30 apr. 2008

Am fost


Muncitor necalificat
Muncitor agricol
Culegător de vie
Săpător de gropi
Lăcătuş mecanic
Frezor – Raboteur
Strungar
Electrician
Electronist
Ghid montan
Şofer
Încărcător-descărcător
Furier
Barman
Picolo
Ospătar
Gardă de corp
Detectiv particular
Vânzător la: Tarabă, Magazine, Boutique, Piaţă, Stradal.
Paznic de bordel în Bucureşti
Taximetrist în Bucureşti
Inginer de sunet
Technician de Sunet
Muzicant
Instrumentist
(Chitări, bass, tobe, pian, keyboards)
Conducător de formaţie muzicală
Vătaful "CETEI" de Colindători
Solist vocal
Compozitor
Ilustrator muzical
Prezentator de spectacole
Redactor
Moderator radio
Maestru de Cermonii
DJ
Roady
Lyght Designer
Producător
Scenarist
Scenograf
Cascador
Regizor artistic
Regizor tehnic
Director de Scenă
Director Artistic
Director General
Director de Programe
Director de Producţie
Designer vestimentar
Tehnician principal
Tehnician tehnică de calcul
Operator IT
Referent Tehnic
Referent Artistic
Sales Manger
Brancadier
Infirmier
Asistent medical în sala de operaţii
Preparator universitar
Profesor
Diacon
Cântăreţ bisericesc
Actor

Ei,cei 22 !


Deci…
în această lume acrită, disperată după toate şi după nimic... galopând nebună după „stabilitate finaciară, avidă de deşarte “stabilităţi”. Pierdută în proprile scenarii şi prejudecăţi vis-à-vis de orice iniţiativă sau suport pentru aproapele ei…

în această, lume care suspină jelind în acorduri de premii MTV (sâc) ROMÂNIA, că acum o lună era prea frig, iar acum e prea cald…

în acestă lume, care scuipă şi îşi face cruci în dreptul buricului…

în această lume, care după şaptesprezece ani de activitate profesionistă în domeniul cultural, în ani buni tociţi pe scene, având în conştiinţă şi în suflet, maeştrii ce m-au format…îmi privesc “file-urile” calculatorului cu un “Adi de la…“Adunaţi“ sau “Denisa Dextroza” (adevărata urmaşă a defunctei şi adevăratei…) pentru că...
“Nu-i aşa băiatu’ că după doăşpe bagi şi-o manea?” îmi susură ameţit dar zâmbitor clientul ce tocmai a aflat că a prins un „artist” la butoanele pupitrului DJ, şi chinuindu-se zadarnic toată prestaţia mea să mă reîntoarcă la scârbă şi la dispeţ...mă face să merg mai departe zâmbind şi să îi caut pe cei asemenea mie.

în această lume...

plină de frică de Dragoste, bucuroasă de amar, disperare şi..dispreţ faţă de Luptă şi Lumină.
în această fantastică, unică şi irepetabilă „cea mai frumoasă dintre lumiile posibile”…

22 de copii au demonstrat că oricât de jos eşti aruncat de „sistem” sau de propile păreri, principii, şamd…VIAŢA POATE REÎNCEPE IMEDIAT!!!

Trebuie doar să vrei. Să vrei orice! Apoi să crezi un pic, să te lupţi un pic, să rabzi un pic şi când disperi „de tot”…iar să vrei!

Mulţumesc public pentru dovada de Credinţă, Nădejde şi Dragoste depusă de cei 22 copii din parohia Costeasca, care au însoţit şi astăzi 12 mai 2007, aşa cum o fac de…deja cinci ani, “CEATA lu’ VURTEJANU” pe scenă, în concursul lor şi în demersul nostru de a începe schimbarea lumii în primul rînd...cu noi!

Chiar dacă ciuntiţi, părăsiţi şi trădaţi de cei pe care i-am primit cu dragoste şi entuziasm în această lume…a „noastră”. În acest univers paradoxal pentru ei, în care Dumnezeu ne dăruieşte şi ne împărtăşeşte de toate darurile sale…

Aici, copiii din “Corul de elevi COSTEASCA” împreună cu
...mica, acum “CEATĂ a lu’ VURTEJANU”, cu dragostea părintelui paroh Dan Toader, cu jertfa şi munca teribilă a Ştefaniei, doctoriţa în muzică, cu un războinic de care lumea a început să afle şi să se mire pe numele său Cristian Ciubotariu.

Cu două două mămici şi doi tătici, părinţi devotaţi copiilor lor, cu un Logan şi o „Gabrielă” (săgeată argintie de Piteşti-Colibaşi ce face în două zile 1000 de km cu benzină fără plumb)
Cu Dinu expert în procesoare şi harduri de sute de giga, cu un buget ce ar uimi şi pe cei mai „teribili” şi împopoţonaţi organizatori de spectacole autohtoni,
cu Toţii...
în noua producţie a Atelierului Român de Cultură, am câştigat...
Primul Concurs de Muzică cu Public şi Juriu din viaţa lor!
Al aplaudatului cor, al celor 22 de copii din “mahalaua” Chitilei, parohia Costeasca!

Mulţumiri şi vouă, celor care puteaţi lupta, ajuta sau…visa măcar alături de noi şi…aţi fugit... Nu am fi reuşit poate să ne dăm seama ce frumos este să îţi priveşti visele devenite…Realitate!

"Şi mâine a fost o zi"



"Jesus Christ Superstar” semnat şi gândit de tine să fi fost o premoniţie… ? Iarăşi o bizară coincidenţă… ?

Şi cât am alergat cu Lulu în ziua când am venit la tine să cântam la chitară tema principală a spectacolului… Eram fericit, ştiam că ai renăscut şi eram mândru ca sunt invitat fie chiar şi ca instrumentist să fim împreună pe scenă în spectacolul studenţiilor tăi. Poate s-ar fi schimbat multe şi în viaţa mea...

Dar acolo nu ai mai venit şi fără tine ziua aceea m-a... alungat încă odată din prăfuitul „ATF” acum... Universitate de Artă, renaştera mea dând semne că... mai are de aşteptat puţin.

Spectacolul a ieşit, câţiva l-au şi văzut. Studenţii au găsit o brumă de angajamente... o perioadă, şi acum, cu toţii mic cu mare, “celebrii” sau anonimi, încartuiţi sau "civili" în ale meseriei, ne luăm hainele negre abia uscate de plans şi pornim spre tine. Întâlnirea de pe urmă a haiducilor...

La nopte la Bulandra cu Adi Pintea, pare a spune tot oraşul gri vlăguit de marşuri de homosexuali şi nazişti, sau "alternativi"... într-un hâd rânjet al fiarei ce nu îşi pierde nici una dintre victimele sale.

Astăzi am avut spectacol (sâc) şi copiii râdeau căutându-l pe Victor al lor... Singur, în bezna culiselor m-am întâlnit cu tine. Am râs, am spus poezii, am cântat cu gura mare pentru Tot... apoi m-am întors la ei. Mai am puţin. Doar o replică, două... poate un cântec si gata. Si atunci vom bea berea aia...
Aia...!

Îi mulţumesc bunului Dumnezeu că mi-a dăruit privilegiul de a te iubi ca pe un frate drag şi că am înţeles şi de la tine ce frumos este să fi OM !

Cu bine şi...uneori aşa este ! Ai avut dreptate...

„Şi mâine a fost o zi!”


IN MEMORIAM
ADRIAN PINTEA
Bistriţa 1954 – Bucureşti 2007