Ramas bun Madalin.

Un alt prieten a pornit astazi singur pe drum. Un alt tanar moare si eu nu pot face nimic...Raman doar, sa spun lumii povestea lui.

Intai a sunat de departe, de prea departe, Dan. Care nu stia cum sa imi spuna...Apoi rand pe rand pe telefon, pe mail, pe celular, continua sa loveasca vestea napraznica. Valentina pe care nici nu am salutat-o spunandu-i ca am aflat, apoi Alex, Andreea...

Ne-am pastrat obiceiul asta de a ne aduna indiferent de unde si indiferent cum si sa ne plangem. Sa ne ingropam, singuri si pustii...Tot mai singuri.

Din Ceata asta primul care a plecat a fost Nic. Zdrobit, strivit, impreuna cu motorul lui, intr-o intersectie dn orasul gri. Acum Madalin s-a grabit sa il regaseasca. Mult prea devreme...Dar asta nu decid eu. Eu, doar povestesc lumii...

In Romania mor tinerii. Si nimanui nu ii pasa. In Romania mor batranii si nimanui nu ii pasa...dar parca atunci cand pleaca un om tanar...e mai greu. E parca cumva contra firii...

Stiu si te-am simtit aproape, cat ne-am bucurat unul de celalalt. Am simtit cat de greu ti-a fost si am incercat sa fiu si eu o mica parte de lumina in viata ta. Tu m-ai botezat "guru" si tu ii luai pe toti dupa tine, in arsita lui 2005, ca sa ne regasim, sambata de sambata si sa fim impreuna departe de urat si de gri.

Iti multumesc pentru toate clipele pe care mi le-ai daruit si neputincios si trist ma rog ca Dumnezeu sa te odihneasca alaturi de toti ai mei. Ramas bun Madalin si da, uite zambesc...asa cum imi soptesti la ureche.

IN MEMORIAM

MADALIN PETRACHE

1983 -2009

Povestea unui spectacol interzis.

Tudor va invita zilele acestea la concertele din festivalul Enescu - http://tudorchirila.blogspot.com/2009/09/indemn-din-suflet.html - eu va invit, salutand noua editie de colectie a "Jurnalului National", sa aflati "Povestea unui spectacol interzis" scrisa de maestrul Tudor Gheorghe - http://colectie.jurnalul.ro/stire-jurnalul/povestea-unui-spectacol-interzis-522174.html - pentru ca impreuna ambele povesti fac parte din miracolul Artei Spectacolului.

Toti mai multi sunt aceia ce nu se mai lasa pacaliti de facil, de impostura, de gunoiul revarsat de media. Sunt semne peste tot. Trebuie numai sa le poti vedea. Uneori suntem orbiti. Si pacaliti. Dar ce ne poate salva de fiecare data, Credinta si Nadejdea, trebuie sustinute mai mereu de cultura, de artist, de frumos.

Astfel curand vom ajunge la Dragoste. Impreuna. Povestile fac parte din Dragoste. Acolo intotdeauna si-au gasit loc toate manifestarile autentice ce contin "ingredientele" Spectacolului autentic. Acolo, in puterea Dragostei exista impreuna si Enescu si Gheorghe. Acolo nimeni nu ne poate interzice nimic.

Iubiti! Si veti putea fi liberi!

Caut un spaţiu.

Impreuna cu o mana de prieteni incercam sa deschidem un spatiu de manifestari culturale, un - ART Cafe - in Bucuresti, in care sa te invitam la o expozitie fotografica, o galerie de pictura, un spectacol de teatru sau de dans, o serie de concerte si alte multe evenimente artistice si sociale. Alaturi de un platou plin de bunatati si un vin bun adus de peste Prut, speram sa creeam impreuna un loc frumos si interesant!

Caut un spatiu care se preteaza la urmatoarele cerinte:

· Suprafata suficienta care sa cuprinda pe langa spatiul destinat clientilor si publicului o zona in care sa se poate amplasa o scena de mici dimensiuni, prevazuta cu spatiu pentru instalatiile scenotehnice.

· Curte cat de mica si un spatiu (zona) de administrativ si depozit.

· Doua intrari in imobil.

· Sa nu fie in litigiu sau cu vecini in litigiu.

· Proprietarul sau terti sa nu doreasca sa se imbogateasca din inchirierea acestuia.

contact Victor Vurtejanu - 0722.414.972 - victorvurtejanu@gmail.com

La Multi Ani Parinte!

Cu mare bucurie si Dragoste, cu sentimentul apartenentei si al prieteniei ce ma ocroteste si ma intareste si astazi, cu emotie si Nadejde ii urez parintelui Mihail Harbuzaru,

La Multi Ani cu sanatate, bucurii si impliniri duhovniciesti!

Sa ne traiti Parinte! Ma rog ca bunul Dumnezeu sa va daruiasca putere de a continua, calauza vie si parinte in Credinta stramoseasca.

LA MULTI ANI

IEROMAN MIHAIL HARBUZARU

Rugaciune.

Hei d-le Primar!

Ma alatur si eu intrebarii puse de cei care cu generozitate si cu dragoste ma gazduiesc de peste trei ani de zile, Scoala nr.173 din Bucuresti condusa de inimoasa doamna director Veronica Nicolae, cu speranta ca poate voi veti face posibil un raspuns la intrebarea adresata autoritatilor ce iata si in acest caz sunt corijente...

Mult trambitatul primar Oprescu la fel de neputincios ca mai toti cei ce au ocupat scaunul acestei functii, desi si-a luat o serie de angajamente cu privire la stadiul de degradare al imobilului Scolii 173 din Bucuresti, este acum de negasit.

Va atasez adresa oficiala in care solicitam macar un raspuns la intrebarea lansata de cei 200 de elevi ai Scolii nr.173 "Eugen Barbu" din sectorul 1, Bucuresti.

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI INOVARII

Scoala cu clasele I-VIII Nr.173 "Eugen Barbu"

Str. I.V. Pavlov Nr. 2-4, sector 1, Bucuresti

Tel/Fax 021.224.09.37

e-mail: scoala173eugenbarbu@yahoo.it


CATRE,
PRIMARIA MUNICIPIULUI BUCURESTI
CABINETUL D-LUI PRIMAR GENERAL

Va reamintim ca anul scolar a inceput la data de 14 septembrie 2009.
Ne aflam in al patrulea an scolar cand suntem obligati sa ne desfasuram intreaga activitate in localul altei unitati scolare, cu toate implicatiile ce decurg din aceasta situatie si care se rasfrang mai ales asupra procesului de invatamant.
Aceasta stare de fapt se datoreaza exclusiv modului dezastruos in care institutia pe care o reprezentati a manageriat Programul de reabilitare a infrastructurii educationale finantat de BEI si PMB.
Precizam ca scoala noastra a fost inclusa in primul pachet al acestui program, (cele 11 scoli !) , lucrarile au inceput in iulie 2006 insa de doi ani au fost sistate.
In aceste conditii , numerosi parinti si-au transferat copiii la alte unitati de invatamant , ceea ce a condus la scaderea efectivelor de elevi pe unitate , comasari de clase si obligatia scolii de a solicita Consiliului Local al Sectorului 1 aprobare pentru functionare ca persoana juridica ( pentru a respecta art.7 (10) din Legea Invatamantului nr.84/1995 republicata, modificata si completata.
La sfarsitul lunii august 2008 , dumneavoastra personal , d-le Primar , ne-ati vizitat scoala si ne-ati asigurat ca dupa cinci luni vom putea sa ne mutam in localul nostru.
Mai precizam ca in data de 13.02.2009 v-am transmis o solicitare de intrevedere privind situatia scolii noastre , insa pana la aceasta data nu am primit nici un raspuns.
Fata de cele mai sus aratate, va rugam, d-le Primar sa ne precizati punctul dumneavoastra de vedere .

Cu deosebita consideratie,
Director,
Prof. Nicolae Veronica

Incepe.

Ieromonahi (calugari-preoti) ce isi gasesc linistea in bratele mirenilor, garnituri de tren pline cu oameni ce sar de pe sine si paralizeaza zone intregi de activitate, alarme cu bomba, zeci de incendii pornite in miez de noapte, o capitala prabusita sub starea de "santier" si cate si mai cate nenorociri, care odata cu ele aduc intreg carnavalul de "activitati specifice", asa cum numesc autoritatile, toata neputinta unui sistem ce a inceput sa culeaga roadele sadite in cei peste 20 de ani de haos si hotie.

Ceea ce pentru unii parea o metafora sau o exagerare iata ca acum devine o realitate. In discutiile pe care le-am purtat cu monahi, cu ziaristi, cu artisti, cu diferiti oameni de cultura sau cu oameni simpli pe care ii intalnesc in incursiunile pe care le am in tara, am avut mereu sentimentul ca suntem complet nepregatiti. Ca ne va gasi acest moment cam cum a gasit-o revolutia din decembrie 1989 pe coana Leana...Adica pe dinafara si total mirata.

Sub semnul fatalismului, cu indiferenta si implicare doar in propria noastra "dezvoltare" asa am parcurs si drumul pana in acest moment. "Atata vreme cat nu mi se intampla mie...nu ma bag, nu ma deranjeaza" asa sta scris in inimile si mintea multora.

Dar asta nu va opri cu nimic nici macar nu va incetini tavalugul creat anume la umbra lasitatii si a confortului nostru. Ce fac cei care trebuie sa intervina? "Cei alesi" asa cum sunt numiti de catre media. Fug! "Noi nu am stiut...noi nu am crezut...noi nu am vazut" Fug cu nesimtirea cu care te-au mintit sa fi un om corect. Sa nu minti, sa nu furi...Sa fi un om cinstit. De restul s-au ocupat ei!

Acum in goana lor nebuna catre intunecimea de unde isi trag seva, inebuniti sa apuce si acolo un loc mai in fata au uitat sa iti spuna, macar ca au trait boiereste de pe urma ta cu tot cu copiii si nepotiii ce isi plimba pudelii pe sub nasul tau, trezeste-te, incepe!

Fotografie realizata de Dinu Lazar

Adevar.

“Toate adevarurile sunt usor de inteles de îndata ce acestea sunt descoperite; important este sa le descoperi.”

Galileo Galilei

Fotografie realizata de Alexandru Munteanu

Asistent(a) productie.

Caut: Asistent(a) dornic si pasionat de:

Pregatirea si constructia unui proiect de Film / Teatru / Concert sau Evenimente.

- coordonari casting, agenda de lucru, pregatirea spatiului de munca, catering, coordonari scenotehnica, elemente de decor, costume, lumini, muzica. PR, solutii backstage, transport, comunicatii, etc.

Administrare studio ”PAVLOV 173“.
- programare activitati, secretariat, catering, curatenie.

Arhivarea portofoliului de activitati V.S.U. SRL /A.R.C
- secretariat (gruparea materialelor folosite pentru fiecare proiect - foto, schite, idei, etc. - indosarire, scanari, etc.)
- arhivare fondului (digitala / fizica)
- coordonari constructii web (site, blog)

Caut: O persoana,

- inteligenta, ordonata, dotata cu umor, perspicacitate, rabdare, gandire pozitiva, posibilitatea de adaptare si de gasirea de solutii rapide in diverse situatii.

- pasionata si capabila sa lucreze in echipa in zona artistica.
- capabila de efort sustinut, rezistenta la stres, lucru in conditii nefavorabile de teren sau meteorologice.
- sa aiba posibilitatea de a munci in perioada sarbatorilor legale, sambata, duminica, peste program, in Romania sau in strainatate.
- minime cunostinte Microsoft Office.

- domiciliul in Bucuresti si preferabil detinator carnet auto cat. B

Ofer:
- salariu in statut de colaborator, functie de perioada lucrata.
- daca ramane cel putin un an colaborator permanent si contribuie relevant la indeplinirea obiectivelor propuse isi creeaza posibilitatea de a deveni partener pe unul sau pe mai multe segmente de activitate V.S.U. SRL.
- lucrul la nivel profesionist in zona artistica.
- posibilitatea de a se dezvolta, de a cunoaste si de a avansa intr-un mediu agreabil si cinstit.
- posibilitatea de a urma studii de specialitate.

Persoanele interesate sunt rugate să trimită personal un CV cât mai complet (din care să reiasă detaliat studiile sau cursurile urmate, experienţa în domeniul artistic, sau orice amănunt ce ar contura personalitatea candidatului) însoţit de minim o fotografie recentă la adresa victorvurtejanu@gmail.com . Detalii la telefon 0722.414. 972

Fotografie realizata de Dinu Lazar

Impreuna.

Poate ca ar trebui sa pomenesc cate ceva si despre experienta acestei veri. Tocmai pentru ca a fost atat de bogata in intamplari, prefer sa le las sa se aseze frumusel fiecare la locul ei, apoi cu putina energie si ceva timp sa incep sa selectez cateva fotografii faine si abia atunci sa ma reintorc cu gandul la ea.

Deocamdata caut. Adulmec precum cainele de vanatoare. Ascult...ma cam uimesc ce e drept de ce aud, insa reusesc sa fac tot ceea ce simt, tot ceea ce stiu. Imi adun toata energia si toate resursele pentru a continua drumul catre Arta Spectacolului. Am povestit multora, am scris si pe aici despre entuziasmul ce ma cuprins atunci cand a renascut in mine dorinta de a urca din nou pe scena si de va prezenta un spectacol de teatru construit dupa priceperea si puterile mele. Proiectul inceput alaturi de cativa oameni dragi cu care am sperat sa reusesc, din pacate nu s-a concretizat decat in cateva intalniri si ceva pagini frumoase scrise "la cald" dar care aveau nevoie de multa munca statornica si sustinuta.

Ce este bine dincolo de nereusita? Ca am aflat cam pe unde ne aflam fiecare, ce se mai intampla prin targ vis-a vis de generatile de actori din ce in ce mai numeroase ce raman deseori vorba lui Mircea Danieliuc la "aceasta lehamite"...

Este bine ca am reusit sa salvez studioul si sala de repetitii de furia "devastatorilor legali". Ca am gasit inca cateva raspunsuri la intrebarile pe care mi le adresez mie sau colaboratorilor mei. Si ca toate impreuna, dincolo de dezamagiri sau cateva nebuloase ce inca persista, mi-au intarit dorinta de a continua sa cred ca voi putea construi un nou atelier cultural.

Cred ca este nevoie de o alternativa reala la fitzele si lichelismul monopolului detinut de stat in privinta culturii. Este nevoie sa producem impreuna filme independente, concerte, evenimente, spectacole itinerante si alte productii culturale pe care sa le prezentam si in Hunedoara, Moldova, Fetesti sau in cate si mai cate alte locuri uitate ba mai rau...ocolite de catre "independentii" sau institutionalizatii ce isi asteapta lesa salariala sau nasterea unui alt "ciudat", "entuziast naiv" vezi Maia Morgenstern, Andrei Serban, Lucian Pintilie, Dan Puric si inca cativa, care sa ii mane de la spate asa cum mana ciobanii oile. Care cu bata, care cu zaharelul...dar caruia toti la unison sa-i rupa gatul cu prima ocazie...

Cred. Si nadajduiesc! De aceea marturisesc deschis si continui sa caut oameni entuziasti, capabili, dar mai ales statornici. Pentru ca si asta am reusit sa inteleg vara aceasta. Cei care au primit salutul tacut al delfinilor aproape de plaja din "Rezervatie" poate vor intelege despre ce vorbesc. Caci altfel nu ai cum...Nu poti intelege daca nu ai fost atins de plecarea atator mari suflete de Artisti atat de grabnic...

Nu poti intelege daca nu existi langa durerea copiilor ce isi cauta scolile. Sau gradinitele. Transformate mai nou in santiere sau afaceri imobiliare. Nu poti daca nu ai fost atins de tristetea lui Mark care a chiuit pentru fericirea ta in Delfinariu si care ajuns printre ai lui, ne-a intors celor catorva "specimene din Rezervatie" asa cum ne-a numit cineva, bucuria de a fi impreuna, puterea de a visa ca intr-o zi vei reusi!

Caci despre vis, despre Nadejdea si statornicia de a visa, de a crede si de a darui voi continua sa iti vorbesc. Voi incerca inca odata sa te caut, sa ascult, sa adulmec precum cainele de vanatoare...

Stiu ca tu actorule sau tu instrumentistule, sau tu scenografule, sau tu producatorule, sau tu operatorule, sau tu editorule, si tu si tu...Voi toti! cei de care publicul este insetat de atata vreme, existati! Cu adevarat! Ca nu sunteti o plasmuire a vreunei minti frustrate sau a unui "ciudat"...asa cum am fost numit.

Stiu! Si simt. Cu toata fiinta mea! Stiu ca si tu cauti. Cu adevarat! La fel de insetat ca si mine si tu cauti calea de a deveni parteneri in marea aventura a intalnirii cu tine insuti acolo in Arta Spectacolului. A povestilor. Acolo unde toti suntem si ramanem in pofida tuturor piedicilor, statornici si demni, impreuna!

Fotografie realizata de Calin Dumitrescu.

www.atelierul.com

Cu bune sau cu rele, cu sacrificii si cu satisfactii imense o idee pe care cu ajutorul lui Dumnezeu si a unei inimoase echipe de oameni talentati si luptatori am reusit sa o ridic la inaltimea unui proiect cultural absolut independent departe de orice fel de inregimentare, marcat de o stare de emotie absolut deosebita, am primit astazi instintarea oficiala ca s-a terminat.

De acum http://www.atelierul.com/ nu mai este decat o amintire in inimia si gandurile celor care ne-au cunoscut in cei peste sapte ani de activitate.

Ramas bun Nicu Constantin.

O alta zi trista se stinge luand cu ea si zambetul meu...

Astazi dimineata surprind pe canalul ProTV pe Maia Morgenstern care cade din picioare intr-o coma reala, profunda, cauzata de epuizare si imediat este lovita peste fata de un tip negru care razand tumultos spune: "Ei! ii e rau...terminati!!! Se preface! Doar e actrita, e cea mai buna actrita..." In acest timp doi operatori video filmeaza.Unul mai dibaci transfocand incet aduce cu grija in gros-plan, chipul palid al unui actor ce se stinge incet...

Apoi cumplita ora patru il rapeste pe Actorul Nicu Constantin. Dupa 5 luni de chin, intubat si asistat de aparate in reanimarea Spitalului Militar din Bucuresti, Actorul urca alaturi de Stefan Mihailescu-Braila, Dem Radulescu, Toma Caragiu, Cornel Vulpe si Amza Pellea in galeria irepetabililor. Unii le spun monstrii sacrii altii ne multumim sa ii numim simplu Actori...

"Cine a fost", "ce a facut" sau cum a facut" Nicu Constantin va fi foarte greu sa explicam. Mai ales pentru cei tineri. Pentru ca acest Actor a existat, ca si cei de acum, intr-un context. Context care a disparut. A disparut odata cu "Gradina Carabus" sau cu Teatrul de Comedie. Odata cu dorinta si obligatia statului de a avea in prioritatea luptei nu ocrotirea si dezvoltarea bazarului tiganesco-chinezo-turcesc, ci cultura si arta autentica. Macar a divertismentului, a Comediei, parte din marea arta dramatica a Artei Actorului.

Din nefericire pentru multi, moartea Actorului Nicu Constantin ramane o alta stire ce umple spatile media alaturi de incendile saptamanale in care guvernantii isi distrug ba sedile, ba arhivele ce ii urmaresc, ba proprile caractere ce au reusit sa tina pe loc evolutia in marea perfomanta a acestei lumi, a spiritului romanesc.

Pentru ca stam pe loc. Nu ne mai misca nimic. Nici moarte, nici viata, nici zambet, nici lacrima...

La 70 de ani dupa o suferinta cumplita incheiata intr-un spital din orasul gri, vegheat doar de Dragostea celei care i-a ramas aproape 25 de ani, departe de Marea unde s-a nascut si de publicul ce l-a adoptat inca din anii '70, pleaca astazi un alt vesel - trist. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am putut sa fiu acolo, in public, cand acest Actor a oferit cu har si maiestrie, artă curata unui popor ce nu isi poate asuma nicicand darurile cu care a fost binecuvantat!

Ramas bun Nicu Constantin si fie ca Dumnezeu sa va primeasca sufletul in Ceata Dreptilor!

IN MEMORIAM

NICU CONSTANTIN

1939 - 2009

Fotografie realizata de Silviu Matei - Mediafax Foto

Prezentul.

Intotdeauna este bine de stiut cand anume se termina o etapa din viata. Daca insisti a te mentine in ea dincolo de timpul rezonabil, iti vei pierde bucuria si simtul a ceea ce se afla in afara ei.

Inchide cicluri, sau usi, sau capitole. Important este sa le poti inchide si sa lasi in urma momente ale vietii, momentele care se incheie.

In viata, nimeni nu joaca cu cartile insemnate, asa ca ai de invatat cum sa pierzi si cum sa castigi. Trebuie sa ne eliberam, sa dam pagina si sa traim numai cu ceea ce ne ofera prezentul.

Fotografii realizate V.A.V. in perioada martie - septembrie 2009. Ele reprezinta zona in care locuiesc (pentru o mai buna vizualizare click pe ele)

Aproape mort.

De fapt mare lucru nu e…

Ce daca ditamai galiganii de 20-25 de ani se ascund ca speriatii de viata... ? Ce daca bisericile sunt goale si la vot nu se mai prezinta nimeni...

De fapt de ce sunt nelinistit ? De ce ma uimeste atat starea de cersetor in care a ajuns totul aici? O exista si aici o virtute...

Ma intreb ce s-ar intampla daca acum Romania ar fi atacata si asa cum se cuvine s-ar convoca toti barbatii in putere sa o apere...Unde si cum ar reusi sa fuga ? Ca sa fugi trebuie timp. Trebuie spatiu. Trebuie solutii. Ce circ ar iesi...

De fapt de ce nu accept ? Ce-ar fi fost altfel ? Cum ar fi aratat treaba, daca parintii nostrii nu zbierau ca apucatii inspre tribunele conducatoare. Ne-a intrat asta ca model si gata. E un dat...Eterna fatalitate sub care esti obligat sa traiesti. Romaneste! Al 28 vagon! Care fiind mai la urma, sare, scartaie si e agitat...Aici sunt trimisi talharii, sefii de tren nu intra niciodata. De frica. Suruburile de la frane le-au furat insa nimeni nu isi face probleme. Canta muzica si e veselie!

Daca esti putin "iesit" din tocatoare, daca cumva nu esti inrobit de un credit in care sa iti platesti “renaultu” vechi de 5 ani cu 12.000 de E...daca cumva zambesti cand zbiara ca nazistii functionara de la ghiseul unde stai la coada sa iti platesti impozitele, daca il pastrezi pe Dumnezeu cu tine si la bune si la rele si ii ierti parintelui cu pieptul plin de cruci batute in diamante care nesatul isi mai trage un rand de case si o masina prin “natura serviciului”...daca la ura esti inca capabil sa ii zambesti, esti aproape mort.

Adica cu tine, candva, s-a intamplat ceva care te-a adus foarte aproape de starea de “disparut”.

Esti aproape mort pentru ei...Am vazut-o in ochii functionarei de la banca in momentul in care mi-am inchis conturile firmei la fel cum am vazut-o in ochii parintilor ce isi lasau asta vara de cu dimineata copii pe plaja nemancati, fara nici o protectie in plin soare ce secera totul la 38 de grade si carora le aduce-ai seara pruncii veseli si gangurind fericiti...

Am vazut-o in ochii colegilor pe care uneori ii intalnesc si carora le raspund ca nu sunt angajat nicaieri. Am vazut-o in disperarea lui Diaconescu trecand deunazi pe langa un televizor...am vazut-o pe scena la actorii ce si-au cumparat examenele pe cand erau in scoala...sau la presedintele tarii care a fost contrazis de cineva...

De la gunoaie, gropi, mizierie, coruptie, minciuna, tradare, disperare pana la indiferenta, uitare si ura, toate cele ce ne-au fost date sa le traim impreuna le vezi si tu...

Numai ca numai ai timp. Esti aproape mort .

Asociaza-te cu un strain.

Si parca nu ar fi fost de ajuns si ca palma sa ne fie si invataura de minte, porcaria numita guvernul si parlamentul Romaniei scoate o lege care spune asa:

Vrei sa ai o companie privata care sa aibe in nume inserat ROMÂN, ROMÂNIA, NAŢIONAL sau derivate al acestor nume?

(cititi incet si respirati ca sa nu patiti, doamne fereste, vreun necaz)

ASOCIAZA-TE CU UN STRAIN SI AI ACORDUL STATULUI ROMAN!!!

Desi nu cred ca va mai pasa, desi nu se va mai schimba nimic de acum in Romania, atasez pentru conformitate si pasajul de lege votata si aflata de acum in plina desfasurare:

http://www.sgg.ro/docs/File/SGG/proiecte_normative/acord_denumire/HG_norme.pdf

Frumoasa nebunie a artei.

„Neputinţa de a mă exprima m-a făcut, desigur, nefericit, dar ceea ce până acum m-a împiedicat să vorbesc liber a fost tocmai sentimentul conştient al insuficienţei pesonale. Veninul strâns în mine nu atinsese concentraţia necesară pentru a deveni leac. Eram pur şi simplu necopt.
A trebuit să cunosc spaima cărnii şi lehamitea ultimă a sufletului, să mă desprind de oameni care plecând au luat părţi din mine, să-mi îngrop prieteni, să trăiesc o revoluţie şi să am şocul întâlnirii cu poporul meu, să mă destram, să mă detest, să mă înec în regrete şi remuşcări şi să mai vreau, totuşi, să mă adun din nou.
Fără toate astea, orice acţiune în nume propriu nu este decât o enormă pălăvrăgeală.”

Poate că mulţi dintre noi ţin de multă vreme sau dintotdeauna, în minte şi în suflet, asemenea gânduri, asemenea trăiri. Cele formulate în frazele de mai sus şi oferite cu generozitate şi cu speranţă oricui mai ştie să se bucure de iubire şi de lumină aparţin unui om pe care, la o primă întâlnire, am fi tentaţi să-l considerăm, nu doar simpatic şi fascinant, ci şi foarte interesant, dacă ne putem exprima astfel. Adică un om cu o bogăţie de idei fabuloasă, incredibil de dinamic, dar şi romantic, în străfundurile fiinţei sale – acel gen de martir pe altarul culturii, care ştie că viaţa noastră de astăzi, bună sau rea, totuşi frumoasă şi adevărată, nu ar fi posibilă fără a avea în urmă un trecut încărcat de comori: tradiţii, folclor, istorie... Adică SUFLET. Pe care trebuie măcar să-l respectăm.

Se numeşte Andrei -Victor Vurtejanu şi de vreo 15 ani se risipeşte, la modul sublim, în felurite acţiuni culturale - expresii prin care de fapt se dăruieşte celorlalţi. Are la activ roluri în teatru sub bagheta unor mari regizori, ca Ion Cojar, Grigore Gonţa, Gelu Colceag, Victor-Ioan Frunză. A regizat el însuşi spectacole dramatice, iar pentru unele dintre ele a compus şi muzica. A jucat în filme, are roluri în emisiuni la posturi TV importante, a participat la numeroase emisiuni radio, a făcut şi publicitate pentru radio şi televiziune, a putut fi întâlnit şi aplaudat pe scenele unor importante festivaluri culturale, la Piatra-Neamţ şi Costineşti, la Sighişoara, Cluj şi Sibiu, la Bucureşti, Paris şi Budapesta.

Acest bărbat, robust la trup, la minte, la suflet şi neobişnuit de tenace, pare a naviga împotriva curentului. A unui curent al prezentului care diluează până la distrugere valorile autentice de orice fel, care face apologia unor anomalii trupeşti, sufleteşti şi spirituale, ridicându-le la rang de axiome ale noii ordini mondiale, un curent ce aneantizează şi demonizează trăiri multimilenare, elemente de cultură inestimabile, un curent ce nivelează conştiinţe şi individualităţi. Victor Vurtejanu, la fel ca alţii ca el – din nefericire, tot mai puţini, mai risipiţi, mai resemnaţi – încearcă să arate lumii că încă nu e prea târziu să ne trezim şi să repunem pe socluri adevăraţii noştri idoli ocrotitori, cei aruncaţi în ţărână de un vârtej nebun al istoriei prezente. Iar pentru un asemenea demers titanic, bărbatul cuprins de frumoasa nebunie a artei a ales „armele” cele mai potrivite: inteligenţa şi braţele ziditoare ale culturii.

A pus temelia Atelierului Român de Cultură – un adevărat ARC (după sigla acestei instituţii) între memoria afectivă şi aspiraţiile raţionale, legate şi de încrederea în generaţiile tinere. În cadrul proiectelor care vizează revitalizarea unei părţi din spiritul profund al românilor de pretutindeni, un rol principal îl joacă – să nu vă miraţi! – „Ceata lu’ Vurtejanu”, un grup muzical care include o combinaţie aparent curioasă: bass, dubă, chitară, viori, zurgălăi şi voci psaltice. Protagonişti, alături de mentorul cu nume de apostol, dar şi de... răzvrătit, sunt teologi şi studenţi ai Academiei de Muzică şi ai Facultăţii de Teologie din Bucureşti.

...Să ne tragem sufletul puţin şi să ne gândim ce-ar mai fi de spus! Multe, foarte multe. Totuşi, cum faptele lui Vurtejanu considerăm că se află la început şi vor fi mereu un început, nu vom face altceva, decât să vă adresăm o invitaţie, din tot sufletul: uitaţi pentru o clipă că a mai apărut o telenovelă, că la votare nu a câştigat preferatul vostru ori că s-a mai deschis un super-hiper-mega-market şi deveniţi ceea ce trebuie să fim cu toţii, măcar din când în când – nişte frumoşi nebuni dăruiţi cu toată fiinţa culturii. Căci, amintiţi-vă: când cântă muzele, armele tac!

Nicolae N. POPESCU

Portofoliul A.R.C.

Portofoliul de producţii artistice realizate de
Atelierul Român de Cultură

în perioada 2001 - 2008

STAGIUNEA 2001:

Spectacolul “CÂNTECUL ACTORULUI” cu: Eugen Cristea, Victor Vurtejanu, Freddy Onofrei. Regia Victor Vurtejanu - Cafeneaua Actoriilor - Bucureşti.

Spectacolul “CE TRIŞTI SUNT CLOWNII CÂND PLÂNG”
cu: Maria Buză, Marilena Chelaru, Tomi Cristin, Eugen Cristea, Andrei Duban, Victor Vurtejanu – Regia Victor Vurtejanu - Studioul de Teatru Casandra - Bucuresti, Sala Palatului - Bucureşti

Spectacolul de Colinde şi Cântece Tradiţionale Româneşti ”SE ÎNTÂMPLĂ DE CĂCIUN” cu trupa “CEATA lu’ VURTEJANU” - Itinerant.

STAGIUNEA 2002:

Înregistrarea materialului audio intitulat „KINONICE” al calugarilor din Mănăstirea Sinaia – Judetul Prahova

Spectacolul de Colinde şi Cântece Tradiţionale Româneşti
”SE ÎNTÂMPLĂ DE CRĂCIUN” cu trupa “CEATA lu’ VURTEJANU”- Itinerant.

STAGIUNEA 2003:

Realizarea înregistrările pentru materialul audio "Rugaciunile unui Dac" realizator Ender Aslan si Victor Vurtejanu

Spectacolul de Colinde şi Cântece Tradiţionale Româneşti ”SE ÎNTÂMPLĂ DE CRĂCIUN” cu trupa “CEATA lu’ VURTEJANU” - Itinerant.

STAGIUNEA 2004:

Spectacolul de Colinde şi Cântece Tradiţionale Româneşti ”SE ÎNTÂMPLĂ DE CRĂCIUN” cu trupa “CEATA lu’ VURTEJANU”- Itinerant.

STAGIUNEA 2005:

Înregistrarea şi productia pe CD a materialului audio intitulat: “CÂNTĂRILE POSTULUI MARE” al calugarilor din Mănăstirea Sinaia – Judetul Prahova

Spectacolul “Lansarea brand-ului JURNAL ON LINE” Regia Victor Vurtejanu - Teatrul Naţional Bucureşti.

Spectacolul “ZILELE ORAŞULUI TÂRGOVIŞTE” – Oraşul Târgovişte

Inaugurarea primului sediu A.R.C. România, Bucureşti str. Linistei

Spectacolul de Colinde şi Cântece Tradiţionale Româneşti ”SE ÎNTÂMPLĂ DE CRĂCIUN” cu trupa “CEATA lu’ VURTEJANU” - Itinerant

STAGIUNEA 2006:

Aprilie - Inregistrarea si productia pe CD a materialului audio intitulat:
“CÂNTĂRILE MAICII DOMNULUI” al calugarilor din Mănăstirea Sinaia – Judeţul Prahova

Realizarea de "Evenimente Private" in Bucuresti – Crown Plaza, Casa Capsa, McMonis, etc.

Spectacolul de Colinde şi Cântece Tradiţionale Româneşti ”SE ÎNTÂMPLĂ DE CRĂCIUN” cu “CEATA lu’ VURTEJANU” - parcul Kiseleff - Bucuresti

STAGIUNEA 2007:

Realizarea de "Evenimente Private" in Bucuresti – Crown Plaza

Inaugurarea sălii de repetitii “Studio 173” pentru trupa "CEATA lu' VURTEJANU"

Spectacolul de Colinde şi Cântece Tradiţionale Româneşti ”SE ÎNTÂMPLĂ DE CRĂCIUN” cu trupa “CEATA lu’ VURTEJANU” - Itinerant.

STAGIUNEA 2008:

Spectacolul de lansarea al Taberei de Pregătire în Cultura Audiovizuală, intitulata “CULTURĂ ÎN NATURĂ” Regia Victor Vurtejanu – Casino Palace, Sinaia.

Realizarea materialelor video „ROMÂNIA CARE TRĂIEŞTE” şi “CULTURĂ ÎN NATURĂ” – Realizator Victor Vurtejanu

Realizarea de "Evenimente Private" in Bucuresti – Crown Plaza

Spectacolul de Colinde şi Cântece Tradiţionale Româneşti ”SE ÎNTÂMPLĂ DE CRĂCIUN” cu trupa “CEATA lu’ VURTEJANU” - Itinerant.

Multumesc A.R.C.

Doar cateva zile au ramas pana cand povestea pe care am creat-o in anul 2001 si care s-a numit - Atelierul Roman de Cultura - va mai putea fi spusă. Odata cu data de 15 septembrie 2009 orice demers, actiune sau reprezentare publica sub orice forma avand continut sau referire la "Atelierul Român de Cultură" sau "A.R.C. România" am hotărât sa inceteze. Adresa, domeniul si numele site-ului "Atelierul Român de Cultură" - http://www.atelierul.com/ - vor fi oprite şi vor iesi de sub administrarea mea.

Statul român a decis laconic: Nici o instiuţie privată, fie chiar creeata de licenţiaţi de statul roman in domeniul artistic, nu va mai putea avea acces la denumiri care sa contina cuvintele: ROMÂN, ROMÂNIA, NAŢIONAL sau orice face referire la acesta.

Invitandu-va si pe voi in putinul timp ramas pana la momentul cand vom opri accesul la adresa http://www.atelierul.com/ vreau sa le multumesc public celor fara de care nu as fi reusit sa realizez toate cele ce s-au nascut in acest proiect. Ei sunt:

Floarea Gaşpar

Liana Şega
Valentina Ursache

Ieromonah Mihail Harbuzaru

Pr. Dan Toader

Pr. Michael Tiţa

Prof. Gabriel Gheorghiu

Prof. Cristian Ciubotariu
Prof. Ion Moldoveanu

Dr. Remus Glogojeanu

Valentin Anton

Dinu Pătărniche

Dan Teodorescu

Ender Aslan

Constantin Tudoran

Lucian "Lulu" Tudoran

Bogdan Bojanopol

Sebastian Plămădeală

şi

Maestrul Dem Rădulescu

Pentru ca finalul acestui proiect să nu ma prindă nepregătit am să vă prezint, alături de cronica unui om ce ne-a întâlnit pe drumul celor opt ani de muncă în domeniul producţilor artistice independente şi un scurt portofoliu al realizărilor celor ce au înţeles să mi-se alăture necondiţionat, sprijinindu-mă şi implicându-se fără să se gândească să realizeze vreun câştig de orice natură din toata truda şi jerfa fiecărei producţii realizate împreună în:

"ATELIERUL ROMÂN DE CULTURĂ"

Eclesiastul.

E vreme s-arunci pietre şi vreme să le strîngi,

E vreme ca să urli şi vreme e să plîngi.

E vreme să iubeşti, dar şi să te desparţi.

E vreme pentru pace şi vreme să te baţi.

E vreme pentru tot lucrul de sub cer.
E vreme să vorbeşti şi vreme să asculţi.

E vreme să fii jertfă şi vreme e să lupţi.

E vreme pentru toate şi nu te întrista:

Tu hotărăşti ce vrei să faci cu viaţa ta!

Fotografie realizată de Victor Andrei Vurtejanu

Dincolo de cotitura.

Pare stupid. Ciudat si paradoxal dar...

A trebuit sa parcurg singur toti cei 1000 si ceva de km, sa inlocuiesc parbrizul masinii pe care l-am gasit spart in parcare, sa arunc o anvelopa nou-nouta care a explodat undeva pe la 120 de km pe ora intr-o depasire in zori de zi, sa indur tot repertoriul si ura mitocanilor pentru care a trebuit sa muncesc inca alte 14 ore grele, ca sa imi readuc aminte ce simplu si firesc este...

A iubi nu cred ca inseamna "a avea". Si cred ca oricine iubeste trebuie sa iubeasca pana la capat si sa-si asume tot ceea ce ii scoate inainte Dragostea. Moartea e in noi, depinde in ce doza o traim. Doar in fundul marii, muntii sunt protejati...

Mergem mai departe! Inca nu s-a terminat!

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca.