două comunicate şi au (re)paralizat toată România. Lenea, sfânta lene şi pre timpuria comoditatea a celor tineri...cumplita lipsa de modele morale...ploaia mocănească...clopotele "trase" electronic de popa Ispas la bisericuţa Sfântului Mina...filmarea de duminică - agonie şi extaz - ba avem "ARRI" ba nu avem "380-ul"...ba invers...ploaia...ploaia...şi reumatismul...Medwyn care boooceşte pe clapele lui scumpe şi făţoase...al 2 comp' ce s-a stricat şi a pierdut cu el iar grămadă de date...ploaia...reumatismul...şi inimioara ce pompează grabită sa ajungă ea mereu prima...ce frumos a fost ieri în parc !...mai bine pun o fotografie şi mai vorbim...după...

O să o pun pe cea care urma să devină afişul primei reprezentaţii a trupei noastre ce pornea în aventura unui "2 Mai" cultural...că ce bine îmi povesteşte ea de singurătatea mea...mai bine lasă şi pune imaginea ! La mulţi ani Elena şi Constantine ! Merci Cătă de poză!


Fotografie realizată de Cătălin Stelian.

20 mai 2010

Atenţie ! fragil.

Societatea poate să se opună unei măsuri tiranice sau imorale numai când e ea însăşi foarte morală. Cu atât mai mult o democraţie ea nu se poate lipsi de morală. Cu cât se merge mai departe cu dreptul de vot, cu atât democraţii ar trebui să se sprijine pe cele mai rigide principii morale.

Sufragiul este acum absolut: dacă deţinătorii lui nu sunt înfrânţi de morală, vor putea face orice vor, vor putea proclama cele mai imorale măsuri pe cale de lege. Pentru a putea fi liberală societatea se cere să fie întâi supusă moralei.


Trebuie să ai curajul de a spune lucrurilor pe nume: nu ajunge cultura, mai e nevoie de morală. Ăsta-i cuvântul pe care îl evită cu toţii şi de care se tem: morala. Cultura singură nu ajunge: poţi să fii instruit şi totuşi brutal, simplist, nătâng şi elementar.


"Cultura adevărată", "adâncă", "ştiinţă înaintată", spirit democratic "puternic" sau "înalt": vorbe goale, mă. Câtă vreme ţine de ele, libertatea dansează pe o sârmă subţire, e o ladă cu indicaţia "atenţie! fragil" încăpută pe mâini de hamal ameţit. O consolideză morala, numai ea. Morala e izvorul libertăţii, morala e condiţia libertăţii, morala e pavăza libertăţii.


poveste din "Jurnalul Fericirii" de Nicolae Steinhardt

19 mai 2010

7 minuni


ale comunismului via Walter Dionisie:

1. Toată lumea avea de lucru.
2. Deşi toată lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.
3. Deşi nimeni nu muncea, planul se făcea peste 100%.
4. Deşi planul se făcea peste 100%, nu puteai cumpăra nimic.
5. Deşi nu găseai nimic de cumpărat, toată lumea avea de toate.
6. Deşi toată lumea avea de toate, toţi furau.
7. Deşi toţi furau, niciodată nu lipsea nimic.

"Minuni" actuale?

18 mai 2010

In Memoriam Dio

Ronaldo Giovanni Padovan cunoscut lumii întregi sub numele "Dio" sau unul dintre cei mai longevivi şi prolifici artişti rock, a fost solist vocal în celebrele trupe "Black Sabbath", "Rainbow", "Deep Purple" şi propriul grup "Dio" vreme de vreo 45 de ani.

Duminică la numai 67 de ani "The Men of the Silver Mountain" a plecat dintre noi. Cu mare parere de rău scriu aceste rânduri, ceva din adolescenţa mea se stinge odată cu plecarea acestui artist.

IN MEMORIAM
Ronnie James Dio
1942 New Hampshire - 2010 Houston

17 mai 2010

Cronica unui dezastru anunţat - part.1

Pentru că îmi place să mă ţin de cuvânt şi aici vă promiteam câteva imagini cu dezastrul ce a cuprins întreaga vale a Peleşului nu numai arhitectura castelului, am postat acest fotoreportaj. Nu în speranţa că se va mai sensibiliza cineva, nicidecum. Încep să mă lecuiesc de naivităţi!

Am considerat necesar începerea unui demers pe care nădăjduiesc să îl continui. Financiar îmi este imposibil însă Dumnezeu e mare. Cred că realizarea unor materiale video, cu interviuri, documentări şi atitudini ale celor care au început cu ceva ani în urmă, campanii de distrugere atent orchestrate, ar contribui la conturarea unei strategii de apărare, de alternative.


Mă întreba deunăzi o domnişoară frumoasă şi inimoasă, gata de acţiuni sociale, caritabile: "De ce e luptă? De ce e totul atât de personal la tine ?"

Iată singură explicaţie: Numai personal, tu, eu, el..."nouă" într-un cuvânt, numai nouă ne mai pasă.

Ceva nu e ok în verticala lor...

Păi punem firma, tragem firu'..şi gata !

Unde punem firma ? "Lângă tencuiala căzută. Luminează şi balconul seara, se vede frumos..."

Tot la "tencuială" amplasăm şi plexi-ul cu istoria ! "Moşii aia de regi şi babetele alea cu inele multe pe mâini. Mai cade şi foaia imprimată şi decupată de "muzeograf" deh...ce să faci...asta e..."

La aştia cu milioane de hectolitrii vânduţi peste tot, totul e aliniat, luminos şi ademenitor... Başca că se integrează perfect cu arhitectura neorenascentistă a lui Johannes Schulz

Care nici de "Nea Fane zugravul" nu a mai fost atinsă...

Pictura afectat...? Pfffui nu ştim, nu am văzut...Noi avem probleme...familie, copii, plecăm în Spania la rude...


Aşa arată casa de bilete. Un carton fixat dibaci cu un şpraiţ, o placa de plexi şi de restul... cornier vopsit.

Ce înseamnă asta? Înseamnă igrasie şi infiltraţii de apă menite să surpe...

Amputaţii...

şi nu unul...

Răsunând cândva până în Sinaia bătrânul orologiu rugineşte acum pierzând deopotrivă tencuială şi distincţie.

Dominând întreaga arhitectură firma de bere nu a mai avut finanţe şi pentru detalii cum ar fi încadrarea arhitecturală, gardul,... sau măcar aprobarea vreunui edil (nu că ar mai conta...)

Şi atunci gunoiul a început să cucerească aproape tot.

Găurile din caldarâm atent semnalizate şi gata să te primească...

Fotoreportaj realizat de Sebastian Plămădeală şi Victor Vurtejanu

16 mai 2010

Semn de Mai.

Şi pentru o clipa am putut. După ceva vreme fata ce m-a iubit mulţi, mulţi ani, acum mamă de băiat şi soţie de bărbat, m-a întrebat câte ceva. Şi pentru o clipă am putut vorbi. Despre fesul alb, pe care încă îl port, despre moarte şi dragoste, despre trădare şi...linişte.


Apoi au revenit amici mei cu halate albe şi idei fixe. Mi-a înflorit liliacul, aud teii, ploaia, pe Villon, pe Vîsoţki....

Fântâna-mi stă alături şi totuşi mor de sete,
Ca focul ard, dar dinţii îmi dârdâie de frig,
În ţara mea mă aflu, dar tărâm străin îmi pare,
Stând lângă jar, eu tremur de friguri doborât,
Sunt gol de tot şi totuşi veşmântul mi-i de vornic,
Când râd, am ochii-n lacrimi, doresc zădărnicii,
Mă-mbărbătez cu visuri şi mor de deznădejde,
Mă-mbăt de veselie şi tremur de dezgust,
Voinic mă simt şi totuşi stau frânt fără de vlagă,

Prieten mi-e oricine, dar toţi mă ocolesc,
Nepăsător de toate îmi zbucium încă gândul,
Să mă îmbuib de bunuri când nu mai vreau nimic,
Şi mierea vorbei blânde, mai mult amar mi-aduce, -
Pe omul ce mă-nşeală mai drag mi-i să-l aud.
Prieten mi-e acela care mă-ndeamnă a crede
Că lebada cea albă e neagră ca un corb,
Minciună ori dreptate de-acuma mi-i tot una,
Pe cel ce-mi face bine mi-l socotesc duşman,
Ţin minte tot şi totuşi nu-ncheg nimic în minte-mi,
Prieten mi-e oricine, dar toţi mă ocolesc...



"Baladă" de Francois Villon - traducere Elena Farago
Vladimir Visotki - Nadezhda
Fotografie realizată de Dinu Lazăr

14 mai 2010

De Înalţare cu CEATA.

Şi cine spunea că nu poţi să sărbătoreşti Înălţarea Domnului între oameni frumoşi cu care să poţi să simţi cu adevărat bucuria aceastei clipe. Căci creştinul înseamnă bucurie. Şi pentru Dumnezeu şi pentru cel de lângă el. De aceea mulţi se pierd pe drum. Confundă drumul, cer tot timpul material, palpabil, aici şi acum ! Şi se mânie foarte, când nu îl primesc. Apoi fug.

Afro nu fuge. Ba dimpotrivă ! Numai o clipă să îi dai şi îţi dăruieşte o lume. Pentru că simte. Şi se jertfeşte. Şi aşa poate, reuşeşte acolo unde mulţi fac bâldâbâc şi neputincioşi se sting oftââând puturos...Şi Afro cu doamna Monica Simion şi domnişoara Ruxandra Nan împreună cu toata echipa de la sala de lectura a Teatrului ACT mi-au bucurat inima de Praznicul Înălţării Domnului. Aşa am putut să regăsesc oameni dragi inimii mele, colegi de breaslă, foşti colegi de teatru, de şcoală...

Am ciocnit ouă roşii şi am mâncat cozonac. Am băut ceai şi limonadă. Am plănuit întâlniri frumoase, poate chiar un spectacol împreună, am aflat că Florin are un proiect pe care îl susţine public şi ne-am bucurat de Radu care curând va deveni tătic de fată !

Aducând puţină ploaie şi zâmbet peste noi Raluca mi-a promis că îşi ia inima în dinţi şi ne vizitează castelul. Maria, ce vă bucură de la postul ei din Radio România, ne-a prezentat pe Ana, fetiţa ei talentată ce cântă la pian iar
Vitalie hâtru şi zâmbitor după un cioc de ou memorabil cu Raluca (poate îmi trimit ei pozele) mi-a spus zâmbind că trebuie să continuam. Aşa înţelegem să facem, iar eu vă povestesc poate veţi fi curioşi şi veţi ajunge la noi. Împreună putem construi. Putem să ne bucurăm. Putem să dăruim.

Mă gândeam cum voi încheia acest gând către voi şi tot Dumnezeu îmi trimite o încheiere cum nu se poate mai potrivită. Pe "chatul de la facebook" Tomiţă îmi trimite o fotografie făcută de el în Bucovina iar Afro înainte de "noapte bună" îmi şopteşte:

"Vremurile vor veni din ce în ce mai grele, iar oamenii de calitate, trebuie să se strângă în Cete, să poată supravieţui, altfel nu au nici o şansă în lumea asta..."

Fotografie realizată de Toma Dănilă.

13 mai 2010

S.O.S.


Gânduri via

Titanicul nostru se scufundă încet, încet...Doar că invers ca în regulamente, căpitanul şi echipajul sunt primii care s-au salvat, după ce au vândut şi bărcile şi colacii de salvare !!!


Pentru cei câţiva supravieţuitori care mai suntem pe puntea navei, care o fi Charpatica care ar trebui să ne salveze ?...

12 mai 2010

Dianne.


Ei şi dincolo de revelaţiile mele post 40 de ani stil "dublu nelson ţukahara răsucit" am fost la un concert de zile mari. Datorită lui Cosmin care generos ne-a plasat pe mine şi pe domnul "Sorinele" în rândul 3 al Sălii Palatului în nişte rezervate de "ultrabaştani", ne-am bucurat de o Dianne Reeves de cea mai bună calitate !

Socotită vocea numărul 1 în jazz-ului mondial, carismatică şi mereu "pe fază", Dianne Reeves a ştiut să îşi salveze singurică spectacolul. Aruncată în celebra organizare românească - spectacol cu începere de la ora 20.00, în realitate 20.35...apoi în 10 minute - incendiu pe scenă - amplificatorul de bass ia foc - atenţionare către backstage - nimic, a doua atenţionare la fel de zâmbitoare, la fel de "pe fază"...nimic. Abia la a treia când sala deja fremătă şi muzicienii se opresc chemând prin microfon backstage-ul, un tehnician vine încet, opreşte tensiunea şi la a patra intrare începe rezolvarea avariei, agale şi fără nici o apăsare.

Prilej numai bun pentru talentatul artist de a arata ce poate şi la ce nivel de pregătire a ajuns. Un zâmbet către sală şi în cinci minute toţi cântam în picioare. In fine..."băjeţii" schimbă amplificatorul, bassistul dă un ok scurt şi pornim din nou la plin!

În alte 10 minute încep şicanele cameramanilor şi fotografilor cu rucsaci pe spate şi EOS-uri la gâţi. Apare echipa de securitate românească - paparazzi eschivează neavând clar nici un fel de acreditare. A doua atenţionare, acum apare şi managerul de scenă tip pregătit special pentru situaţii de gen, îl recunoşti uşor şi pentru că a fost ultima persoană ce a inspectat scena în toate punctele ei înainte de primul gong, care umflă sigur şi dibaci animelele pe sus fără nici un preaviz gen "te rog eu, ştiii..." şi îi scoate afară din sală. S-au potolit ? Nicidecum...! Şi aşa cam tot concertul. Ba scoteau un cartonaş colorat la paza românească - ba când apărea managerul cel harnic dispăreau rapid singurei ! Ce mai..."adevăraţi" până în ultima lor fibră !

Public cald, generos, peste 1500 de persoane. Pregătit, atent şi mereu gata să aprecieze solo-urile celor patru instrumentişti de excepţie - formulă clasică de cvartet de jazz cu pian, tobe, chitare şi bass.


Ultima "atenţionare" plină de umor a artiştilor vine în finalul concertului care una peste alta m-a bucurat enorm. Încet şi-au scos aparatele de fotografiat şi telefoanele şi ne-au fotografiat pe rând "ca amintire"...!!! Sau poate şi la ei există zicala aia bătrânească cu "Bate şaua să priceapă iapa ? "

11 mai 2010

Serviţi, vă rog !

Şi a fost Dumincă 9 Mai. O zi pe care o să o păstrez în inimă şi pentru care am să îi mulţumesc bunului Dumnezeu!

O să spuneţi actorul cu nebunelile lui, misticul ce se dă cu roţile în sus la fiercare colţ, pfuiii...treba voastră. Pentru mine această zi marchează începutul încheierii unui ciclu. O perioadă îndelungată din viaţa mea, cam zece ani, marcată de evenimente tragice şi dureroase, de căutari şi renunţări, de incertitudini şi dispariţii, se apropie acum de sfârşit.

Sunt de acord cu asta şi amicii "religioşi" cu care mai teologhisesc din când în cînd şi "zodiaciştii" ce se miră fără încetare ba de ascendentul meu, ba de manifestarile atipice faţă de şablonul "peştilor", şamd. Lor ca şi vouă le povestesc de mesaj, de spirit, de Dragoste, de Credinţă, de luptă şi de Nădejde.

Unii pricep şi fug rapid, alţii mă privesc cu milă şi încearcă să folosească ce au ei nevoie şi doar câţiva, îţi ajunge doar o mână ca să îi numeri, se apucă de treabă acoperind cum pot câte un flanc.

Dar nu asta e important. Am dat cu capul până am făcut buba, mare buba...!!! încercând să ajut oameni, să construiesc sau să mă pun cu toată fiinţa şi priceperea la dispoziţia celor care doreau să construiască. Am avut un lipici excepţional la escroci şi la bolnavii psihici. În rest câteva curve şi o droaie de victime menite să hrănească maşinăria ce iată oficial, "pe faţă" cum se spune în jargon, a pornit să termine orice formă de viu. Roboţeii au fost planificaţi, experimentaţi în diverse poligoane, iar acum odată cu botezul oficial se vor ivi, născuţi de producătorii anunţaţi şi pregăţiţi în acest scop. Nu e bai nici asta!

Cel puţin pentru o parte de omenire. O mică parte este adevărat. Şi cu partea aceea am avut şansa enormă de a mă întâlni. De a o cunoşte, în mică parte şi pe fugă bineînţeles, dar am reuşit să înţeleg ce îmi era necesar. Şi uite cum pricepi ce e piatra. Ce rost are ea, mai ales în aceste vremuri. Cum trece apa sau cum peştele nu se înecă dar poate să sfârşească liniştit în tigaie în timp ce crede că tocmai a dat peste râma cea mare...
Dar m-am luat cu vorbăraia...iar şi era să uit ce vroiam să vă spun. Dar fiindcă tocmai s-a întâmplat am să las piatra la locul ei, am să trec ca apa, nu am să mă mai bat să creez o piaţă ci voi încerca să vând în cea actuală. Voi mi-aţi dăruit în cei zece ani toate semnalele a ceea ce doriţi din partea unora din Neamul meu.

Aşa că de acum vă voi invita doar să:
Serviţi, vă rog !

10 mai 2010

Atelier David Esrig


În perioada 9-13 mai, la sediul U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale“ – Bucureşti (Str. Matei Voievod nr. 75-77), se va desfăşura atelierul "Studiu despre Hamlet" susţinut de regizorul David Esrig.

Atelierul este organizat de Institutul Cultural Român, împreună cu Centrul de Cercetare Ştiinţifică şi Creaţie Artistică în domeniul Teatru şi Coregrafie din cadrul U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale“ – Bucureşti şi Academia de Teatru, Televiziune şi Film „Athanor“ din Burghausen (Germania), sub egida Festivalului Internaţional Shakespeare 2010.

Atelierul este deschis publicului interesat, în limita locurilor disponibile, între orele 10-13 şi 15-18, sala Ileana Berlogea.

Regizorul David Esrig şi echipa sa, alcătuită din Ilse Lauer – dramaturg, Achim Bieler – regizor, Hunor Horwath – asistent regizor, Daniel Bucher – asistent regie film, vor lucra cu studenţii anului I Master de la Facultatea de Teatru U.N.A.T.C. Bucureşti o selecţie a celor mai importante monoloage shakespeareiene (Hamlet, Ofelia, Claudius, Gertrude, Polonius).

9 mai 2010

La picioarele blondei.

Gata, vestea ce s-a lăsat atât de aşteptată a sosit parcă întocmai cum mă aşteptam. Nu vom mai face nici anul acesta spaţiul cultural atât de necesar şi de posibil în micul sat de pescari. Blonda cu fuste mini s-a agitat vreo două zile la mare şi i-a pus pe toţi cu botul pe labe.

Aaaa nu vă gândiţi doar la satul 2 Mai sau văgăuna cu borduri ce a fost cândva Vama Veche. Nu! Când spun toţi, păi toţi sunt! De la Neptun până la Vamă, de la Costineşti până la Jupiter, toţi "întreprinzătorii" care şi au ridicat câte vreo gogoşărie sau cel mult o berărie pe plajă au tras rapid oblonul speriaţi teribil de responsabilizare.


Intrarea în legalitate, un drum nou către o cu totul altă abordare a turismului, a socialului sau a culturii par şi pentru blondă şi pentru "patronul" dobrogean o piatră de gât, un salt pe care nu pot şi nu vor să îl facă.

Vom porni la drum din nou singuri într-o formulă redusă dar inimoasă. Noi ne-am făcut treaba aşa cum anunţam şi aici. Suntem gata să susţinem reprezentaţii oriunde găsim oameni dornici să primească spectacole făcute cu suflet şi pasiune de actori.

Voi posta şi o ofertă pentru cele trei spectacole-evenimente pe care suntem capabili să le prezentăm de acum până în luna decembrie. Ca tehnică nu avem nevoie decât de o sursă stabilă de tensiune şi de o oră de montaj al instalaţilor. Totul: decoruri, costume, instalaţii de sunet & lumini, scenotehnică, videoproiecţii, transport, backstage şi tehnicieni îl aducem noi.

Păstrez în continuare anunţul pentru actorii ce doresc să ni se alăture. Am înţeles demult că de unul singur nu poţi realiza decât o gogoşărie sau cel mult un "beach-bar".

Şi astea cad la prima blondă în căutare de imagine...

8 mai 2010

Cântecele actorilor part.8

Tudor Chirilă s-a născut la Bucureşti, în data de 28 mai 1974, fiind fiul jurnalistului sportiv Ioan Chirilă şi al actriţei Iarina Demian. Actor, regizor este de asemenea şi fostul solist vocal al trupei Vama Veche şi actualul solist al trupei Vama.


Spirt creativ, Tudor este şi poet, eseist dar şi un excelent manager comercial suţinând proiect ca "Agenţia de Vise", "www.tudorchirila.blogspot.com/," "Zilele Oraşului Sinaia", "Trupa Vama" reuşind astfel să devină astfel şi un adevărat producător cultural.

Piesa "Epilog" aparţinând LP "Am să mă întorc bărbat" - muzica şi versuri: Trupa Vama Veche.

6 mai 2010

Rosco.


Vă povesteam aici despre profesionişti serioşi şi documentaţi care ne-au arătat celor care am răspuns invitaţiei de a participa la acel atelier, câte ceva despre domeniul light design-ului.

Iată că am primit o a doua invitaţie de data aceasta centrată chiar în zona mea de interes. Light design--ul în arta scenei, zona teatru, lumini de scenă, arhitecturi...în fine o zonă teribil de interesată şi complet abandonată de cei ce operează aşa ceva prin teatru, events-uri, concerte, etc.

Aşadar în 19 şi 20 Mai 2010 putem învaţa câte ceva într-o serie de workshop-uri cu un reprezentant al companiei Rosco.

Ne vedem cu siguranţă !

5 mai 2010

Boii de la bicicletă.

Am fost la Sinaia. Sebi s-a milostivit de mine şi mi-a auzit ruga. Trebuia sa ies măcar o zi. După spital, spital, spital, analize şi ridicări din umeri trebuia să văd munţii...mă sufocam. Aşa că am tras pe la Mănăstire. Părintele Mihai a binecuvântat maşina, eu m-am bucurat teribil şi am poposit la castel să bem o cafea.

Doamneeee!!! Mă fraţilor!!! O fi blogul ăsta trist, o fi greu să te înţelegi cu un actor, admit, admit, admit! Domnilor, doamnelor, vă rog frumos mergeţi la Peleş. Sau mai bine spus la ce a mai rămas din Peleş. De ce ?


"păi dacă tot îl ia ăla...ce mai contează".

Incredibilul jaf şi kitch din Bucureşti nu este nici la degetul mic faţă de dezastrul ce a cuprins bătrânul castel. Am făcut poze, am vorbit cu prietenii dragi care încă trudesc cu greu şi se amărăsc de tot ce se întâmplă însă...doar atât

Eu mă voi întoarce acolo cu o echipă de filmare dacă voi reuşi să găsesc banii pentru o zi de filmare. Voi încerca ce se poate încerca, însă mergeţi să vedeţi şi voi statuile fără braţe, firele atârnând pe pereţii de pe care se scurge o pictură excepţională, Economatul strivit sub reclame de bere, felinarele ruginte şi rupte, marea de gunoi de pe peluza centrală, macrameurile şi iepuraşii de lângă papagalii de tombolă...

P.S. Maşina, un sh pe care nu am achitat-o s-a stricat. Am umplut tot oraşul de ulei de bună calitate, franţuzit în China şi luat de la ţigani. Apoi astăzi am gasit-o lovită în parcare. Pe a lui Sebi au ridicat-o direct hingherii de la rutieră. Şi-a găsit-o după 5 telefoane date în diverse direcţii....Cu 3 zile în urmă au lovit-o şi pe a lui. Tot în parcare, tot noaptea.

Fără nici o legătură cu cele de mai sus însă mă apuc de bicicletă, ca tot e o isterie generală. Acolo ce să strice, boii ?

4 mai 2010

Casting Actor (pitic)

În vederea completării distribuţiei spectacolului "Buzunarul cu pâine" - de Matei Vişniec, regizor Adrian Berinde - compania VURTEJANU STAGE UNIT SRL
caută:
PITIC
(nanism) femeie sau bărbat.

Cerinţe: Candidaţii trebuie să poată susţine reprezentaţii în regim de actor (capacitate de învăţare şi însuşire a textului şi a indicaţiilor regizorale)

Contact: Puteţi trimite CV, fotografii sau materiale video pe adresa: victorvurtejanu@ gmail.com. Relaţii la telefon 0722.414.972

Fotografie realizată de Dinu Lazăr

3 mai 2010

Fără tine.


Spinii îşi râd de mine în gura mare

şi se întorc cu chiote în boscheţi.

Prietenii îmi strigă să fiu tare,

când eu pierdut mă simt printre ai tăi nămeţi...




"Destăinuire" - Versuri de Ovidiu Niculescu
"Sony" - Fotografie realizată de Mihai Naghi
"Fără tine" - Muzica, keyboard & orchestraţii - Victor Vurtejanu

2 mai 2010

Prin pădure fluierând.

Prichindeii
m-au ameninţat că mă-mpuşcă
dacă mai trec prin pădure fluierând
şi sărutînd copacii pe rînd.

“Eu sînt Dionysos, spusei,
arborii sunt sorii şi luceferii mei
şi cerul meu este acest limpede iaz
şi vă rog să nu faceţi haz.”

“Ce tot cîntă omul ? întrebă o şopîrlă,
n-ar fi mai bine să-l facem pradă peştilor din gîrlă?”

“E Dionysos cel veşnic, rosti un lăstun,
dar am impresia că e un exaltat şi un nebun.
Să trimitem ştafete în a veacurilor umbră
să întrebe dacă Dionysos avea o privire aşa de sumbră
şi obrazul ca varul şi vocea de plâns năruită
şi o viaţă ca o casă părăsită.”

Dar prichindeii au întins sineţele,
copacii de spaimă şi-au acoperit feţele
şi vuietul reteză ca o secure
linişte pădurii sure.

“A murit impostorul, falsul Dionysos,”, vesti crainicul de aramă
şi peste mine aşternu o năframă.

Dar luna văzînd cum zăceam asasinat, tembel,
dojenind pe omorîtori le grăi:

“Dionysos era el”.


Versuri: Emil Botta - "Proverb"
Fotografie: Victor Vurtejanu

1 mai 2010

Încleştarea giganţilor.

Primul spectacol Mistic Medieval din România, prestat de cea mai titrată trupă de gen. După ce în 2008 am realizat primul spectacol epic de teatru medieval pe teme istorice la Suceava, şi după ce an de an am fost prezenţi în Festivalurile Medievale şi nu numai cu spectacole medievale ce respectau firul istoriei şi tradiţiile cavalereşti, anul acesta am hotărât că este timpul să abandonăm un pic istoria şi să ne reîntoarcem la poveşti. Vă invităm cu dragă inimă să fiţi alături de noi şi să hotărâţi cine va câştiga lupta şi va domina lumea: gigantul Miazănoapte sau gigantul Miazăzi...

Spectacol realizat de grupul de cascadori români coordonaţi de Valentin Vasilescu

Data: 1 Mai 2010

Ora: 18.00

Locaţie: Alba Iulia