Claude Debussy - Clar de luna

Ce bine ca esti!

E o intamplare a fiintei mele si atunci fericirea din inauntrul meu e mai puternica decat mine, decat oasele mele, pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart fluviul rece in delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Doua cantece diferite, lovindu-se amestecindu-se...

Nichita Stanescu

Multumesc pentru fotografii domnului Catalin Stelian

Only you

Yazoo - Only you

La Multi Ani Alexe!

La Multi Ani Alexandru, sanatate si putere pentru toate cate vin. Multumesc ca ai ramas langa mine acesti 23 de ani si iertare de uitare...incerc sa repar astazi de ziua fetei tale celei mari!

La multi ani

Alexandru Munteanu !!!

Cum ai facut sa supravietuiesti…?

Daca ai fost copil in anii 60, 70 sau chiar inceputul anilor 80…
Cum ai facut sa supravietuiesti…?

Noi, copii de atunci, mergeam cu masina fara centura de siguranta si fara airbag… Sa dam o tura stand in remorca din spatele unei camionete era o plimbare draguta… Inca ne mai amintim cu placere de asta...

Leaganele nostre erau vopsite in culori stralucitoare, cu vopsea pe baza de plumb ! Cutiile de medicamente nu aveau capace de securitate, si nu existau atatea dispozitive de securitate pentru usi si sertare... Cand ne plimbam cu bicicleta nu aveam nici casca de protectie si nici protectii pentru coate si genunchi… Si cat de tari ne credeam cand puneam o bucata de plastic sau de carton la spitele bicicletei ca sa faca zgomot.

Beam apa de la robinet, de la teava din gradina, de la furtun, sau de oriunde gaseam. Cand ne era sete, pur si simplu beam apa. Nu conta. Nimeni nu se gandea la sticla de apa minerala. La cea de apa plata nici atat.

Pierdeam ore construindu-ne un carut dintr-o placa de lemn, niste tevi si niste rotite ramase de pe la role sau cine stie de unde si daca aveam un prieten cu bicicleta ne lasam trasi de el...In susul pantei ne dadeam seama ca, de fapt, noi nu avem frane !!! Dupa cateva cazaturi mai zdravene am invatat cum sa rezolvam problema...Ne opream intr-un copac. Sau ne tranteam pe jos si lasam caruciorul se de duca singur la vale mai departe. A, da ! Pe vremea aia erau mult mai putine masini.

Ieseam afara sa ne jucam si singura conditie era sa fim acasa la ora mesei…Sau cand se intuneca.

Mergeam la scoala, desigur. Dar veneam acasa abia dupa ce sterpeleam toate fructele verzi care le gaseam in copacii de pe drum…Nu aveam telefon mobil si nimeni nu stia pe unde ne pierdem timpul. De neimaginat !!!

Ne juleam,
ne taiam,
ne pierdeam cate un dinte, ba chiar ne rupeam cate un picior. Dar niciodata nu a fost vreo plangere pentru aceste accidente…Nimeni nu era vinovat…Doar noi insine.

Mancam tot felul de bazaconii: Un colt de paine, un biscuite, o ciocolata, ba chiar si turturi de gheata…Beam "Cico" sau tot felul da bauturi pline de zahar si carbohidrati… Dar nu aveam niciodata probleme cu greutatea pentru ca petreceam toata ziua afara jucandu-ne si alergand. Ne strangeam cate 4 – 5, ne numaram banutii si mergeam sa ne cumparam impreuna o sticla cu limonada. Si sticla de 1 litru era de sticla… Beam toti din aceeasi sticla, careia ii stergeam gatul intai cu mana, si nimeni nu a murit din asta.

Nu aveam Play Station, MP3, Nintendo 64, XBox, jocuri video, 99 de canale TV prin cablu, Cinema maison, sunet “surround”, telefoane mobile, calculatoare, “chat-rooms”, Internet, etc ...

In schimb:
Aveam prieteni adevarati !!! Ieseam afara, luam bicicleta sau mergeam pe jos pana la prietenii nostri, sunam la usa…Sau intram pur si simplu fara sa sunam si…

Ne puneam pe joaca. Acolo, afara ! In lumea asta cruda si violenta! Fara ca cineva sa ne pazeasca!

Ne jucam cu bete, cu mingii, de-a ratele si vanatorii, de-a hotii si vardistii, de-a v-ati ascunselea, frunza, elasticul…

In echipele pe care le formam era mereu cineva lasat pe dinafara. Dar asta nu era nici o tragedie.

Unii nu erau elevi buni. Daca nu aveau note de trecere ramaneau repetenti. Nimeni nu ajungea la doctor sau la psihiatrul scolii pentru asta. Inca nu exista dislexia si nici tulburarile bipolare. Pur si simplu repetau clasa si atat tot.

Aveam libertate, succese si esecuri. Aveam responsabilitati...Si pur si simplu am invatat sa le facem fata.

Faci parte din una din generatiile astea? Atunci poate pentru un minut vei uita de viata agitata pe care o duci si vei redeveni copilul de alta data...

Unii probabil vor spune: "Doar atat?! La asta se rezuma tot ?!!!" Dar...

Ce FERICITI eram noi atunci...!!!

Poezii VAV - part. 3

Odă căderii.

Pentru a sti ce inseamna cadere trebuie sa cazi...

Simt cum cad,
Undeva, gandurile se aduna in asa fel ca as putea scrie versuri...
Totul este intr-atat de usor, chiar si zborul.

Cineva spunea ca trebuie sa ai aripi.

Sunt versuri scrise in bezna.
Am impresia ca nu as mai putea sa scriu,
De ce?

Fiindca vantul imi sufla-n ochi, iar eu tot cad, vad pamantul care rasare la o azvarlitura de bat.
Probabil sunt ultimele mele ganduri, ultimele clipe, ultimele cuvinte scrise au fost.

De ce nu m-am nascut poet, de ce m-am aruncat de pe Effel?
Sumbru...
Oamenii nu inteleg de ce altii fac acest pas in bezna, in schimb, multi le inteleg durerea ce-i impinge la ...

Pentru a sti ce inseamna cadere trebuie sa cazi...

Nu am gresit. Doar am gasit 10.000 de feluri in care nu merge...

"Odă căderii" - de Victor Andrei Vurtejanu
Foto: Călin Dumitrescu

Romania si Julieta la fix

Actorii joaca in piese de teatru sau in filme, creeaza piese de teatru sau filme, recita, canta, danseaza, nasc povesti si legende, fac fotografii, starnesc pasiuni si invidii, filozofeaza, teologhisesc si uneori scriu pentru ei si creator. Acum puteti citi si voi cate ceva din ce a scris Razvan Ionescu, actorul si teologul roman. Va semnalez cu bucurie un fragment din cartea "Romania si Julieta la fix" aparuta la editura Curtea Veche.

În satul unde locuiesc, Julieta are 90 de ani şi program fix. În fiecare zi, la ceasurile cinci ale după-amiezii se iveşte la stradă, adusă de spate, târând de după porţile înalte un scaun şui. Răbdătoare, aşteaptă să vină vacile. Ea n-are, da’ nu contează, aşteaptă. Vacile sunt tot alea de anul trecut şi tot alea de acum doi ani. Doar că acum le-atârnă un biscuit de ureche. Fără el cică nu pot intra în Europa. „Nouă când ne pune, dom’ doctor?“ Tuşat că-mi recunoaşte studiile, îi răspund timid şi competent: „Nu mai e mult.“ Si uite aşa, viaţa se scurge liniştit mai departe. La câţiva paşi, pe şoseaua naţională, se amestecă aiuritor limuzine cu număr de Germania şi biciclişti debili, căruţe delabrate şi autocare gemând de populaţie autohtonă, pornită cu mic cu mare care-ncotro, către Italia ori Spania. „Or plecat saşii, pleacă şi românii“, şuieră Julieta plescăind cu năduf. Ia s-o-ntărât, îmi zic. „Şi matale?“ Nu-i trebuie mult. „Io? Cu eştia, dom’ doctor“, şi-mi arată un pâlc de puradei de-o culoare incertă, năvălind dintr-o casă mare săsească ce stă să se prăbuşească. Vacile tot nu vin, dar Julieta nu se impacientează, aşteaptă. După 90 la ea şi după ‘90 la noi, timpul curge altfel. E singura din tot satul care mai are flori la drum, aşa cum era odată pe vremea saşilor. De-asta aşteaptă vacile, să nu i le calce.

...............................................................

În satul unde locuiesc a venit gripa aviară. La fix. De mâine intrăm în carantină laolaltă cu jumătate din ţară. În sfârşit suntem şi noi pe listele Comandamentului Antiepizootic de la Bucureşti. Ne-a citit la televizor! Adică am intrat în rândul lumii! Găinile mor pe capete şi locuitorii o tulesc care pe unde apucă, mândri de satul lor proaspăt intrat pe fluxul tuturor agenţiilor internaţionale de ştiri. N-avem a ne îngrijora ni se spune: „Chiar dacă numărul focarelor de gripă aviară a crescut, se menţine tendinţa de scădere“ (citat aidoma din ştirile Realitatea TV/30 mai 2006). Cu toate că a trecut binişor de 90 de ani, Julieta rămâne neclintită în bătaia virusului şi se ţine cu încăpăţânare de acelaşi program fix. În fiecare zi, la ceasurile cinci ale amiezii se iveşte la stradă, adusă de spate, târând de după porţile înalte un scaun şui. Până toamna trecută aştepta să vină vacile. Ea n-avea, da’ nu conta, le aşteapta pe ale altora. Îi plăcea să râdă de ele, fiindcă Europa le-atârnase un biscuit în ureche. Acum îi aşteaptă „pe eştia în combinizon“ să vină să-i stropească bătătura cu maglavais. Găinile i le-au luat. Abia ce-a mai putut să pitească vreo şepte ouă în cutia de la televizor. Zice apăsat: „Mi-or zis să stau cu el dăşchis să aflu în permanenţă ştirile şi să acţionez conform instrucţiunilor!!! No, apă de bună samă, mereţi liniştiţi, le-am spus. Slavă Domnului că s-or dus şi teveul îi stricat de-acu’ tri ani, că altcumva eram de mult la doi meter de-a fundu’“ – îşi face ea o cruce mare, plescăind mulţumită. „Dacă aveam ştiri, aveam io instrucţiuni, da’ n-aveam ouă! Dumneavoastră aţi pitit ceva, dom’ doctor?“ „Nu“ – ridic din umeri ruşinat. „Apă di ce?“ – se răsteşte scurt la mine. „Pentru că al meu merge“ – i-o întorc scurt ca s-o întărât. „No, apă aşa vi trebuie la dumneavoastră oamenii cu carte. Că fără ştiri sunteţi tăţi morţi! Acu’ ăţi fi rămas sărăcuţii de dumneavoastră numa’ cu ouăle lu’ dom’ Năstase“ şuieră ea ţuguindu-şi buzele competent. „Păi nu mai e el, doamna Julieta, c-au pierdut alegerile.“ „No, asta-i bună! ªtiţi că io n-am băgat de samă?“, şi râde în hohote cu toată gura ei fără urmă de dinţi.

Răzvan Ionescu

Adio sat de pescari...

Usor "unsharf" la fel ca dezamagirea ce bantuie prin locurile mele dragi.

Prima zi, prima arsura, prima invatatura.

Maaa...cu "astia" sigur ceva urmeaza sa se intample!

Usor inadaptat fata de rapida degradare generala dar spre deosebire de multi inca "pe pozitii".

Ultima imbecilitate a "ratacitilor" este construirea unui "trotuar" si a unei "piste de biciclete" ce strabat impreuna tot satul intorcand cu numai 2 km inainte de frontiera cu Bulgaria...

Ca si romanii, bulgarii fac turism cu barca pe mal...

Nu lipseste nici kicioasa umbreluta "hawaiana".

Alaturi de chitara si drapel, atractia plajei populate de acum cu bmw-uri si cayenne este si obiectul asta ciudat...

Si la geamia lor ca la ortdocsii mei, lacate si orar pe usa asa ca doar "teleu" a trecut peste gardul lor de sarma...

Candva un loc numai pentru cei putini, acum o alta "Eforie"...

Tinerii mei amici Diana si Catalin improvizand.

Spagatul ca hobby.

Shooting de seara cu macarale si colantii roz.

Copacul alb cu ciori bulgaresti.

Naufragiul romanesc...

Spre singuratatea comuna.

Fotografii de Diana Uta, Catalin Stelian si V.A.V.

Scrisoare de la Tata - part.3

Un cantec...(toti ne aduceam cantecele) dinainte de epoca Germania. Formatia Star 2000 al lui Petrica. Deci inainte de 74...

Imi placea mult prin tematica (vezi si anul) dar si prin amintiri comune (personal am cantat la televiziune cantecul "Marina" si un cantec in limba germana - pe care nimeni nu-l intelegea...dar il canta si Hodovanski - si era avizat deci de CC (PCR) "Den est fur ein Seeman Hinaus.."

Era in str. Molier. Inregistrarea s-a facut intr-un cort al Armatei la Televiziune. In acelasi spectacol debuta cu mine, o palida si timida Doina Spataru - blonda (era vanzatoare de martisoare la magazinul Sora apoi a facut "filo" si a luat-o un arhitect)

Si cu o eleva, Doina Badea - cu o voce de alto care a placut ("Canta un matelot..."). La pian neuitatul Vasilica (Vasile Vasilache)...m-a vazut seara tot familonul. Mama Magda si Virginica ziceau la toti - cum zicem noi acum de tine (vezi ca te-am "parat" de compozitor la o colega de la TV...)

Aveam si formatia "mea"- ca si tine...
Formatia "mea" (sax, pian, acordeon, vioara, la tobe subsemnatul) o intrebuintam/convocam doar la suse la Institutul Geologic (retzeta superba, peste 3000 lei pe noapte !!! ) NE AJUNGEA LA TOTI FRATESTE si la Grivita Rosie - unde si gasisem sala si repetam - gratis.

Cu Vasi - la pian, Gusti - la acordeon si eu la tobe (percutzie se zice acu' pardon...) mai cantam la Politehnica, la Comitetul Geologic - pe sfintii Voivozi - era aproape pt.Vasi care nu-si putea folosi picioarele (avusese poliomielita si il asezam la clape inainte de ridicarea cortinei...apoi la Casa Universitarilor si sambetele faceam dans la ASE - in Bastiliei.

Cand am cantat la o sala a Savoy-ului din Tei prezentarea ne-a facut-o Nicu care aparuse nu-s de unde de vreo saptamina si se tine scai de noi. Nimeni nu-l agrea - dar el se tot vara ( pt. pauze...zicea el). L-a suparat mult pe Tata asa zisa prezentere de pauza cand el (avea deja ochelari grosi si complexe de grec-evreu) m-a anuntat:

"Urmeaza un tanar care...o sa vedeti...seamana cu o antena instalata de televiziune" - eram foarte inalt 1 m 86-87 si slab...intocmai ca fratitu iar tv-ul avea doar 2 ore pe zi si era o noutate la instalare. Cu fiare, bare si catarge...lumea nu stia cum "prinde" si ce..."prinde"

In '70 cand bantuiau filmele cu Mariano si Dylaila cu Tom Jones - Petrica a avut curajul sa bage in cantari o prelucrare complect apolitica!!!! Si a iesit si el la vopsea...cand comisia a inchis putin printre ochi si degete.

Un moment...

Unde esti Copilarie? Cu vapoare de hartie...

Avioane din ziare care ne duceau spre soare
Unde esti Naivitate?
Cu iluzii colorate cand visam ca prin Poiene

Ne asteapta Cosanzene...

Ai grije de tine! Felicitari ca slabesti. Continua - cel putin doi ani - dar bicuieste putin si fa plimbari undeva - de exemplu la Brasov ce ai zice? - Cu clapa sau chiar fara ?

Da, ai ghicit, suntem putin in corzi dar imi revin-bun bancul.
Nu mai ninge. Pupi-tata.

ps. ce inseamna ochi-dochi stii?

Poezii VAV - part.2

Singur printre lupi.

Singur printre lupi,
Iti strig de pe drum.
Dar nu mai poti auzi.

Cantecul meu se stinge precum
Ziua in crucea noptii.
Zambetul ce m-a pierdut,
Devine ranjetul de fiara.

Te strig dar nu ma mai auzi,
Te chem si apoi te tangui

Si te bocesc incet,

Dar tu razi...

Departe de mine
Marea ce ma nascut,
Devine desertul steril si inedit al descreieratilor ucigasi de copii...

Ca ei sa poata zambi,
Unul dintre noi moare!

Ca ei sa poata dansa,
Unul dintre noi se stinge...

"Singur printre lupi" - de Victor Andrei Vurtejanu

Fotografie realizată de Lucian "Lulu" Tudoran

Nu va mai lasati constransi de nimeni si de nimic.

Nu va mai lasati constransi de nimeni si de nimic.

Nici de vremuri,
Nici de oameni.
Fara ura,
Fara regrete si resentimente.

Mergeti inainte ca si cum timpul n-ar exista.
Eliberati-va de tot si de toate,

Cu gandul ca trebuie sa traiti PENTRU si IN ADEVAR.
Caci doar ADEVARUL va va face LIBERI.
Si LIBERI fiind veti putea atinge in viata fericirea.

In rest prieteni,

Nu uitati ca-n curtea scolii sub nuc, seara,

Se strang tinerii pletosi
Si canta la chitara.

Primul material video V.S.U. pe piata

Iata ca am reusit. Iesim pe piata media din tara si din strainantate cu un produs 100% cultural. Chiar daca producatorul general al filmului a comis o ilegalitate si inainte de toate, un gest lipsit de morala si onoare prin eliminarea de pe generic si de pe coperta a numelor celor care au muncit cu pasiune si daruire pentru realizarea primului material de memorialistica aflat acum la dispozitia dumneavoastra, eu tin sa va prezint pe cei care au facut posibila realizarea acestui documentar unic si deosebit de interesant despre trecutul Romaniei, despre oamenii ei dar mai ales despre spiritualitate si forta de a renaste!

Acest film ar fi ramas doar o alta "idee", un alt..."am vrea, daca am putea" si o lamentare trista a unuia dintre multele grupuri de interese ce au inceput sa apara precum ciupercile dupa ploaie, adulmecand necesitatea inceperii reconstructiei morale a ceea ce a mai ramas viu in acest viitor butoi de pulbere rasaritean. Din pacate au esuat inca de la primul pas comitand aceasta grosolanie, dincolo de faptul ca au incalcat rusinos si legea drepturilor de Autor aflata in vigoare in Romania. Dar despre asta mai tarziu si in alt loc.

Deocamdata vreau sa repar eu aceasta nedreptate, prezentandu-va o echipa minunata de artisti, care au inteles si si-au asumat demersul meu, realizand un film pe care il recomand tuturor celor care vor sa afle cate ceva, despre Romania care traieste!

"Lupta si Jertfa lui Dan Lucinescu"

Film realizat de

Fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca

si

Vurtejanu Stage Unit SRL

Producator General: Cristian Filip

Producator Executiv: Victor Vurtejanu

Fotografii: Dinu Lazar

Asistent productie: Constantin Ionescu

Machiaj: Gina Dumitrescu

Lumini: 2 PlusMedia SRL

Asistent Imagine: Alexandru Ionescu

Editor de Imagine: Sebastian Plamadeala

Muzica: Ciprian Porumbescu

Director de Imagine: Iulian Dumitru

Regia artistica: Victor Vurtejanu

Regizorul acestor productii aduce calde multumiri:

Maestrului Dem Radulescu

Arhimandritului Iustin Parvu - Manastirea Petru Voda - Judetul Neamt

Ieromonahului Mihail Harbuzaru - Manastirea Sinaia - Judetul Prahova
tuturor Parintilor si vietuitorilor din Manastirea Petru Voda - Judetul Neamt
Alexandru Munteanu - TVR
Dinu Lazar - http://fotografu.ro/
Grafic Artist-ului Sebastian Plamadeala

Film distribuit in Romania si in strainatate de TVR MEDIA

(http://www.tvrmedia.ro/prod.php?pid=733&highlight=lucinescu)

Cu ajutorul lui Dumnezeu sunt convins ca cei ce au speculat dorinta noastra de a spune lumii ca mai exista si altfel de romani, vor intelege curand ca Arta, ca si Lumina nu pot fi oprite in cautarea lor spre Adevar catre Dumnezeu, indiferent cati bani ai in buzunare sau de imaginea si jertfa cui te folosesti!

CEATA lu' VURTEJANU cauta:

Trupa "CEATA lu' VURTEJANU"

proiect cultural sustinut de V.S.U. SRL

cauta urmatorii colaboratori:

Violisti

Violonisti

Violoncelist

Basist / Contrabasist

Voci

Chitarist solo

Tobar

Percutionist

Pianist / Clapar

Tehnician de sunet

Tehnician de scena

Sofer (masina proprie)

V.S.U. SRL sustine acest proiect prin:

• Asigurarea unei sali de repetitii in sectorul 1 din Bucuresti, pazita non-stop, antifonata, dotata cu instalatii de sunet, instalatii de lumini profesioniste, un spatiu de recrere, internet, catering si parcare proprie.
• Asigurarea unui studio audio trupei in vederea realizarii de materiale demo, live background, sampler, etc.
• Asigurarea productiei, a logisticii, transport, portofoliu (audio, video, foto, website)

Trupa "CEATA lu' VURTEJANU" sustine reprezentatii publice de peste opt ani de zile pe scene profesioniste sau in spatii neconventionale atat in Bucuresti cat si in tara, prezentand un repertoriu propriu dar si piese preluate din folclorul romanesc autentic, piese arhaice sau medievale.

Cei interesati de acest proiect pot fi fete sau baieti, instrumentisti profesionisti sau amatori, avand varsta de minim 20 de ani. Daca detii un instrument calitativ (amplificare proprie acolo unde este nevoie) si vrei sa canti in regim profesionist poti sa ne contactezi aici:

VURTEJANU STAGE UNIT SRL
str. Pavlov nr. 2-4, sectorul 1, Bucuresti
e-mail: victorvurtejanu@gmail.com
tel: 0722. 414. 972

Profesorul de filozofie

Un profesor de filozofie stătea în faţa studenţilor săi având câteva obiecte în faţa lui! Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare de murături şi a început să-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin! Au fost cu toţii de acord că este plin! Apoi a luat o cutie cu pietricele şi le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur că acestea s-au rostogolit printre pietrele mari şi au umplut spaţiile rămase libere. Apoi i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin! Au fost din nou de acord că este plin! Şi au râs. Apoi a luat o cutie cu nisip şi l-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur, nisipul a umplut spaţiul rămas liber.

Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoaşteţi că aceasta este viaţa voastră. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copiii voştri, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut, şi numai ele au rămas, viaţa voastră tot ar fi completă. Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: slujba, casa şi maşina. Nisipul reprezintă lucrurile mici; care completează restul. Dacă puneţi în borcan mai întâi nisipul, nu mai rămâne loc pentru pietrele mari şi pentru pietricele.

La fel se desfăşoară şi viaţa voastră, dacă vă consumaţi timpul şi energia cu lucrurile mici, nu veţi avea niciodată spaţiu pentru lucrurile importante. Fiţi atenţi la lucrurile care sunt esenţiale pentru fericirea voastră. Jucaţi-vă cu copiii voştri, făceţi-vă timp pentru controale medicale, duceţi-vă partenerul la dans şi vă va rămâne mereu destul timp să mergeţi la serviciu, să faceţi curat în casă, să daţi o petrecere sau să duceţi gunoiul. Aveţi grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într -adevăr contează.

Stabiliţi-vă priorităţile. Restul? Este doar nisip...

Dor de Nord - part.2

"Vurtejenii, Virtejenii sau Vartejenii" Tatal meu, Radu Vurtejanu impreuna cu mine suntem ultimii doi supravietuitori din neamul Vurtejanu.

de la stanga spre dreapta: Tata, un prieten si Sten Olof Andersson - bravul ofiter al Politiei Regale Suedeze, poate cel mai apropiat si mai drag prieten al familiei mele.

Tata - singurul barbat la partida de voci masculine din Cor.

Primaria din orasul Malmo.

Terminalul de bus din Malmo. Aici a inceput si s-a "terminat" Suedia pentru mine.

"La Capace". Un cap de canal in orasul Malmo.

alt capac de canal in acelasi oras...

"O inghetata si 6 lingurite" inconjurat de "CEATA" fratelui meu. In stanga mea Ioan Sven si mama lui Genica Joelson.

La "LaserDoom" echipat pentru o lupta virtuala.

Inconjurat cu dragoste in Malmo, acasa la familia Joelson. In stanga mea profesorul Hans Joelson.

Indienii din tribul ATAKAMA - cei trei frati ai mei de la stanga spre dreapta: Gheorghe Ciprian, Ioan Sven si Enoch Joelson

Sedinta foto cu domnul Enoch praslea familiei.

Unul dintre putinele cadre in care Cip este langa mine. De la stanga spre dreapta: Gheorghe, Ioan si victoriosul lor amic.

Tampla langa tampla si inima langa inima. Restul il marturisesc ochii nostrii. Cu Ioan- Sven, inainte de a plecarea mea definitiva din Suedia.

Plimbare cu Tata dupa slujba de Duminica dimineata prin padurea din jurul orasului Ljungby.

Singur pe stancile rosiatice ale Nordului undeva mai sus de orasul Lisekill.

MusikBorsen - celebrul magazin de muzica din Malmo unde am intrat pentru o ora si am petrecut o saptamana fantastica.

Dupa o saptamana impreuna cu Rasmus si noul meu prieten:

"Fender Stratocaster Lite Ash Special Edition".

Ultimul cadru luat pe taram scandinav. De aici ma asteaptau cei aprox. 2500 km de strabatut prin vreo sase tari catre casa. Cu Tata postat acolo in spatele meu si cu mine care imi apar lacrimile cu niste ochelarii de soare neavand puterea de a il strange in brate poate si pentru ca eram convins ca il voi revedea in maxim sase luni.

De atunci au trecut cinci ani...

Ramas bun si un gand cald voua, tuturor celor care m-ati primit, m-ati invatat sa vad apoi sa invat, sa simt si sa traiesc tot ceea ce exista si dincolo de zid, acolo in lumea reala.

Partea a doua a scurtei mele povesti despre "Nord" incepe cu cel fara de care nimic din aceasta unica experienta de viata nu s-ar fi putut produce. Sunt acolo impreuna cu Tata in pragul casei din John Bauerbyn, locul in care amandoi ne-am simtit ocrotiti si am fost iubiti. Povestirea mea despre prea indepartatul "Nord" la fel ca si viata mea incepe si se termina cu Tata.

Asa a fost posibil sa vibrez intr-o simtire cu fratii mei Ioan-Sven, Gheorghe-Ciprian si Enoch Joelson. Pe drumul deschis de Tatal meu Radu Vurtejanu le multumesc si respir cu dragostea lor in inima mea, celor ce inseamna Suedia pentru mine: Genica, Lisa, Monica, Jelica, Rebbeca, Mira, Anita, Hans, Sten Olof, Simon, Adrian, Arne, Andez. Dumnezeu sa va ocroteasca.

Macar odata in viata va doresc si voua sa nu va omorati dorinta de a cunoaste si de a depasi zidul ce curand se va inchide din nou. Spre Nord sau spre Sud incercati sa va ascultati inima si ea va va calauzi. Poate ca numai cine cauta Adevarul fiind constient ca ceea ce se intimpla in jur e inconsistent, va reusi sa schimbe ceva. In rest va doresc sa va nu va lasati pacaliti:

"Nu exista nici evreu nici grec, nu exista nici sclav nici liber, nu exista nici barbat nici femeie: pentru ca toti sunteti acelasi in Isus Hristos"

Amatori + TV = La pamant!

In goana imbecila dupa senzational, in disperarea de a hrani cohortele de amatori angajati in diverse posturi, de la realizatori si producatori de emisiune pana la animatori si “actori” mai toate televiziunile ne forteaza sa nu mai respectam nici legile in vigoare.

Fie ca te deplasezi cu masina pe strada fie ca esti pieton sau stai acasa in chiloti si maieu esti obligat de toate legile oricarei tari sa te legitimezi si sa te supui indicatilor oricarui agent de politie.

Imbracat in uniforma, avand insemnele oficiale ale statului roman, insigna, arma...in fine tot ce trebuie si autentifica un lucrator in aparatul politienesc esti obligat sa opresti, apoi esti legitimat si foarte repede jignit si acuzat de cele mai teribile fapte. Urmeaza imediat o amenintare cu puscaria sau plata unei amenzi de o valoare infricosatoare chiar si pentru micutul irinel al preazilnicei columbofile.

"Politistul" te supune apoi unor diverse presiuni psihice si de multe ori chiar fizice. Multi nefericiti au patit-o! Am urmarit un "scenariu" aranjat chiar si pentru liderul tiganilor, domnul (sac) Madalin Voicu care a fost pus jos de “mascati”.

Dupa consumarea mai multor situatii absolut idioate si jignitoare, in hohotele lor de ras esti de cele mai multe ori improscat cu continutul unei sticle "de sampanie" si afli ca politistul nu e politist, ca luptatorul echipat stil "desant" cu cagula pe fata si pistol in mana nu e decat un biet figurant selectat dintre sarmanii aplaudaci platiti cu 10 lei/zi la o alta "senzationala" emisiune si ca..."OAAA TOCMAI AI FOST FILMAT CU CAMERA ASCUNSA!!!" de un tv-vai mama lui si echipa unuia intitulat fie “jugaru-sukaru”, un tigan de prin targul Iesilor pripasit si apoi repede alungat de prin mai toate tv-urile si fm-urile bucurestene sau de un alt "buzdugan" turnat pe acelasi calapod de moldoveano-divertismento-bucuresteano-amatoricesc...

Ce faine sunt adevaratele programe de "camera ascunsa" sau farsele bine regizate si realizate de catre profesionistii adevarati. Oameni care investesc in aceste programe de la pasiune, cunostinte artistice, tehnice, inventica profesionista si cate si mai cate, la scenarii si filmari ex-tra-or-di-na-re! Va pot da ca exemplu super documentarea facuta pentru fiecare subiect in parte, sau realizarea instalatiilor de scenotehnica, butaforie, machiaj a decorurilor absolut toate, demne de toata admiratia!

Daca veti urmari oricare farsa realizata de catre profesionistii in adevaratele programe de divertisment, chiar cele furate si difuzate de pe la "Tele-Quebec" sau “Candy Camera“ de prin anii ’70 o sa observati ca la sfarsit ”pacalitul“ rade din toata inima. Se bucura cu adevarat de ingeniozitatea si arta profesionistilor de televiziune.

La noi chemi salvararea! Saraca victima iese in prag de infarct miocardic din cadru, rugandu-se cu disperare de “sukar” sau buzdugan sau caracalianul fătu sa fie lasat sa cheme in ajutor macar o ruda pe telefonul mobil, confiscat si el ca ”proba” de catre echipa de "divertisment" degizata in trupele S.P.I.R./ S.R.I./ D.I.A.S/ sau biata Politie Romana, fie-i tarana usoara...

Imi face semn un politist opresc/nu opresc? O fi politia...? Or fi rudele de la tara ale vreunei june de la machiaj ce "are intrare" la vreun directoras de programe de prin vreun canal-tv si care "a disponibilizat" un handy video unora ca cei de mai sus cu pretioasa indicatie de a filma pentru un “pilot low-buget” pe strada?

Oriunde pe pamant, in orice tara sanatoasa ezitarea asta ma poate trimite direct in fata unui judecator, in regim de urgenta. In tara la mine astept docil. "Poate ma da la televizor baaa!!!"

Inregistrat de sukarii, buzduganii sau feţi, sinistrii amatori din divertismentul romanesc contemporan...

Poezii VAV - part.1

Eşti cel mai iubit dintre pământeni

şi

căpetenia tribului ATAKAMA!

Plang, razand cu bucurie
Caci Tatal va fi langa copii.
Cu multe Mame la masa
Desi numai Una de fiecare data.

Tatal apropie zambind clipa de geamul inghetat
Totul e acolo,
Gutui si mere coapte.

Walkie - talkie din pivnita plina de carbune,
Nenea cu "gagazu" nenea cu "lulina"...

Copiii platesc incet tributul,
si iar lacrima imi sfasie ochiul daruit de Tatal meu

Mor curand...
Strig tacand.
Si adorm cu tine in gand
Si nu pot rosti adio

Desi in colbul de pe drum,
m-au tarat banal.
Doar scrum din mine
si fum...

Sa nu te pierzi nicicand copile!
Tatal e sus si inveleste iar clipa,
E ca o piscatura si apoi gata...
Ramas bun cu Capul sus!

Generalii zambitori au primit sa doarma in Jilava,
Ceva vreme, pana cand va fi iar nevoie de Copiii Tatalui
Cu multe Mame la masa
desi numai Una..de fiecare data

Credinta cu Nadejde si Dragoste

"Eşti cel mai iubit dintre pământeni şi
căpetenia tribului ATAKAMA!" de Victor-Andrei Vurtejanu

decembrie 2005

Invitatie la Uniune.

"Portret"

Domnul Dan Lucinescu

"Pauza de filmare"
Filmari ziua 1 - int/Bucuresti

Lansarea cartiilor "Jertfa" si "Lupta"
Filmari ziua a 2-a - int/Aula Bibliotecii Municipale Constanta.

"La un ceai suedez"
Dl.Dan Lucinescu si Victor Vurtejanu - Filmari ziua a 3 a - ext/Bucuresti

"Intalnirea Prietenilor" - Dl. Dan Lucinescu si colegul de teminta monahul Paulin
Filmari ziua a 4 a - ext/Manastirea Petru Voda jud. Neamt

"Amintiri din temnita" - Parintele Arhimandrit Iustin Parvu si Dl. Dan Lucinescu
Filmari ziua a 5 a - ext/Manastirea Petru Voda jud. Neamt

Am placerea sa va invit miercuri 8 iunie 2009, in sediul Uniunii Scriitorilor din Bucuresti la evenimentul prilejuit de lansarea volumului "Stefan cel Mare si Sfant" scris de una dintre cele mai importante figuri a generatiei de la 1948 de detinuti politici, dar si o importanta figura a spiritualitatii romanesti actuale, care cu o energie formidabila militeaza activ pentru revigorarea valorilor romanesti autentice si a spiritualitatii ortodoxe romanesti, domnul Dan Lucinescu.

Incepand cu ora 18.00 va astept impreuna cu echipa V.S.U. pe Calea Victoriei in cocheta "Sala a Oglinzilor" aflata in sediul Uniunii Scriitorilor din Bucuresti sa ne cunoastem intr-o intalnire culturala si spirituala unica.

Fotografiile sunt realizate de Iulian Dumitru, Sebastian Plamadeala si Victor Vurtejanu cu ocazia filmarilor documentarului "Lupta si Jertfa lui Dan Lucinescu" - realizate de VURTEJANU STAGE UNIT SRL in anul 2009.